Introducere în arta Renașterii
Regândirea valorilor antice greco-romane
autor Melinda Erdei-Vörös, 2016
Renașterea în Italia s-a dezvoltat datorită curentului umanist și marchează lupta pentru recâștigarea valorile, statutului și prestigiului din Antichitate. S-a căutat o orientare ce valorifica omul antic, creațiile și cultura antică, acestea devenind modele ale renașterii umaniste.
Pierderea valorilor antice poate fi explicată prin conlucrarea factorilor de natură politică, economică, socială și religioasă, la începutul Evului Mediu. Prin școlile locale, sciptoriile mănăstirilor și întemeierea primelor universități s-au păstrat o serie de valori ale Antichității, dar acestea au fost puse sub influența popoarelor migratoare, ce au venit cu credințe și organizări proprii, respectiv sub influența bisericii creștine care a devenit o entitate separată de stat.
Text
1 din 6
Declinul lumii antice începe prin criza secolului III, inițial o criză a autorității imperiale și a aparatului adminsitrativ. Unii împărați încearcă redresarea situației prin introducerea unor noi forme de guvernare precum dominatul sau tetrarhia, crearea de noi funcții, separarea atribuțiilor civile de cele militare, desființarea Senatului al cărui rol politic a decăzut. Are loc o reformă militară, respectiv alta financiară, creându-se taxe maxime pentru combaterea speculei. Majoritatea țăranilor au fost legați de glie, iar orășenii de locul natal, sporind procesul de feudalizare, dar și numărul de proprietari bogați.
Imagine
Text
2 din 6
Pe fondul crizei politice, se adâncește criza economică. Marii proprietari au pus stăpânire pe pământurile celor săraci și devin tot mai defensivi, retrăgându-se pe domenii întărite, apărate de ziduri. Pe domeniul lor au atras meșteșurgari ce produceau necesarul pentru consumul intern, având loc trecerea la economia naturală. În cele din urmă, lipsa monedei va determina plata dărilor în natură. Toate acestea în combinație cu atacurile popoarelor migratoare conduc spre depopularea orașelor, pierderea funcțiilor comerciale și meșteșugărești, transferul activităților în zonele rurale și ruralizarea economiei.
Imagine
Text
3 din 6
Sărăcirea tehnologică și pierderea tradiției meșteșugărești antice se datorează atât unor evenimente politice, cât și sociale și economice. Asemenea colonilor și orășenilor, meșteșugarii au fost legați de centrele lor meșteșugărești, de domeniul marilor proprietari producând exclusiv ceea ce li se cerea. În timp, comenzile se răresc, iar subzistența meșterilor și arhitecților nu este asigurată. Aceste aspecte vor determina adoptarea celor mai simple soluții tehnologice, fiind nevoie de alte secole de experimetări și acumulări de experiență pentru inventarea unor noi moduri de construcție.
Imagine
Text
4 din 6
Un alt aspect important în pierderea valorilor antice a constituit transferul populației din Peninsula Italică în Orient, mai exact în colonia grecească Bizantion, denumită mai apoi Constantinopol. Imperiul Roman de Apus decade prin pierderea succesivă de teritorii, nerespectarea drepturilor proclamate, acordarea privilegiilor marilor latifundari, primirea numărului mare de barbari drept coloni. Paralel, Imperiul Roman de Răsărit va avea parte de avânt economic, proces sporit de creștinare, avantaje strategice și comerciale.
Imagine
Text
5 din 6
Criza internă, lipsa coeziunii politice și fărâmițarea administrativă au determinat succesul popoarelor migratoare ce atacă Imperiul Roman. Acestea aveau tehnici și tactici mai bune de luptă care le-au adus victorie și dacă se aflau în inferioritate numerică. Imperiul avea nevoie de prosperitatea și prezența fizică a barbarilor și îi vor include pe aceștia în armata romană. Mai mult de atât, au fost primiți pe baza unor tratate să locuiască în imperiu. Fiecare dintre populațiile migratoare și-a adus aportul la sinteza dintre cultura romană și cea barbară. Perpetuarea culturii antice nu putea să rămână neafectată.
Imagine
Text
6 din 6
Separarea Imperiului Roman a condus, într-un final, și la separarea bisericii. Controversele teologice au fost soluționare pentru început prin diverse concilii ecumenice la: Niceea, Constantinopol, Efes, Calcedon. Problemele inițiale au fost legate de unitatea lui Hristos, relațiile dintre naturile Lui, condamnarea monoteliților, problema iconoclastă și diverse erezii. În mediul apusean, gândirea bisericească a fost mult mai practică, iar în cel de răsărit era mai speculativă și rațională. Divergențele teologice vor privi apoi lupta pentru supremație, având ca efect Marea Schismă din 1054.
Imagine
Pictori ai stilului baroc

