Arhitecți ai stilului Baroc
O artă a curbelor și contracurbelor
Studiindu-l pe Michelangelo și diverse ruine din Antichitate, Francesco Borromini se formează ca arhitect distins prin inventivitate. Îi era ușor să combine diverse forme geometrice, să adapteze planuri existente ale unor clădiri civile pe care ulterior să le transforme în biserici, respectiv construcțiile sale au simbolistică. S-a autoeducat toată viața, creându-și o masivă bibliotecă. Deși lucrările sale se pliază pe Barocul matur, nu a avut o influență extinsă. În Piemont, Camillo-Guarino Guarini îl urmează pe Borromini, respectiv în nordul Europei este cunoscută opera sa.
1 din 7
Francesco Borromini este cel mai de seamă reprezentant al Barocului matur, autor al mai multor construcții religioase. Fiind fiu de pietrar, Borromini a debutat în această meserie. La Milano va începe studiul și cariera de arhitect, lucrând pentru început cu Carlo Maderno. La moartea acestuia va lucra în continuarea la Palazzo Barberini sub conducerea lui Bernini. Întreaga sa carieră este legată de personalitatea sa oscilantă, fie melancolică, fie temperamentală, iar comisioanele importante le-a peirdut de multe ori retrăgându-se de la diferite proiecte.
2 din 7
Pentru Biserica Sant'Ivo alla Sapienza, Borromini a realizat un plan al bisericii, precum și un plan al cuții interioare. Borromini a trebuit să adapteze planul unui palazzo anterior și a ales forma stelei lui David ce simbolizează înțelepciunea. Arhitectul a fost cunoscut pentru tendința sa de a combina formele geometrice, de a grupa coloane în încercarea de a rotunji unele linii, iar cu ajutorul semicercurilor și triunghiulor ciopârțite la vârfuri se creează un plan deosebit pentru biserică. Combinațiile arhitectului sunt armonioase și plăcute.
3 din 7
Prima realizare independentă a lui Borromini este Biserica San Carlo alle Quattro Fontane. Spațiul limitat a determinat poziționarea bisericii pe colțul a două drumuri intersectate. Fațada reprezintă o interferență a două forme, convexă și concavă, cele două niveluri fiind sinuoase și ondulate asemenea valurilor mării. Înalte coloane corintice traversează fațada, între ele coloane mai mici delimitează nișele. Deasupra intrării principale niște heruvimi îngrădesc figura Sf. Borromeo, iar de o parte și alte se afla statuile sfinților fondatori ai ordinului trinitar.
4 din 7
Unul dintre arhitecții solicitați pentru lucrările întreprinse la Biserica Sant’Agnese in Agone din Roma. Prima propunere, cea a lui Girolamo Rainaldi, a fost un plan de cruce greacă, însă proiectul a întâmpinat prea multe critici, astfel papa Inocențiu X l-a numit pe Borromini în fruntea echipei de arhitecți. Borromini a propus idei mult prea inovative, în viziunea sa fațada dispunea de părțile adiacente ale unor pallazo, respectiv o lanternă. Fiul lui Rainaldi va fi solicitat să preia locul lui Borromini și acesta, precum și arhitecții ulteriori, aduce o serie de modificări concepției prezentate de Borromini.
5 din 7
Congregația Filippini, stabilită în centrul Romei la sfârșitul secolului XVI, a solicitat planuri pentru o reședință și un oratoriu propriu în care să realizeze exercițiile spirituale. Relațiile dintre reprezentanții congregației și Borromini au fost tensionate, în cele din urmă aceștia alegând al arhitect. Ceea ce a realizat Borromini cât timp a fost însărcinat cu executarea oratoriului a fost o fațadă a cărei parte principală este împărțită în cinci părți de pilaștri, formând o linie concavă. La nivelul inferior, o masă arhitectonică ieșită în exterior contrastează cu timpanul de la nivelul superior.
6 din 7
Borromini a lucrat la diverse pallazo din Roma. La Palazzo Barberini, contribuția sa constă în realizarea unor ferestre la nivelul superior ce creează impresia de adâncime, o caracteristică preluată de arhitecții secolului XX. Tot aici, Borromini a realizat una din cele două scări existente de formă ovală, celalaltă aparținând lui Bernini, de formă pătrată. La Palazzo Spada, arhitectul a creat iluzia optică prin arcadele curții flancate de rânduri de coloane, dâdn impresia unui tunel de 37 m ce în realitate era 8 m. Alături de Carlo Fontana, Borromini a lucrat la reconstrucția Palazzo Giustiniani.
