Renașterea timpurie în Italia
Arta echilibrului și a simetriei
Renașterea a însemnat valorificarea modelelor antice, orientarea către natură, raționalitatea, desprinderea de dogmele bisericești, recunoașterea valorilor și potențialului uman. Au apărut noi repere ale omului, construcțiile având forme clare, limite spațiale sobre, importantă fiind funcționalitatea clăridii. Conceptul de frumos devine complex și constă în materialul utilizat, armonia proporțiilor, ambianță, peisaj și utilitate.
1 din 7
În arhitectura Renașterii timpurii întâlnim programe funcționale precum palatul, vila, spitalul și edificiile religioase. Modelele antice reinterpretate rațional și spiritul practic au adus inovații. Se constată o revenire la tectonism, se pune accent pe funcționalitate și utilitate, încăperile se desfășoară în anfiladă, clădirile fiind raportate la mediul înconjurător și la dimensiunea umană. S-a încercat crearea unei iluzii spațiale prin raportul dintre plin și gol, respectiv crearea echilibrului prin raportul dintre parte și întreg. Se introduce conceptul de comoditate prin accesul pe scări și introducerea palierelor de odihnă.
2 din 7
În cazul palatelor planimetria este simplă, masele fiind grupate în jurul unei curți interioare. Elevația fațadei prezintă trei registre delimitate de cornișe profilate, volumele fiind sublinitate prin finisare gradată. Formele arhitecturale utilizează ordonanța clasică în ceea ce privește elementele cu rol structural, coloana și stâlpul, și cele cu rol decorativ, pilastrul și arcadele oarbe. Pentru articularea întregului edificiu s-a folosit un modul care s-a repetat prin adiționare. Teme antice se găsesc în compoziția antamblamentului, motivul scoicii la nivel de decor, coloanele angajate și pilaștri.
3 din 7
Arhitectura religioasă grupează masele fie pe direcția est-vest în cazul planului basilical, fie în jurul unei încăperi de plan central în cazul planurilor în cruce greacă, poligon, pătrat sau cerc. Tectonismul, ritmarea compoziției, articularea clară, simetria și echilibrul descriu așezămintele de cult renascentiste. Cel mai des practicat este basilica cu cupola peste careu, cu transept și trei nave. Astfel de basilici sunt San Lorenzo și Santo Spirito din Florența și Sant Andreea din Mantova. De plan central, un exemplu este Santa Maria della Consolazione din Todi.
4 din 7
Sculptura este încă sub influența goticului, modeleul corpului uman este natural, dar anatomia corectă nu reprezintă un lucru esențial. De asemenea, se păstrează asimetria și contrapostul. Arta sculpturală devină devotată omului, se cercetează omul și tot ce îl înconjoară. Accentul cade pe redarea expresiilor psihice, a valorilor personale. În interiorul compozițiilor personajele se mișcă, relaționează între ele, dar și cu spectatorul. Peisajul nu mai constituie un simple accesoriu, ci fundalul amplu al compoziției.
5 din 7
Basoreliefurile sunt realizate în tehnica reliefului plat cunoscut sub denumirea de schiacciato, unul dintre inițiatorii tehnicii fiind Donatello. Profunzimea și distanțele sunt redate prin gradațiile plastice ale volumelor, de ordinul milimetrilor. Cel mai adesea, aceste reliefuri se realizează în marmură și piatră, însă există și exemple de lemn. În cazul sculpturii funerare, pe capacele sarcofagelor sunt redate în continuarea figurile defuncților, cu motivele clasice pe laturi: flori, fructe și putti înaripați.
6 din 7
În pictură s-au păstrat elemente din perioada gotică, dar au existat preocupări de redare a spațiului tridimensional. Se trece la forma piramidală a compoziției prin care se conferă spațialitate și adâncime. S-au pictat portrete și peisaje, au apărut domenii noi de interes, temele religioase fiind laicizate și interpretate în specificul perioadei. Genurile noi– portretul, autoportretul, peisajul, veduta- au decorat pereții celor bogați. Se utilizează mijloace iluzioniste pentru redarea raporturilor spațiale din interiorul compoziției și tehnici noi pentru surprinderea perspectivei, culorilor și tridimensionalității.
7 din 7
Spre sfârșitul perioadei timpurii, apar două grupări de pictori. Prima era ocupată de redarea luminii reale și a anatomiei corecte. Cea de-a doua, cuprinzând pictorii poeți, a creat peisaje feerice folosindu-se de imaginație, iar temele predominante ale realizărilor acestora sunt de natură religioasă. Spre sfârșitul secolului XV Florența decade din poziția de lider în domeniul artistic, centrul se mută la Roma vestindu-se o nouă perioadă în istoria artei. Alături de Roma, centre importante erau Umbria, Padova, Veneția și Ferrara.
