Răspândirea artei Renașterii în Franța
Perioada castelelor de pe valea Loarei
În Franța spiritul umanist se instalează mai târziu decât în Italia. Campaniile franceze din Italia și admirația pentru cultura italiană va facilita împrumutarea sentimentului renascentist. Revenind în țară, francezii aduc spiritul competitiv, un sentiment de admirație față de eleganța italiană, precum și opere de artă, picturi, sculpturi, costume și brocarturi. Apar două direcții dominante în Franța: zona Burgundiei influențată de flamanzi și curtea de la Fontainebleau influențată de renașterea italiană și manierismul italian. Numeroși artiști italieni au fost cooptați să lucreze la curtea regelui Francisc I.
1 din 6
Arhitectura religioasă franceză din secolul XV este tributară goticului flamboyant, au fost preluate prea puține elemente renascentiste și nu erau deloc evidente. Începe, în schimb, o orientare tot mai clară spre arhitectura laică care cunoaște succes în secolul următor. Castelele, edificiile publice, palatele și reședințele regale iau amploare, iar trăsăturile lor comune sunt: amplasarea armonioasă în cadrul naturii, eleganța proporțiilor, claritatea și logica. Deși la baza acestor construcții stau tradițiile gotice, apar o serie de schimbări, adaptări și împrumuturi renascentiste.
2 din 6
Curtea de la Fontainebleau a grupat artiștii italieni chemați în Franța într-o școală, astfel ușurând introducerea elementelor de decor renascentiste. Arhitecții francezi, la rândul lor, au fost trimiși în Italia pentru a studia monumentele antice, între timp se traduce tratatul lui Vitruviu, simbioza italo-franceză dând naștere unei arte puternice. Preluarea umanismului renascentist a fost ușurat politic prin finalizarea Războiului de 100 de ani în urma căruia Franța își revine repede. Dezvoltarea artistică a fost sprijinită prin scutirea breslelor de obligații și angajarea artiștilor drept valeți de cameră.
3 din 6
În domeniul sculpturii s-a simțit influența artei antice. Primaticio a fost trimis la Roma pentru a executa mulaje după statuile antice celebre pe care le duce la curtea de la Fontainebleau. Națiunile nu erau încă cristalizate în secolele XV, de aceea întâlnim artiști flamanzi la centrele artistice de la Avignon, Dijon, Poitiers sau Aix care lucrează în spirit renascentist francez. Ca materiale se folosesc în continuare lemnul colorat și aurit, marmura fină sau cea cu grăunte și calcarul. Statuile sunt majoritatea de inspirație religioasă, dar apar și cele civile decorând clădiri.
4 din 6
Pictura se dezvoltă cel mai puțin în această perioadă. Ceea ce se realizează în domeniul picturii suferă influențe din trei părți: Flandra, Italia și Franța medievală. Centre importante de pictură s-au fixat pe Valea Ronului și la Tours, atelierele de desenatori și pictori au produs opere portabile, de mici dimensiuni. Palatele au fost decorate de artiștii italieni veniți în Franța. Portretistica franceză cunoaște succes fiind echilibrată, sobră și clară, mereu preocupată de sugerarea rangului social. Dezvoltarea continuă în domeniul artistic se datorează faptului că artiștii au circulat și și-au îmbogățit viziunile stilistice.
5 din 6
Începând cu secolul XV, în Franța, s-au clădit din ce în ce mai puține biserici. În Tours au fost realizate turnul unei biserici și turnul de nord al catedralei. Foarte rar se mai gândesc comunitățile la construcții vaste, de genul celor ridicate deceniile trecute. Se încearcă împăcarea scheletului și normelor gotice cu ornamentele clasice, renascentiste. Se bucură de atenție primăriile orașelor și construcțiile patricienilor. Casa unui om reflecta exact statutul și stima de care se bucură stăpânul, de aceea fiecare elemente exterior și interior era tratat cu atenție și eleganță.
6 din 6
Cu timpul, și în Franța apar elemente laice în domeniul artistic. În sculptură și pictură apare tendința de a încadra scene biblice în peisaje contemporane. Tot mai dese sunt figurile donatorilor incluse în creațiile artiștilor. Figurile și gesturile lor sunt din ce în ce mai expresive și realiste. În arhitectură, accentul cade pe sugerarea vieții fastuoase a nobililor cu integrarea diferitelor munci agricole și a vieții țărănești. Toate acestea îmbrăcate în cromatica potrivită creează un spirit renascentist incipient în Franța.
Cele mai însemnate construcții ale Renașterii franceze sunt castelele. Printre particularitățile castelelor se numără: menținerea turnurilor pe colțurile clădirii, acoperișuri separate pentru fiecare volum al construcției, acoperișuri înalte și înclinate, împărțirea etajelor, uniformitatea fațadei, înfățișarea maiestuoasă, fantezistă și pitorească. Atmosfera care domină asupra acestor castele este una sobră, dar elegantă.
