Renașterea târzie sau Manierismul
O artă a detaliilor
Fie că vorbim de perioada târzie a Renașterii sau de curentul manierist, ambele fac tranziția spre baroc. Unii consideră această perioadă ca fiind o dezvoltare ulterioară naturală a stilului atins în perioada maturității renascentiste. Alții sunt de părere că manierismul a stricat prin exagerare prototipul eleganței și frumuseții renascentiste. Roma, Florența și Mantua au fost centrele manieriste ale Italiei.
1 din 5
Termenul italienesc „maniera” a existat în literatură înainte de a fi aplicat artelor vizuale și descria săvârșirea unei acțiuni fără efort, cu rafinament, se referea, în special, la comportamentul uman, la grația curtenească. Se cerea „maniera” și în arta secolului XVI, dar a ajuns să fie concepută cu sensul ei negativ, ca o schimbarea de la virtute la viciu. Teoreticianul Bellori consideră că „maniera” a distrus pictura bună a Renașterii. Luigi Lanzi a inventat cuvântul „manierismo” pentru a descrie limbajul artistic ce se depărtează de natural prin cizelare, idealizare, frumusețe nenaturală și tensiune.
2 din 5
Considerat un stil „anticlasic”, „rece” și „distant”, manierismul exagerează plastica structivă și o înlocuiește cu ornamentații bogate. Exagerarea eleganței se face prin atenția sporită ce cade asupra detaliilor. Manierismul evită rigurozitatea stăpânită în Renașterea matură, se îndepărtează de comportamentul și înfățișarea naturală și experimentează fantezii bizare. Imaginea își pierde coerența. Formele alungite, sinuoase, distorsionate nu reușesc să transmită emoții intense. Formele sinuoase sunt denumite de Michelangelo „figuri în serpentină”.
3 din 5
Manierism a existat într-o mică măsură în multe perioade, dar Renașterea matură a constituit câmpul benefic pentru dezvoltarea ei. În deceniul trei al secolului XVI au fost efecutate numeroase călătorii de către un grup de artișit italieni care au lucrat pentru gravori, iar reîntorcându-se la atelierele lor vor disemina aspectele însușite în zona centrală a Italiei și în Valea Padului.
4 din 5
Din perspectivă politică, exemplele susțin că indiferent de evenimente militare, arta nu a suferit de influențe directe. Un rol mai important în apariția și dezvoltarea manierusmului joacă literatura, citirea anticilor și transferul de idei de la personalități literare la artiști. Două concepte noi devin esențiale pentru artiști, opera de artă trainică și absolută, care nu mai este evlavioasă, practică sau ceremonială. Se caută aprobarea din partea publicului a unor lucrări create din propria inițiativă a artistului.
5 din 5
Trecerea la baroc s-a întâmplat prin suprapuneri, nu a fost bruscă, iar noul stil a fost sesizat îndă din timpul Renașterii mature. În arhitectură, depășirea cadrului arhitectural prefigurează barocul. Deja la Michelangelo observăm stilul arhitectural maniersit. În pictură începutul manierismului este marcat de moartea lui Rafael în 1520. Sculptura manieristă a căutat să întreacă geniul lui Michelangelo. Astfel, unul dintre discipolii maestrului, Baccio Bandinelli, a preluat și executat „Hercules și Cacus” considerat începutul sculpturii manieriste.
Palladio este considerat unul dintre cei mai mari arhitecți din nordul Italiei din secolul XVI. Majoritatea lucrărilor sale le-a executat în regiunea Veneto. A fost un teoretician inteligent, a redactat o serie de cărți dintre care cea mai importantă operă este „Quattro libri dell’Archittetura”. A profitat cel mai bine de lecția clasică, proiectele sale urmăreau să atingă utilitatea în cadrul construcției, iar majoritatea edificiilor bisericești puneau în valoare existența a două lumi, cea spirituală și cea lumea, și a conexiunilor dintre acestea.
