Renașterea târzie sau Manierismul
O artă a detaliilor
autor Melinda Erdei-Vörös, 2016
În perioada târzie a artei renascentiste, artiștii nu s-au concentrat doar pe redarea omului într-un cadru oarecare. S-a pus accentul mai ales pe redarea elementelor înconjurătoare, a stofei, a gesturilor, a luminii și umbrelor.
Fie că vorbim de perioada târzie a Renașterii sau de curentul manierist, ambele fac tranziția spre baroc. Unii consideră această perioadă ca fiind o dezvoltare ulterioară naturală a stilului atins în perioada maturității renascentiste. Alții sunt de părere că manierismul a stricat prin exagerare prototipul eleganței și frumuseții renascentiste. Roma, Florența și Mantua au fost centrele manieriste ale Italiei.
Text
1 din 5
Termenul italienesc „maniera” a existat în literatură înainte de a fi aplicat artelor vizuale și descria săvârșirea unei acțiuni fără efort, cu rafinament, se referea, în special, la comportamentul uman, la grația curtenească. Se cerea „maniera” și în arta secolului XVI, dar a ajuns să fie concepută cu sensul ei negativ, ca o schimbarea de la virtute la viciu. Teoreticianul Bellori consideră că „maniera” a distrus pictura bună a Renașterii. Luigi Lanzi a inventat cuvântul „manierismo” pentru a descrie limbajul artistic ce se depărtează de natural prin cizelare, idealizare, frumusețe nenaturală și tensiune.
Imagine
Text
2 din 5
Considerat un stil „anticlasic”, „rece” și „distant”, manierismul exagerează plastica structivă și o înlocuiește cu ornamentații bogate. Exagerarea eleganței se face prin atenția sporită ce cade asupra detaliilor. Manierismul evită rigurozitatea stăpânită în Renașterea matură, se îndepărtează de comportamentul și înfățișarea naturală și experimentează fantezii bizare. Imaginea își pierde coerența. Formele alungite, sinuoase, distorsionate nu reușesc să transmită emoții intense. Formele sinuoase sunt denumite de Michelangelo „figuri în serpentină”.
Imagine
Text
3 din 5
Manierism a existat într-o mică măsură în multe perioade, dar Renașterea matură a constituit câmpul benefic pentru dezvoltarea ei. În deceniul trei al secolului XVI au fost efecutate numeroase călătorii de către un grup de artișit italieni care au lucrat pentru gravori, iar reîntorcându-se la atelierele lor vor disemina aspectele însușite în zona centrală a Italiei și în Valea Padului.
Imagine
Text
4 din 5
Din perspectivă politică, exemplele susțin că indiferent de evenimente militare, arta nu a suferit de influențe directe. Un rol mai important în apariția și dezvoltarea manierusmului joacă literatura, citirea anticilor și transferul de idei de la personalități literare la artiști. Două concepte noi devin esențiale pentru artiști, opera de artă trainică și absolută, care nu mai este evlavioasă, practică sau ceremonială. Se caută aprobarea din partea publicului a unor lucrări create din propria inițiativă a artistului.
Imagine
Text
5 din 5
Trecerea la baroc s-a întâmplat prin suprapuneri, nu a fost bruscă, iar noul stil a fost sesizat îndă din timpul Renașterii mature. În arhitectură, depășirea cadrului arhitectural prefigurează barocul. Deja la Michelangelo observăm stilul arhitectural maniersit. În pictură începutul manierismului este marcat de moartea lui Rafael în 1520. Sculptura manieristă a căutat să întreacă geniul lui Michelangelo. Astfel, unul dintre discipolii maestrului, Baccio Bandinelli, a preluat și executat „Hercules și Cacus” considerat începutul sculpturii manieriste.
Imagine
Pictori ai stilului baroc

Pictori ai stilului baroc

Pictura barocă a fost o reprezentare a realității cu personaje și grupuri de personaje puse în lumina realităților.
Răspândirea artei Renașterii în Germania

Răspândirea artei Renașterii în Germania

Renașterea în Germania s-a manifestat ca și curent artistic mai târziu decât în celelalte țări europene. Ce a adus nou curentul, a fost lupta împotriva misticismului și obscurității medievale.
Sculptori ai stilului Baroc

Sculptori ai stilului Baroc

Sculptura barocă a avut ca scop redarea evenimentelor cotidiene de esență politică și militară, dar mai ales a întâmplărilor zilnice de care s-a lovit populația: război, foamete, epidemii.
Arta romanică