1 din 6
Clădirea cea mai grandioasă, reședință a regelui fracez, a fost Palatul Luvru. Pentru ornarea acesteia s-au cheltuit sume imense și au fost solicitați numeroși artiști francezi pentru realizarea exteriorului și italieni pentru decorarea interioară. Fațada principală reprezintă munca arhitectului Pierre Lescot și sculptorului Jean Goujon. Desfășurată pe orizontală, fațada este echilibrată prin alternanța plinului cu golul. Ferestrele dreptunghiulare dețin rolul principal, deasupra lor au fost plasate frontoane semicirculare și triunghiulare. Alături se află medalioane cu ghirlande, pilaștri și ronde-bosse-uri în nișe
2 din 6
Castelul de la Blois, construit sub domnia lui Francisc I, păstrează concepțiile echilibrului și simetriei. Specific arhitecturii franceze, pe acoperiș au fost ridicate coșuri de sobă monumentale. Spațiile goale reprezentate de ferestre dreptunghiulare sunt urmate de spațiile pline reprezentate de pereții pe care apare armoaria regelui. Accentul edificiului cade pe scara plasată în exterior încorporată fațadei. Scara este aerată prin deschizături, are balustrade duble, iar în partea superioară are coșuri de fum. Acest castel a fost reședința ocazională a regelui.
3 din 6
Conceput pe un plan în forma literei L, Castelul de la Amboise prezintă ziduri groase întărite de turnuri. Acoperișul are o serie de lucarne care par mai mult ornamentale decât funcționale. Castelul a fost renovat din inițiativa lui Carol al VIII-lea și Anne de Bretagne, aceștia aducând doi arhitecți italieni Fra Giocondo și Domenico da Cortona. Pentru realizarea grădănilor, Carol al VIII-lea l-a adus pe Pacello da Mercogliano. Renovările, extinderile și ornamentările în spiritul noului stil vor dura mai multe decenii, regele Francisc I finalizând ultimul turn și reamenajând aripa Ludovic XII.
4 din 6
Jacques Coeur, născut într-o familie de comercianți din Bourges, a întreprins o expediție în Orientul Apropiat, a creeat o flotă de afaceri regelui francez, devine un om influent bogat și cu numeroase afaceri. Și-a construit o locuință pe măsură, mai exact un palat cu un decor bogat în elemente vegetale, simboluri regale și stemă proprie. Fațada dispune de ferestre mari și luminoase, respectiv de două ferestre false unde au fost sculptate figurile lui Jacques și a soției sale. O statuie aflată în fața palatului, reprezentându-l pe Jacques, privește mândru spre clădire.
5 din 6
Tot pe Valea Loarei se află castelele Chenonceau și Azay-le-Rideau. În cazul tuturor castelelor franceze se distinge nevoie de claritate și ordine. Castelul Azay-le-Rideau este relativ mic ca dimensiuni, are trei etaje, accesul spre intrarea monumentală se face pe o scară cu rampe. Decorația este inspirată din mediul italian: coloane, pilaștri, medalioane, scoici. Acoperișul înalt este prevăzut cu lucarne. Castelul Chenonceau se compune din două părți: un turn medieval înalt remodelat și clădirea principală renascentistă. Locuința se compune din două etaje dispuse pe un punte deasupra râului Cher.
6 din 6
Castelul Chambord reprezintă cel mai autentic castel francez renascentist, fiind destinat ca pavilion de vânătoare. Are o scară principală asemenea castelului de la Blois, care se presupune că a fost proiectată de Leonardo da Vinci. Zidurile, turnurile și șanțul servesc drept decorație, nicidecum nu au rol defensiv. Castelul are patru bastioane imense la colțuri. Partea cea mai impresionantă a clădirii este acoperișul prevăzut cu unsprezece tipuri de turnuri și trei tipuri de hornuri. Castelul a servit drept reședință ocazională pentru rege.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Sculptori ai stilului Baroc
Sculptura barocă a avut ca scop redarea evenimentelor cotidiene de esență politică și militară, dar mai ales a întâmplărilor zilnice de care s-a lovit populația: război, foamete, epidemii.
Arta romanică
Arta romanică cuprinde toate tipurile de manifestări artistice- sculpură, arhitectuă, pictură- apărute în centrul și vestul Europei între secolele XI-XIV. Cele mai reprezentative tipuri de manifestare artistică au fost mănăstirile. Pictura și sculptura romanică, precum și artele decorative- vase, candelabre, relicvare- au fost subordonate unei arhitecturi religioase.
Răspândirea artei Renașterii în Țările de Jos
Renașterea din Țările de Jos s-a manifestat printr-o combinație de elemente gotice cu cele renascentiste provenite din zona Italiei, transpuse în configurația locală.