Pictori ai stilului baroc

Pictura barocă a fost o reprezentare a realității cu personaje și grupuri de personaje puse în lumina realităților.
Introducere în stilul Baroc

Introducere în stilul Baroc

Arta barocă a reprezentat o artă renascentisă dusă la extreme în care au domnit pornirile sentimentale, tulburările spirituale și religioase.
Realismul

Realismul

Realismul s-a plasat ca mișcare artistică împotriva reprezentărilor din natură sau de pe front în maniera exagerărilor. Acesta s-a concentrat pe expunerea problemelor existente în societatea secolului al XIX-lea.
Răspândirea artei Renașterii în Franța

Răspândirea artei Renașterii în Franța

Caracterul italian al artei renascentiste a fost abordat de artiștii francezi într-o manieră clasică. Aceștia au construit castele și palate printr-un joc al volumelor, culorilor și bogăției ornamentale.
Sculptori ai stilului Baroc

Sculptori ai stilului Baroc

Sculptura barocă a avut ca scop redarea evenimentelor cotidiene de esență politică și militară, dar mai ales a întâmplărilor zilnice de care s-a lovit populația: război, foamete, epidemii.
Arta romanică

Arta romanică

Arta romanică cuprinde toate tipurile de manifestări artistice- sculpură, arhitectuă, pictură- apărute în centrul și vestul Europei între secolele XI-XIV. Cele mai reprezentative tipuri de manifestare artistică au fost mănăstirile. Pictura și sculptura romanică, precum și artele decorative- vase, candelabre, relicvare- au fost subordonate unei arhitecturi religioase.
Renașterea timpurie în Italia

Renașterea timpurie în Italia

Renașterea prezintă în prima fază o preocupare pentru desfășurarea clădirilor pe orizontală sub principiile ritmului, simetriei și echilibrului. În sculptură, figura umană devine expresia propriilor valori, iar în pictură se afirmă tablourile religioase, portretele și peisajul.
Răspândirea artei Renașterii în Germania

Răspândirea artei Renașterii în Germania

Renașterea în Germania s-a manifestat ca și curent artistic mai târziu decât în celelalte țări europene. Ce a adus nou curentul, a fost lupta împotriva misticismului și obscurității medievale.
Arta gotică

Arta gotică

Arta gotică a surprins în evoluția sa transformările prin care trecea societatea feudală europeană. Într-o perioadă a invaziilor, arta gotică s-a remarcat prin construcția de lăcașuri religioase pentru refugiu, dar și prin construcții civile. Goticul a introdus pentru prima dată în arte figura umană văzută din perspectivă intelectuală.
Renașterea târzie sau Manierismul

Renașterea târzie sau Manierismul

În perioada târzie a artei renascentiste, artiștii nu s-au concentrat doar pe redarea omului într-un cadru oarecare. S-a pus accentul mai ales pe redarea elementelor înconjurătoare, a stofei, a gesturilor, a luminii și umbrelor.
Răspândirea artei Renașterii în Țările de Jos

Răspândirea artei Renașterii în Țările de Jos

Renașterea din Țările de Jos s-a manifestat printr-o combinație de elemente gotice cu cele renascentiste provenite din zona Italiei, transpuse în configurația locală.
Arta bizantină

Arta bizantină

Arta bizantină a evoluat în cadrul Imperiului Roman de Răsărit în perioada secolelor VI-XV. Aceasta s-a bazat pe combinarea elementelor grecești cu influențe africane și asiatice și s-a remarcat în iconografie, broderie, mozaic și decorația policromă. Caracterul specific artei bizantine este aspectul narativ.
Renașterea matură în Italia

Renașterea matură în Italia

Perioada matură a renașterii pune în valoare ideea că arta nu reprezintă doar frumosul, ci și utilul. În acest sens, elementele arhitecturale și sculpturale nu urmăresc doar rolul de decor, ci și funcționalitatea lor.
Rococo

Rococo

Rococo-ul a fost un stil decorativ care a apelat la efecte teatrale pentru a crea compoziții mitologice sau cotidiene și care aveau scopuri anecdotice. Inovația adusă de Rococo s-a materializat în bibelouri, tapiserii, ilustrații de carte cu teme simple.
Clasicism și Neoclasicism

Clasicism și Neoclasicism

Clasicismul și neoclasicismul au avut la bază readucerea în atenția societății a spiritului civilizațiilor antice greco-romane. Acestea au reprezentat o reacție împotriva exuberanței și ușurității stilurilor anterioare.
Arhitecți ai stilului Baroc

Arhitecți ai stilului Baroc

Arhitecți ai barocului - O artă a curbelor și contracurbelor Arhitectura barocă a excelat în proiectarea clădirilor monumentale, jocul cu masele, ritmicitatea decorației și expresivitate.
Romantismul

Romantismul

Romantismul a reprezentat o reacție împotriva iluminismului și raționalismului. A pus accentul pe psihicul uman, sentimentele extreme și forța naturii.