Arta romanică

Arta romanică cuprinde toate tipurile de manifestări artistice- sculpură, arhitectuă, pictură- apărute în centrul și vestul Europei între secolele XI-XIV. Cele mai reprezentative tipuri de manifestare artistică au fost mănăstirile. Pictura și sculptura romanică, precum și artele decorative- vase, candelabre, relicvare- au fost subordonate unei arhitecturi religioase.
Răspândirea artei Renașterii în Țările de Jos

Răspândirea artei Renașterii în Țările de Jos

Renașterea din Țările de Jos s-a manifestat printr-o combinație de elemente gotice cu cele renascentiste provenite din zona Italiei, transpuse în configurația locală.
Renașterea matură în Italia

Renașterea matură în Italia

Perioada matură a renașterii pune în valoare ideea că arta nu reprezintă doar frumosul, ci și utilul. În acest sens, elementele arhitecturale și sculpturale nu urmăresc doar rolul de decor, ci și funcționalitatea lor.
Arta gotică

Arta gotică

Arta gotică a surprins în evoluția sa transformările prin care trecea societatea feudală europeană. Într-o perioadă a invaziilor, arta gotică s-a remarcat prin construcția de lăcașuri religioase pentru refugiu, dar și prin construcții civile. Goticul a introdus pentru prima dată în arte figura umană văzută din perspectivă intelectuală.
Rococo

Rococo

Rococo-ul a fost un stil decorativ care a apelat la efecte teatrale pentru a crea compoziții mitologice sau cotidiene și care aveau scopuri anecdotice. Inovația adusă de Rococo s-a materializat în bibelouri, tapiserii, ilustrații de carte cu teme simple.
Introducere în arta Renașterii

Introducere în arta Renașterii

Renașterea în Italia s-a dezvoltat datorită curentului umanist și marchează lupta pentru recâștigarea valorile, statutului și prestigiului din Antichitate. S-a căutat o orientare ce valorifica omul antic, creațiile și cultura antică, acestea devenind modele ale renașterii umaniste.
Arhitecți ai stilului Baroc

Arhitecți ai stilului Baroc

Arhitecți ai barocului - O artă a curbelor și contracurbelor Arhitectura barocă a excelat în proiectarea clădirilor monumentale, jocul cu masele, ritmicitatea decorației și expresivitate.
Romantismul

Romantismul

Romantismul a reprezentat o reacție împotriva iluminismului și raționalismului. A pus accentul pe psihicul uman, sentimentele extreme și forța naturii.
Arta bizantină

Arta bizantină

Arta bizantină a evoluat în cadrul Imperiului Roman de Răsărit în perioada secolelor VI-XV. Aceasta s-a bazat pe combinarea elementelor grecești cu influențe africane și asiatice și s-a remarcat în iconografie, broderie, mozaic și decorația policromă. Caracterul specific artei bizantine este aspectul narativ.
Introducere în stilul Baroc

Introducere în stilul Baroc

Arta barocă a reprezentat o artă renascentisă dusă la extreme în care au domnit pornirile sentimentale, tulburările spirituale și religioase.
Clasicism și Neoclasicism

Clasicism și Neoclasicism

Clasicismul și neoclasicismul au avut la bază readucerea în atenția societății a spiritului civilizațiilor antice greco-romane. Acestea au reprezentat o reacție împotriva exuberanței și ușurității stilurilor anterioare.
Realismul

Realismul

Realismul s-a plasat ca mișcare artistică împotriva reprezentărilor din natură sau de pe front în maniera exagerărilor. Acesta s-a concentrat pe expunerea problemelor existente în societatea secolului al XIX-lea.
Răspândirea artei Renașterii în Franța

Răspândirea artei Renașterii în Franța

Caracterul italian al artei renascentiste a fost abordat de artiștii francezi într-o manieră clasică. Aceștia au construit castele și palate printr-un joc al volumelor, culorilor și bogăției ornamentale.
Renașterea timpurie în Italia

Renașterea timpurie în Italia

Renașterea prezintă în prima fază o preocupare pentru desfășurarea clădirilor pe orizontală sub principiile ritmului, simetriei și echilibrului. În sculptură, figura umană devine expresia propriilor valori, iar în pictură se afirmă tablourile religioase, portretele și peisajul.