Renașterea matură în Italia
Afirmarea individualității artiștilor
autor Melinda Erdei-Vörös, 2016
Perioada matură a renașterii pune în valoare ideea că arta nu reprezintă doar frumosul, ci și utilul. În acest sens, elementele arhitecturale și sculpturale nu urmăresc doar rolul de decor, ci și funcționalitatea lor.
Această perioadă de apogeu a Renașterii a fost restrânsă la circa 30 de ani în care producțiile artistice au fost de excepție. Deoarece începutul și sfârșitul perioadei nu pot fi stabilite cu exactitate, numele de referință sunt Bramante, da Vinci, Michelangelo și Rafael. S-au stabilit noi standarde de frumusețe, realizarea conexiunii dintre artă și literatură, evidențierea noilor preocupări, inspirația din arhitectura antică, căutarea unui echilibru între mișcare și inerție în sculptură. Centrul artistic se mută de la Florența, după alungarea familiei Medici, la Roma.
Text
1 din 5
În cazul arhitecturii laice, mai ales palatele își simplifică elevația. De la trei registre se ajunge la două, iar la sfârșitul secolului XVI chiar la unul singur. În cazul arhitecturii religioase, reîntoarcerea papilor aduce un nou val de prosperitate. S-au construit străzi, cartiere întregi cu biserici noi. Întreaga creație arhitecturală se raportează la omul și valorile sale. Clădirile comemorau locuri unde se presupune că au avut loc martirii și se inspiră din formele arhitecturale antice.
Imagine
Text
2 din 5
În domeniul sculpturii, progresele sunt evidențiate prin redarea corectă a anatomiei umane. Au fost create compoziții monumentale precum „David” și „Moise” ai lui Michelangelo. Acestea două scot în evidență sursa din care s-a inspirat artistul, și anume Antichitatea. În mediu venețian, sculptura era mai prețuită decât pictura datorită faptului că sculptorii încercau să recreeze lumea clasică cu mai mult entuziasm. Sculptura a fost patronată de pontentați cardinali, bancheri și stăpâni. Cresc comenzile private privind executarea unor statuete, busturi și morminte.
Imagine
Text
3 din 5
Concepția umanistă continuă să pună în centrul creațiilor artistice omul și realizările sale. Surse de inspirație au constituit mărturii asupra picturilor murale antice și ruine. La sfârșitul secolului XV au fost descoperite ruinele Casei de aur a lui Nero, pereții și tavanele au supraviețuit, astfel au relevat motive specifice stilului pompeian. Roma însuflețită de încredere și prosperitate se bucura de valori culturale antice deosebite, iar comanditarii cereau lucrări cu episoade clasice, inspirate din mitologie și din creștinism.
Imagine
Text
4 din 5
În spațiul venețian se remarcă trioul format de Tiziano, Tintoretto și Veronese. Aici nu exista o tradiție a frescei, se picta mai ales pe lemn sau pânză. Pânzele destinate corăbiilor de pe șantierul naval de la Arselane era cumpărat de artiști care puteau astfel realiza lucrări de mari dimensiuni. Artiștii venețieni erau fascinați de pictura florentină, dar și-au păstrat culorile strălucitoare și tușele energice. În pictura venețiană se renunță la subiectele religioase, artiștii și comanditarii schimbându-și preferințele artistice.
Imagine
Text
5 din 5
În cazul picturii, frumusețea era dată de acordul dintre formă și conținut. Au apărut noi tehnici. Tehnica dello sfumato servea la estomparea contururilor, trompe l oeil înșela ochiul prin sugerarea celei de-a treia dimensiuni, sitele aeriene diminuează culoarea cu ajutorul luminii creând senzația de adâncime, ecleraj surprinde lumina, iar clarobscurul învăluie formele în penumbre ce scot în evidență părțile luminoase.
Imagine
Chiar dacă centrul artistic se mută de la Florența la Roma, acest lucru nu a însemnat încetarea activității culturale. În continuare s-au construit clădiri mari, dar viața artistică trece pe plan secund. Concomitent, la Roma au fost realizate cele mai strălucite experiențe. Donato Bramante a avut norocul de a fi cel care deschide seria arhitecților renascentiști de excepție, realizând cea mai însemnată construcție a epocii moderne: Biserica Sf. Petru din Roma. A redactat 20 de sonete pe teme comice, amoroase și religioase, fiind impresionat de Dante. A fost un muzician amator și poet.