7 din 7
Două restaurări au fost conduse de Borromini. Pentru Biserica Santa Lucia in Selci, arhitectul a realizat altarul cel mare, deasupra căruia plasează una din picturile florentinului Anastasio Fontebuoni. Biserica dispunea de trei capele, una dintre ele numite Landi după preoteasa Vittoria Landi a fost decorată de Borromini. Tot aici, arhitectului ise atribuie refacerea corului. Pentru Biserica San Giovanni in Oleo din Roma, Borromini a adus modificări acoperișului pe care a plasat o sferă și pe aceasta o cruce. Crucea a fost decorată cu trandafiri și o friză de teracotă pe care se aflau trandafiri și frunze de palmier.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Sculptori ai stilului Baroc
Sculptura barocă a avut ca scop redarea evenimentelor cotidiene de esență politică și militară, dar mai ales a întâmplărilor zilnice de care s-a lovit populația: război, foamete, epidemii.
Răspândirea artei Renașterii în Țările de Jos
Renașterea din Țările de Jos s-a manifestat printr-o combinație de elemente gotice cu cele renascentiste provenite din zona Italiei, transpuse în configurația locală.
Arta romanică
Arta romanică cuprinde toate tipurile de manifestări artistice- sculpură, arhitectuă, pictură- apărute în centrul și vestul Europei între secolele XI-XIV. Cele mai reprezentative tipuri de manifestare artistică au fost mănăstirile. Pictura și sculptura romanică, precum și artele decorative- vase, candelabre, relicvare- au fost subordonate unei arhitecturi religioase.
Renașterea matură în Italia
Perioada matură a renașterii pune în valoare ideea că arta nu reprezintă doar frumosul, ci și utilul. În acest sens, elementele arhitecturale și sculpturale nu urmăresc doar rolul de decor, ci și funcționalitatea lor.
Arta gotică
Arta gotică a surprins în evoluția sa transformările prin care trecea societatea feudală europeană. Într-o perioadă a invaziilor, arta gotică s-a remarcat prin construcția de lăcașuri religioase pentru refugiu, dar și prin construcții civile. Goticul a introdus pentru prima dată în arte figura umană văzută din perspectivă intelectuală.
Rococo
Rococo-ul a fost un stil decorativ care a apelat la efecte teatrale pentru a crea compoziții mitologice sau cotidiene și care aveau scopuri anecdotice. Inovația adusă de Rococo s-a materializat în bibelouri, tapiserii, ilustrații de carte cu teme simple.
Introducere în arta Renașterii
Renașterea în Italia s-a dezvoltat datorită curentului umanist și marchează lupta pentru recâștigarea valorile, statutului și prestigiului din Antichitate. S-a căutat o orientare ce valorifica omul antic, creațiile și cultura antică, acestea devenind modele ale renașterii umaniste.
Arta bizantină
Arta bizantină a evoluat în cadrul Imperiului Roman de Răsărit în perioada secolelor VI-XV. Aceasta s-a bazat pe combinarea elementelor grecești cu influențe africane și asiatice și s-a remarcat în iconografie, broderie, mozaic și decorația policromă. Caracterul specific artei bizantine este aspectul narativ.
Romantismul
Romantismul a reprezentat o reacție împotriva iluminismului și raționalismului. A pus accentul pe psihicul uman, sentimentele extreme și forța naturii.
Introducere în stilul Baroc
Arta barocă a reprezentat o artă renascentisă dusă la extreme în care au domnit pornirile sentimentale, tulburările spirituale și religioase.
Clasicism și Neoclasicism
Clasicismul și neoclasicismul au avut la bază readucerea în atenția societății a spiritului civilizațiilor antice greco-romane. Acestea au reprezentat o reacție împotriva exuberanței și ușurității stilurilor anterioare.
Realismul
Realismul s-a plasat ca mișcare artistică împotriva reprezentărilor din natură sau de pe front în maniera exagerărilor. Acesta s-a concentrat pe expunerea problemelor existente în societatea secolului al XIX-lea.
Răspândirea artei Renașterii în Franța
Caracterul italian al artei renascentiste a fost abordat de artiștii francezi într-o manieră clasică. Aceștia au construit castele și palate printr-un joc al volumelor, culorilor și bogăției ornamentale.
Renașterea timpurie în Italia
Renașterea prezintă în prima fază o preocupare pentru desfășurarea clădirilor pe orizontală sub principiile ritmului, simetriei și echilibrului. În sculptură, figura umană devine expresia propriilor valori, iar în pictură se afirmă tablourile religioase, portretele și peisajul.
Pictori ai stilului baroc
Pictura barocă a fost o reprezentare a realității cu personaje și grupuri de personaje puse în lumina realităților.
Răspândirea artei Renașterii în Germania
Renașterea în Germania s-a manifestat ca și curent artistic mai târziu decât în celelalte țări europene. Ce a adus nou curentul, a fost lupta împotriva misticismului și obscurității medievale.
Renașterea târzie sau Manierismul
În perioada târzie a artei renascentiste, artiștii nu s-au concentrat doar pe redarea omului într-un cadru oarecare. S-a pus accentul mai ales pe redarea elementelor înconjurătoare, a stofei, a gesturilor, a luminii și umbrelor.