1 din 6
În copilărie Palladio a fost ucenic într-un atelier de sculptură. La vârsta de 16 ani s-a înscris în breasla zidarilor și pietrarilor. Educația umanistă a primit-o de la poetul Gian Giorgio Trissino, la vila căruia a lucrat ca pietrar. După moartea lui Trissino, ca patroni i-au servit frații Barbaro care l-au ajutat să devine arhitectul șef al Republicii venețiene. A apărut arhitectura palladiană, cea mai influențată fiind Anglia. Arhitectul Irigo Jones s-a inspirat din opera lui Palladio și a executat mai multe lucrări în specific palladian printre care și Banqueting House. Alte influențe palladiene întâlnim la Potsdam și Berlin.
2 din 6
Primul proiect propriu al lui Palladio a fost Villa Godi, finanțată de frații Girolamo, Pietro și Marcantonio Godi. Clădirea cu aspect auster, dar echilibrat prezintă volume clare, definite de cele trei arcade ale loggiei. Partea centrală, de dimensiuni mici și în retragere, este flancată de părți laterale avansate și mai masive. Planul a prevăzut câte două apartamente, de o parte și alta a părții centrale. Comparativ cu lucrările din perioada de maturitate a artistului, la Villa Godi se observă lipsa decorațiunilor exterioare.
3 din 6
Cea mai cunoscută operă a lui Palladio este Villa La Rotonda, de lângă Vicenza. Clădirea de plan pătrat prezintă patru fațade, fiecare cu portic și intrare proprie ce duce către o sală circulară acoperită cu cupolă. Această sală este cea care a dat numele clădirii. Fiecare portic este flancat de câte o fereastră, iar fiecare froton este susțin de șase coloane ionice. Deasupra fiecărui fronton au fost plasate statui ale unor zeități. Camerele se află la etaj, iar interiorul a fost acoperit de fresce. Simetria clădirii a permis o vedere panoramică asupra peisajului înconjurător.
4 din 6
Palazzo Valmarana a fost clădit pentru patricianul Giovanni AlviseValmarana care l-a susținut pe Palladio în realizarea porticului basilicii palladiene. Fațada palatului îmbină șase pilaștri înalți din ordinul compozit cu pilaștri mai scunzi din ordinul corintic. Deasupra celor doi pilaștri corintici ce marchează începutul și sfârșitul clădirii, se află câte un basorelief ce redă un luptător care ține blazonul familiei Valmarana. Palazzo Valmarana reprezintă cea mai individualizată creație palladiană.
5 din 6
Biserica benedictină San Giorgio Maggiore din Veneția a fost proiectată de Palladio. Fațada adaptează modelul templului clasic la biserica creștină și prezintă o navă centrală supraînălțată față de navele laterale. Soluția lui Palladio a constat în suprapunerea a două fațade: una care se întinde de la un capăt al nave laterale la capătul celeilalte și este susținută de pilaștri, pe când cealaltă, mai îngustă și înălțată deasupra celeilalte, este susținută de coloane angajate. Pe portaluri se găsesc statuile sfinților Ștefan și George cărora a fost dedicată biserica.
6 din 6
Palladio a realizat Teatro Olimpico din Vicenza, teatrul pe care a vrut să îl construiască după planul teatrelor romane. Artistului i-a fost atribuit un arc în Vicenza, care se situează la începutul treptelor ce duc spre sanctuarul Sf. Maria din Monte Berico. Peste râul Brenta, Palladio a realizat un pod acoperit cu pontoane din lemn. Alături de acesta, i-au mai fost atribuite alte două poduri, peste Cismon și Tesina.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Renașterea timpurie în Italia
Renașterea prezintă în prima fază o preocupare pentru desfășurarea clădirilor pe orizontală sub principiile ritmului, simetriei și echilibrului. În sculptură, figura umană devine expresia propriilor valori, iar în pictură se afirmă tablourile religioase, portretele și peisajul.
Pictori ai stilului baroc
Pictura barocă a fost o reprezentare a realității cu personaje și grupuri de personaje puse în lumina realităților.