Verticalitatea goticului nu a fost pe gustul italienilor, dar a fost adoptat de arhitecții italieni în ideea că la apariția unui noi stil, goticul să fie înlocuit fără ezitare. Într-o etapă de tranziție, arhitecții nu renunță la instrucția lor de bază, dar sunt interesați de tot ce este nou. Un astfel de arhitect este Filippo Brunelleschi, educat în stil gotic, dar simpatizant al ideilor noi. S-a remarcat la Florența în perioada în care apar forme raționale, comenzile particulare nu jucau rol important, construindu-se mai ales spitale, iar războaiele au dus la criza de bani care a întrerupt multe lucrări ale acestuia.
1 din 7
Brunelleschi s-a născut într-o familie florentină înstărită, tatăl său era notar, iar mama aparținea unei familii renumite, el fiind la curent cu schimbările din societate. Cunoscător de limbă latină, al operei lui Dante, al aritmeticii și geometriei, din tinerețe s-a ocupat cu construcția ceasurilor și deșteptătoarelor, exerciții ce îl ajută în realizarea cupolei catedralei florentine. Din tinerețe a dat dovadă de o gândire consecventă și logică, de aptitudini de inginer militar construind fortificații la Pisa și Lucca, a inventat macaraua pentru ridicarea pietrei și mașini de ridicare a greutăților.
2 din 7
În 1419, Brunelleschi a început lucrările la spitalul copiilor abandonați, Ospedale degli Innocenti, prima construcție civilă în stil renascentist din Florența. Fațada primitoare prezintă un portic nouă treceri, flancat de două compartimente încadrate de pilaștri corintici. De inspirație protorenascentistă sunt arhitrava și arhivoltele arcadelor între care au fost plasate medalioane netede. Coloanele poartă greutatea etajului superior, decorat cu ferestre dreptunghiulare și cu frontoane în corespondența arcurilor. Edificiul se desfășoară pe orizontală, modelul de bază este un pătrat.
3 din 7
Se afirmă pentru prima dată drept sculptor, participând la concursul din 1401 pentru realizarea reliefurilor pentru a doua poartă a baptisteriului din Florența. A învățat desenul, relieful, cizelarea, montarea pietrelor prețioase, tehnica niello și a emailului, având realizări în argint încă înaintea participării la concurs. La concurs au mai participat șapte maeștri. Compoziția lui Brunelleschi este închisă într-un triunghi, interiorul prezintă mai multe acțiuni, personajele sugerează mișcarea, gesturile lor sunt incisive, întreaga realizare fiind dramatică și considerată prea nouă, drept pentru care artistul e respins.
4 din 7
În perioada 1421-1429, a fost construită biserica San Lorenzo, de plan pătrat cu capelă în transepte și în navele laterale. Și de data aceasta, Brunelleschi lucrează cu cele două materiale preferate: în partea inferioară profilele sunt din piatra serena, iar în cea superioară peretele este alb. Spre deosebire de basilica demolată, biserica renascentistă avea tavanul casetat. Ornamentul se compune din capiteluri corintice și pilaștri corintici, în sacristie apar forme curbate la ferestre și rotunjite la medalioanele din lunete și de pe frize.
5 din 7
Bogatul Andrea Pazzi a comandat capela ce îi poartă numele din curtea bisericii Santa Croce. Proiectul întocmit de Brunelleschi prevedea un planul pătrat pentru încăperea acoperită cu o cupolă de forma unei umbrele și încă un plan pătrat mai mic pentru capela corului. La acestea va adăuga două patrulatere înguste acoperite cu bolți casetate. Interiorul prezintă pilaștri între care sunt plasate arcade oarbe și medalioane care înfățișează cei doisprezece apostoli. Medalioanele de pe pandantivi îi înfățișează pe evangheliști. Friza prezintă pe un fundal albastru heruvimi cu capete brun-roșcate, miei galbeni și flori roșii.
6 din 7
Îndepărtându-se de sculptură, Brunelleschi a fost chemat la consultații privind construirea tamburului și cupolei Domului din Florența, după planurile lui Arnolfo di Cambio, o cupolă de factură gotică. Brunelleschi aduce modificări de ordin tehnic, iar în jurul acestei construcții s-au născut o serie de discuții și neliniști, cei atrași la întruniri manifestând neîncredere față de proiectul îndrăzneț. Tamburul octogonal a fost zidit din cărămida recomandată de Brunelleschi, iar cupola zidită în trepte a fost ridicată fără contraforți, tiranți vizibili sau schele, nervurile exterioare fiind îmbrăcate în marmură.
