Renașterea în Italia a impus nu doar readucerea în cotidian a valorilor antice greco-latine, ci a dezvoltat noi programe arhitecturale, sculpturale și picturale. În arhitectură, inovația a reprezentat-o proiectarea de clădire cu funcționalitate: primării, spitale, vile, palate. Acestea era dispuse în jurul unei curți interioare și erau raportate la dimensiunea și necesitățile umane. În sculptură, se tinde către o cât mai corectă reprezentare a anatomiei umane și realizarea unei legături între compoziție și spectator. Sursele de inspirație erau modelele Antichității clasice, iar unele elemente specifice Evului Mediu se păstrează în modeleul corpului uman. În pictură predomină naturalismul și reprezentarea tridimensională a spațiilor bidimensionale. Apar o serie de tehnici noi care erau preocupate de estomparea contururilor, de reducerea luminii, de diminuarea culorilor.

În afara Italiei, Renașterea s-a răspândit datorită artiștilor italieni care au călătorit în celelalte zone ale continentului. Putem vorbi de mai multe feluri de „renașteri” în funcție de substratul local pe care a fost așezat noul stil. În Franța, stilul renascentist a fost aplicat castelelor, în Germania inițiativa probării stilului aparține unor negustori ce construiesc capele. Anglia a ieșit din sfera de influență italiană. În Spania, stilul renascentist s-a instaurat pe un fond maur și gotic. În pictură, structurile gotice se mențin în compozițiile noi cu specific local. Predomină portretele, subiectele educative, cele cotidiene și noua concepție asupra frumosului. În sculptură, compozițiile au fost influențate de orientarea religioasă, însă se menține un răsunet gotic în modeleul corpului uman.

Barocul poate fi considerat o primă mișcare cultural-artistică internațională care a avut la bază grandoarea, fastul, exuberanța și dramatismul specific schimbărilor de ordin social, politic și economic la începutul secolului al XVII- lea. Arhitectura barocă a fost adoptată de unele țări cu reticență preferându-se o artă clasică, cum a fost cazul Angliei și Franței. Alte state au adaptat barocul misticismului religios, fiind vorba de Spania, Portugalia și America Latină. În țările nord-europene, barocul a fost întârziat de războaie. Sculptura barocă a redat perioada de convulsie religioasă și politică, fiind fidelă realităților. Compozițiile erau dinamice și ieșite din canoane. Pictura barocă a promovat naturalismul, clasicismul și teatralul, o sinteză a trecutului și prezentului.