Răspândirea artei Renașterii în Germania
Renașterea în Germania s-a manifestat ca și curent artistic mai târziu decât în celelalte țări europene. Ce a adus nou curentul, a fost lupta împotriva misticismului și obscurității medievale.
Sculptori ai stilului Baroc
Sculptura barocă a avut ca scop redarea evenimentelor cotidiene de esență politică și militară, dar mai ales a întâmplărilor zilnice de care s-a lovit populația: război, foamete, epidemii.
Arta romanică
Arta romanică cuprinde toate tipurile de manifestări artistice- sculpură, arhitectuă, pictură- apărute în centrul și vestul Europei între secolele XI-XIV. Cele mai reprezentative tipuri de manifestare artistică au fost mănăstirile. Pictura și sculptura romanică, precum și artele decorative- vase, candelabre, relicvare- au fost subordonate unei arhitecturi religioase.
Răspândirea artei Renașterii în Țările de Jos
Renașterea din Țările de Jos s-a manifestat printr-o combinație de elemente gotice cu cele renascentiste provenite din zona Italiei, transpuse în configurația locală.
Renașterea matură în Italia
Perioada matură a renașterii pune în valoare ideea că arta nu reprezintă doar frumosul, ci și utilul. În acest sens, elementele arhitecturale și sculpturale nu urmăresc doar rolul de decor, ci și funcționalitatea lor.
Rococo
Rococo-ul a fost un stil decorativ care a apelat la efecte teatrale pentru a crea compoziții mitologice sau cotidiene și care aveau scopuri anecdotice. Inovația adusă de Rococo s-a materializat în bibelouri, tapiserii, ilustrații de carte cu teme simple.
Arta gotică
Arta gotică a surprins în evoluția sa transformările prin care trecea societatea feudală europeană. Într-o perioadă a invaziilor, arta gotică s-a remarcat prin construcția de lăcașuri religioase pentru refugiu, dar și prin construcții civile. Goticul a introdus pentru prima dată în arte figura umană văzută din perspectivă intelectuală.
Introducere în arta Renașterii
Renașterea în Italia s-a dezvoltat datorită curentului umanist și marchează lupta pentru recâștigarea valorile, statutului și prestigiului din Antichitate. S-a căutat o orientare ce valorifica omul antic, creațiile și cultura antică, acestea devenind modele ale renașterii umaniste.
Arhitecți ai stilului Baroc
Arhitecți ai barocului - O artă a curbelor și contracurbelor Arhitectura barocă a excelat în proiectarea clădirilor monumentale, jocul cu masele, ritmicitatea decorației și expresivitate.
Arta bizantină
Arta bizantină a evoluat în cadrul Imperiului Roman de Răsărit în perioada secolelor VI-XV. Aceasta s-a bazat pe combinarea elementelor grecești cu influențe africane și asiatice și s-a remarcat în iconografie, broderie, mozaic și decorația policromă. Caracterul specific artei bizantine este aspectul narativ.
Romantismul
Romantismul a reprezentat o reacție împotriva iluminismului și raționalismului. A pus accentul pe psihicul uman, sentimentele extreme și forța naturii.
Introducere în stilul Baroc
Arta barocă a reprezentat o artă renascentisă dusă la extreme în care au domnit pornirile sentimentale, tulburările spirituale și religioase.
Clasicism și Neoclasicism
Clasicismul și neoclasicismul au avut la bază readucerea în atenția societății a spiritului civilizațiilor antice greco-romane. Acestea au reprezentat o reacție împotriva exuberanței și ușurității stilurilor anterioare.
Realismul
Realismul s-a plasat ca mișcare artistică împotriva reprezentărilor din natură sau de pe front în maniera exagerărilor. Acesta s-a concentrat pe expunerea problemelor existente în societatea secolului al XIX-lea.
Răspândirea artei Renașterii în Franța
Caracterul italian al artei renascentiste a fost abordat de artiștii francezi într-o manieră clasică. Aceștia au construit castele și palate printr-un joc al volumelor, culorilor și bogăției ornamentale.