Arhitecți ai stilului Baroc
O artă a curbelor și contracurbelor
autor Melinda Erdei-Vörös, noiembrie 2016
Arhitecți ai barocului - O artă a curbelor și contracurbelor Arhitectura barocă a excelat în proiectarea clădirilor monumentale, jocul cu masele, ritmicitatea decorației și expresivitate.
Studiindu-l pe Michelangelo și diverse ruine din Antichitate, Francesco Borromini se formează ca arhitect distins prin inventivitate. Îi era ușor să combine diverse forme geometrice, să adapteze planuri existente ale unor clădiri civile pe care ulterior să le transforme în biserici, respectiv construcțiile sale au simbolistică. S-a autoeducat toată viața, creându-și o masivă bibliotecă. Deși lucrările sale se pliază pe Barocul matur, nu a avut o influență extinsă. În Piemont, Camillo-Guarino Guarini îl urmează pe Borromini, respectiv în nordul Europei este cunoscută opera sa.

Francesco Borromini este cel mai de seamă reprezentant al Barocului matur, autor al mai multor construcții religioase. Fiind fiu de pietrar, Borromini a debutat în această meserie. La Milano va începe studiul și cariera de arhitect, lucrând pentru început cu Carlo Maderno. La moartea acestuia va lucra în continuarea la Palazzo Barberini sub conducerea lui Bernini. Întreaga sa carieră este legată de personalitatea sa oscilantă, fie melancolică, fie temperamentală, iar comisioanele importante le-a peirdut de multe ori retrăgându-se de la diferite proiecte.

Pentru Biserica Sant'Ivo alla Sapienza, Borromini a realizat un plan al bisericii, precum și un plan al cuții interioare. Borromini a trebuit să adapteze planul unui palazzo anterior și a ales forma stelei lui David ce simbolizează înțelepciunea. Arhitectul a fost cunoscut pentru tendința sa de a combina formele geometrice, de a grupa coloane în încercarea de a rotunji unele linii, iar cu ajutorul semicercurilor și triunghiulor ciopârțite la vârfuri se creează un plan deosebit pentru biserică. Combinațiile arhitectului sunt armonioase și plăcute.

Prima realizare independentă a lui Borromini este Biserica San Carlo alle Quattro Fontane. Spațiul limitat a determinat poziționarea bisericii pe colțul a două drumuri intersectate. Fațada reprezintă o interferență a două forme, convexă și concavă, cele două niveluri fiind sinuoase și ondulate asemenea valurilor mării. Înalte coloane corintice traversează fațada, între ele coloane mai mici delimitează nișele. Deasupra intrării principale niște heruvimi îngrădesc figura Sf. Borromeo, iar de o parte și alte se afla statuile sfinților fondatori ai ordinului trinitar.

Unul dintre arhitecții solicitați pentru lucrările întreprinse la Biserica Sant’Agnese in Agone din Roma. Prima propunere, cea a lui Girolamo Rainaldi, a fost un plan de cruce greacă, însă proiectul a întâmpinat prea multe critici, astfel papa Inocențiu X l-a numit pe Borromini în fruntea echipei de arhitecți. Borromini a propus idei mult prea inovative, în viziunea sa fațada dispunea de părțile adiacente ale unor pallazo, respectiv o lanternă. Fiul lui Rainaldi va fi solicitat să preia locul lui Borromini și acesta, precum și arhitecții ulteriori, aduce o serie de modificări concepției prezentate de Borromini.

Congregația Filippini, stabilită în centrul Romei la sfârșitul secolului XVI, a solicitat planuri pentru o reședință și un oratoriu propriu în care să realizeze exercițiile spirituale. Relațiile dintre reprezentanții congregației și Borromini au fost tensionate, în cele din urmă aceștia alegând al arhitect. Ceea ce a realizat Borromini cât timp a fost însărcinat cu executarea oratoriului a fost o fațadă a cărei parte principală este împărțită în cinci părți de pilaștri, formând o linie concavă. La nivelul inferior, o masă arhitectonică ieșită în exterior contrastează cu timpanul de la nivelul superior.

Borromini a lucrat la diverse pallazo din Roma. La Palazzo Barberini, contribuția sa constă în realizarea unor ferestre la nivelul superior ce creează impresia de adâncime, o caracteristică preluată de arhitecții secolului XX. Tot aici, Borromini a realizat una din cele două scări existente de formă ovală, celalaltă aparținând lui Bernini, de formă pătrată. La Palazzo Spada, arhitectul a creat iluzia optică prin arcadele curții flancate de rânduri de coloane, dâdn impresia unui tunel de 37 m ce în realitate era 8 m. Alături de Carlo Fontana, Borromini a lucrat la reconstrucția Palazzo Giustiniani.

Două restaurări au fost conduse de Borromini. Pentru Biserica Santa Lucia in Selci, arhitectul a realizat altarul cel mare, deasupra căruia plasează una din picturile florentinului Anastasio Fontebuoni. Biserica dispunea de trei capele, una dintre ele numite Landi după preoteasa Vittoria Landi a fost decorată de Borromini. Tot aici, arhitectului ise atribuie refacerea corului. Pentru Biserica San Giovanni in Oleo din Roma, Borromini a adus modificări acoperișului pe care a plasat o sferă și pe aceasta o cruce. Crucea a fost decorată cu trandafiri și o friză de teracotă pe care se aflau trandafiri și frunze de palmier.

Articolul mai conține 1 secțiuni ilustrate cu 0 imagini și texte.
Abonați-vă cu doar doar 10 lei/lună pentru a avea acces nelimitat.

Vi se va crea un cont automat unde veți putea gestiona abonamentul. Dacă deja sunteți abonat vă puteți loga. Dacă reprezentați o instituție de învățământ vă rugăm să ne contactați în vederea obținerii unui discount.