7 din 7
Lucrarea târzie a lui Brunelleschi o reprezintă lanterna adăugată Domului din Florența. Lanterna are forma octogonală și este înconjurată de pilaștri și contraforți cu goluri prin care trece vântul, astfel rezistența este întărită. Combinația de motive antice, protorenascentise și gotice se observă prin volutele duble, capitelurile corintice și contraforți. Lanterna a fost construită din marmură albă și definitivată după moartea lui Brunelleschi de Michelozzo, Manetti și Rosselino. Peste acoperișul piramidul a fost înălțată o cruce de Verrocchio.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Pictori ai stilului baroc
Pictura barocă a fost o reprezentare a realității cu personaje și grupuri de personaje puse în lumina realităților.
Răspândirea artei Renașterii în Germania
Renașterea în Germania s-a manifestat ca și curent artistic mai târziu decât în celelalte țări europene. Ce a adus nou curentul, a fost lupta împotriva misticismului și obscurității medievale.
Renașterea târzie sau Manierismul
În perioada târzie a artei renascentiste, artiștii nu s-au concentrat doar pe redarea omului într-un cadru oarecare. S-a pus accentul mai ales pe redarea elementelor înconjurătoare, a stofei, a gesturilor, a luminii și umbrelor.
Sculptori ai stilului Baroc
Sculptura barocă a avut ca scop redarea evenimentelor cotidiene de esență politică și militară, dar mai ales a întâmplărilor zilnice de care s-a lovit populația: război, foamete, epidemii.
Răspândirea artei Renașterii în Țările de Jos
Renașterea din Țările de Jos s-a manifestat printr-o combinație de elemente gotice cu cele renascentiste provenite din zona Italiei, transpuse în configurația locală.
Arta romanică
Arta romanică cuprinde toate tipurile de manifestări artistice- sculpură, arhitectuă, pictură- apărute în centrul și vestul Europei între secolele XI-XIV. Cele mai reprezentative tipuri de manifestare artistică au fost mănăstirile. Pictura și sculptura romanică, precum și artele decorative- vase, candelabre, relicvare- au fost subordonate unei arhitecturi religioase.
Renașterea matură în Italia
Perioada matură a renașterii pune în valoare ideea că arta nu reprezintă doar frumosul, ci și utilul. În acest sens, elementele arhitecturale și sculpturale nu urmăresc doar rolul de decor, ci și funcționalitatea lor.
Arta gotică
Arta gotică a surprins în evoluția sa transformările prin care trecea societatea feudală europeană. Într-o perioadă a invaziilor, arta gotică s-a remarcat prin construcția de lăcașuri religioase pentru refugiu, dar și prin construcții civile. Goticul a introdus pentru prima dată în arte figura umană văzută din perspectivă intelectuală.
Rococo
Rococo-ul a fost un stil decorativ care a apelat la efecte teatrale pentru a crea compoziții mitologice sau cotidiene și care aveau scopuri anecdotice. Inovația adusă de Rococo s-a materializat în bibelouri, tapiserii, ilustrații de carte cu teme simple.
Introducere în arta Renașterii
Renașterea în Italia s-a dezvoltat datorită curentului umanist și marchează lupta pentru recâștigarea valorile, statutului și prestigiului din Antichitate. S-a căutat o orientare ce valorifica omul antic, creațiile și cultura antică, acestea devenind modele ale renașterii umaniste.
Arhitecți ai stilului Baroc
Arhitecți ai barocului - O artă a curbelor și contracurbelor Arhitectura barocă a excelat în proiectarea clădirilor monumentale, jocul cu masele, ritmicitatea decorației și expresivitate.
Arta bizantină
Arta bizantină a evoluat în cadrul Imperiului Roman de Răsărit în perioada secolelor VI-XV. Aceasta s-a bazat pe combinarea elementelor grecești cu influențe africane și asiatice și s-a remarcat în iconografie, broderie, mozaic și decorația policromă. Caracterul specific artei bizantine este aspectul narativ.
Romantismul
Romantismul a reprezentat o reacție împotriva iluminismului și raționalismului. A pus accentul pe psihicul uman, sentimentele extreme și forța naturii.
Introducere în stilul Baroc
Arta barocă a reprezentat o artă renascentisă dusă la extreme în care au domnit pornirile sentimentale, tulburările spirituale și religioase.
Clasicism și Neoclasicism
Clasicismul și neoclasicismul au avut la bază readucerea în atenția societății a spiritului civilizațiilor antice greco-romane. Acestea au reprezentat o reacție împotriva exuberanței și ușurității stilurilor anterioare.
Realismul
Realismul s-a plasat ca mișcare artistică împotriva reprezentărilor din natură sau de pe front în maniera exagerărilor. Acesta s-a concentrat pe expunerea problemelor existente în societatea secolului al XIX-lea.
Răspândirea artei Renașterii în Franța
Caracterul italian al artei renascentiste a fost abordat de artiștii francezi într-o manieră clasică. Aceștia au construit castele și palate printr-un joc al volumelor, culorilor și bogăției ornamentale.