Renașterea matură în Italia
Perioada matură a renașterii pune în valoare ideea că arta nu reprezintă doar frumosul, ci și utilul. În acest sens, elementele arhitecturale și sculpturale nu urmăresc doar rolul de decor, ci și funcționalitatea lor.
Arta gotică
Arta gotică a surprins în evoluția sa transformările prin care trecea societatea feudală europeană. Într-o perioadă a invaziilor, arta gotică s-a remarcat prin construcția de lăcașuri religioase pentru refugiu, dar și prin construcții civile. Goticul a introdus pentru prima dată în arte figura umană văzută din perspectivă intelectuală.
Rococo
Rococo-ul a fost un stil decorativ care a apelat la efecte teatrale pentru a crea compoziții mitologice sau cotidiene și care aveau scopuri anecdotice. Inovația adusă de Rococo s-a materializat în bibelouri, tapiserii, ilustrații de carte cu teme simple.
Introducere în arta Renașterii
Renașterea în Italia s-a dezvoltat datorită curentului umanist și marchează lupta pentru recâștigarea valorile, statutului și prestigiului din Antichitate. S-a căutat o orientare ce valorifica omul antic, creațiile și cultura antică, acestea devenind modele ale renașterii umaniste.
Arhitecți ai stilului Baroc
Arhitecți ai barocului - O artă a curbelor și contracurbelor Arhitectura barocă a excelat în proiectarea clădirilor monumentale, jocul cu masele, ritmicitatea decorației și expresivitate.
Arta bizantină
Arta bizantină a evoluat în cadrul Imperiului Roman de Răsărit în perioada secolelor VI-XV. Aceasta s-a bazat pe combinarea elementelor grecești cu influențe africane și asiatice și s-a remarcat în iconografie, broderie, mozaic și decorația policromă. Caracterul specific artei bizantine este aspectul narativ.
Romantismul
Romantismul a reprezentat o reacție împotriva iluminismului și raționalismului. A pus accentul pe psihicul uman, sentimentele extreme și forța naturii.
Introducere în stilul Baroc
Arta barocă a reprezentat o artă renascentisă dusă la extreme în care au domnit pornirile sentimentale, tulburările spirituale și religioase.
Clasicism și Neoclasicism
Clasicismul și neoclasicismul au avut la bază readucerea în atenția societății a spiritului civilizațiilor antice greco-romane. Acestea au reprezentat o reacție împotriva exuberanței și ușurității stilurilor anterioare.
Realismul
Realismul s-a plasat ca mișcare artistică împotriva reprezentărilor din natură sau de pe front în maniera exagerărilor. Acesta s-a concentrat pe expunerea problemelor existente în societatea secolului al XIX-lea.
Renașterea timpurie în Italia
Renașterea prezintă în prima fază o preocupare pentru desfășurarea clădirilor pe orizontală sub principiile ritmului, simetriei și echilibrului. În sculptură, figura umană devine expresia propriilor valori, iar în pictură se afirmă tablourile religioase, portretele și peisajul.
Pictori ai stilului baroc
Pictura barocă a fost o reprezentare a realității cu personaje și grupuri de personaje puse în lumina realităților.
Răspândirea artei Renașterii în Germania
Renașterea în Germania s-a manifestat ca și curent artistic mai târziu decât în celelalte țări europene. Ce a adus nou curentul, a fost lupta împotriva misticismului și obscurității medievale.
Renașterea târzie sau Manierismul
În perioada târzie a artei renascentiste, artiștii nu s-au concentrat doar pe redarea omului într-un cadru oarecare. S-a pus accentul mai ales pe redarea elementelor înconjurătoare, a stofei, a gesturilor, a luminii și umbrelor.
- Adriana Botez Craini, Istoria artelor plastice, vol. 2, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1997
- Constantin Suter, Istoria artelor plsatice, vol.1, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1963
- Galeria Națională de Pictură - Berlin, ed. William Dello Russo, Ed. Adevărul Holding, București, 2010
- Galeria Uffizi - Florența, ed. Elena Ginanneschi, Ed. Adevărul Holding, București, 2010
- George Oprescu, Manual de istoria artei - Renașterea, vol. II, Ed. Meridiane, București, 1985
- Muzeul de Istorie a Artei - Viena, ed. Silvia Borghesi, Ed. Adevărul Holding, București, 2010
- Muzeul Metropolitan de Artă - New York, ed. Lucia Impelluso, Ed. Adevărul Holding, București, 2010
- Muzeul Prado - Madrid, ed. Daniel Tarabra, Ed. Adevărul Holding, București, 2010
- Muzeul Pușkin - Moscova, ed. Simonetta Pelusi, Ed. Adevărul Holding, București, 2010
- National Gallery - Londra, ed. Daniel Tarabra, Ed. Adevărul Holding, București, 2010
- National Gallery of Art - Washington, ed. Rosa Giorgi, Ed. Adevărul Holding, București, 2010