Text
1 din 7
La Milano, Bramante s-a ocupat inițial de modificarea unor monumente construite secolele anterioare. A început prin modificarea sacristiei de la Santa Maria presso San Satiro. Concomitent, a decorat una din camere din Casa Panigarola. Au urmat o serie de călătorii la Pavia unde a realizat planul pentu o nouă catedrală. La Santa Maria delle Grazie a realizat o tribună. A început reconstrucția casei parohiale Sant’Ambrogio, dar această lucrare a fost întreruptă. Înainte să plece la Roma, a studiat în Florența opera lui Brunelleschi, a realizat un raport asupra fortificaților de pe granița elvețiană.
Imagine
Text
2 din 7
Născut în familia unor fermieri, Bramante a învățat din copilărie scrisul, cititul și aritmetica. Tatăl său la îndreptat spre pictură, însă a fost mai atras de arhitectură. Formarea a primit-o la curtea din Urbino. A lucrat în Bergamo ca pictor în jurul anului 1477, lucrările sale dinaintea acestui an nu sunt cunoscute. Se consideră că în tinerețe a lucrat ca proiectant și pictor. Bramante merită să fie analizat ca arhitect căci această latura a eclipsat-o pe cea de pictor. În domeniul picturii a fost influențat de Mantegna și Pierro della Francesca. Pe partea arhitecturală, a însușit perspectiva lui Alberti și Brunelleschi.
Imagine
Text
3 din 7
În ultima perioadă petrecută la Milano, Bramante a realizat fațada bisericii Santa Maria Nuova din Abbiategrasso. Fațada a fost concepută ca un imens arc triumfal, ieșit în relief față de biserică. La dreapta și la stânga au fost plasate coloane geminte suprapuse. Deasupra acesta se află un arc în plin cintru. În cadrul acestei lucrări se observă preferința lui Bramante pentru simplitate și ordine, acompaniate de monumentalitate și eleganță. Partea centrală, bogat ornamentată, se deosebește de la distanță, părțile laterale fiind simple.
Imagine
Text
4 din 7
Armata franceză ocupă Milan, iar Bramante își părăsește lucrările și se mută la Roma. A lucrat pentru început ca pictor, a executat fântânile din Piazza Santa Maria din Traverse și a studiat monumentele antice din Roma și împrejurimile acesteia. Prima sa lucrare din Roma o reprezintă mănăstirea Santa Maria della Pace, finanțată de Oliviero Carafa, cardinalul Neapolelui. Cu această personalitate bogată și importantă în mediul politic, Bramante a menținut legătura, având interese comune, artele și antichitatea.
Imagine
Text
5 din 7
O construcție elegantă este așa-numitul „Tempietto” din San Pietro, realizat exact pe locul unde se crede că a avut loc martiriul Sf. Apostol Petru. Clădirea, de proporții mici, dar echilibrate, este raportată la scara umană. Ținând cont de antecedente creștine, planul clădirii este circular. Clădirea este înconjurată de coloane și prezintă un antamblament doric. Coloanele toscane sunt derivate din ordinul doric, însă nu prezintă caneluri. Bramante a conceput clădirea drept elementul central al unui ansamblu de mari proporții, însă azi aceasta este izolată.
Imagine
Text
6 din 7
Bramante a fost solicitat de papa Iuliu II să realizeze planul bisericii Sf. Petru. Propunerea lui Bramante a constat dintr-un combinarea pătratului cu cercul, reieșind crucea greaca simplificată mai apoi de urmașii săi. În fiecare parte a brațelor crucii s-a realizat câte o absidă acoperite cu cupole mici, cupola centrală măreață fiind susținută de patru stâlpi. Modificări au fost aduse la nivelul coridoarelor și unghiurilor de ieșire sau intrare. Deși construcția a început în 1506 după planurile lui Bramante, o serie de arhitecți i-au adus schimbări de-a lungul a o sută de ani până la finalizare.
Imagine
Text
7 din 7
Bramante a întreprins extinderea corului bisericii Santa Maria del Popolo, diverse lucrări la castelul Sant’Angelo și l-a acompaniat pe papă la Bologna unde i se atribuie scara din Palazzo degli Anziani. A realizat un nou plan al Romei cu străzile modificate sau complet noi, cu piețe, bănci și tribunale, încorporând biserici. A proiectat casa lui Rafael, Palazzo Caprini, distrusă ulterior. Cerându-i-se colaborarea pentru catedrala San Feliciano, bătrân fiind a refuzat să se implice.
Imagine
Rococo

Rococo

Rococo-ul a fost un stil decorativ care a apelat la efecte teatrale pentru a crea compoziții mitologice sau cotidiene și care aveau scopuri anecdotice. Inovația adusă de Rococo s-a materializat în bibelouri, tapiserii, ilustrații de carte cu teme simple.
Arta gotică

Arta gotică

Arta gotică a surprins în evoluția sa transformările prin care trecea societatea feudală europeană. Într-o perioadă a invaziilor, arta gotică s-a remarcat prin construcția de lăcașuri religioase pentru refugiu, dar și prin construcții civile. Goticul a introdus pentru prima dată în arte figura umană văzută din perspectivă intelectuală.
Introducere în arta Renașterii

Introducere în arta Renașterii

Renașterea în Italia s-a dezvoltat datorită curentului umanist și marchează lupta pentru recâștigarea valorile, statutului și prestigiului din Antichitate. S-a căutat o orientare ce valorifica omul antic, creațiile și cultura antică, acestea devenind modele ale renașterii umaniste.
Arhitecți ai stilului Baroc

Arhitecți ai stilului Baroc

Arhitecți ai barocului - O artă a curbelor și contracurbelor Arhitectura barocă a excelat în proiectarea clădirilor monumentale, jocul cu masele, ritmicitatea decorației și expresivitate.
Arta bizantină

Arta bizantină

Arta bizantină a evoluat în cadrul Imperiului Roman de Răsărit în perioada secolelor VI-XV. Aceasta s-a bazat pe combinarea elementelor grecești cu influențe africane și asiatice și s-a remarcat în iconografie, broderie, mozaic și decorația policromă. Caracterul specific artei bizantine este aspectul narativ.
Romantismul

Romantismul

Romantismul a reprezentat o reacție împotriva iluminismului și raționalismului. A pus accentul pe psihicul uman, sentimentele extreme și forța naturii.
Introducere în stilul Baroc

Introducere în stilul Baroc

Arta barocă a reprezentat o artă renascentisă dusă la extreme în care au domnit pornirile sentimentale, tulburările spirituale și religioase.
Clasicism și Neoclasicism

Clasicism și Neoclasicism

Clasicismul și neoclasicismul au avut la bază readucerea în atenția societății a spiritului civilizațiilor antice greco-romane. Acestea au reprezentat o reacție împotriva exuberanței și ușurității stilurilor anterioare.
Realismul

Realismul

Realismul s-a plasat ca mișcare artistică împotriva reprezentărilor din natură sau de pe front în maniera exagerărilor. Acesta s-a concentrat pe expunerea problemelor existente în societatea secolului al XIX-lea.
Răspândirea artei Renașterii în Franța

Răspândirea artei Renașterii în Franța

Caracterul italian al artei renascentiste a fost abordat de artiștii francezi într-o manieră clasică. Aceștia au construit castele și palate printr-un joc al volumelor, culorilor și bogăției ornamentale.
Renașterea timpurie în Italia

Renașterea timpurie în Italia

Renașterea prezintă în prima fază o preocupare pentru desfășurarea clădirilor pe orizontală sub principiile ritmului, simetriei și echilibrului. În sculptură, figura umană devine expresia propriilor valori, iar în pictură se afirmă tablourile religioase, portretele și peisajul.
Pictori ai stilului baroc

Pictori ai stilului baroc

Pictura barocă a fost o reprezentare a realității cu personaje și grupuri de personaje puse în lumina realităților.
Răspândirea artei Renașterii în Germania

Răspândirea artei Renașterii în Germania

Renașterea în Germania s-a manifestat ca și curent artistic mai târziu decât în celelalte țări europene. Ce a adus nou curentul, a fost lupta împotriva misticismului și obscurității medievale.
Renașterea târzie sau Manierismul

Renașterea târzie sau Manierismul

În perioada târzie a artei renascentiste, artiștii nu s-au concentrat doar pe redarea omului într-un cadru oarecare. S-a pus accentul mai ales pe redarea elementelor înconjurătoare, a stofei, a gesturilor, a luminii și umbrelor.
Sculptori ai stilului Baroc

Sculptori ai stilului Baroc

Sculptura barocă a avut ca scop redarea evenimentelor cotidiene de esență politică și militară, dar mai ales a întâmplărilor zilnice de care s-a lovit populația: război, foamete, epidemii.
Arta romanică

Arta romanică

Arta romanică cuprinde toate tipurile de manifestări artistice- sculpură, arhitectuă, pictură- apărute în centrul și vestul Europei între secolele XI-XIV. Cele mai reprezentative tipuri de manifestare artistică au fost mănăstirile. Pictura și sculptura romanică, precum și artele decorative- vase, candelabre, relicvare- au fost subordonate unei arhitecturi religioase.
Răspândirea artei Renașterii în Țările de Jos

Răspândirea artei Renașterii în Țările de Jos

Renașterea din Țările de Jos s-a manifestat printr-o combinație de elemente gotice cu cele renascentiste provenite din zona Italiei, transpuse în configurația locală.