Arta gotică
O artă europeană ogivală
autor Melinda Erdei-Vörös, 2016
Arta gotică a surprins în evoluția sa transformările prin care trecea societatea feudală europeană. Într-o perioadă a invaziilor, arta gotică s-a remarcat prin construcția de lăcașuri religioase pentru refugiu, dar și prin construcții civile. Goticul a introdus pentru prima dată în arte figura umană văzută din perspectivă intelectuală.
Tehnicile și tendințele asemănătoare care s-au dezvoltat în marile centre europene la sfârșitul secolului al XIV-lea au dat naștere unui nou stil artistic, goticul. Stilul gotic a fost remarcat în secolul al XIX-lea de profesorul Louis Courajod, de la Școala Muzeului Luvru din Paris. Pe plan internațional, dezvoltarea goticului a avut loc într-o perioadă de criză în plan politic, social și cultural. Evoluția artei gotice s-a produs, din punct de vedere teritorial, pe aceeași suprafață ocupată de stilul anterior, cel romanic. Excepție a fost Italia. Stilul gotic internațional s-a dezvoltat între secolele al XII-lea și al XVI-lea.

Istoria artei gotice a început prin construcția abației de la Saint-Denis, în secolul al XII-lea. Abatele Suger a dorit o clădire verticală impunătoare. Denumirea a fost dată de oamenii din secolul al XVII-lea, care vedeau această artă „barbară”. Deși zonal se stabilesc diferite cronologii, o cronologie generală împarte stilul gotic în trei perioade. Prima perioadă cuprinde anii 1140 - 1220 și reprezintă goticul timpuriu. Cea de-a două etapă se întinde de la 1220 până la prima jumătate a secolul al XIV-lea și se numește goticul matur. Ultima perioadă, numită goticul târziu, cuprinde intervalul dintre mijlocul secolului al XIV-lea și secolul al XVI-lea.

Secolele al XIV-lea și al XV-lea au fost marcate de Războiul de 100 de ani dintre Franța și Anglia. Conflictul a fost câștigat de Franța, care a eliberat teritoriile de sub controlul englez. Anglia s-a îndreptat pe drumul unei monarhii absolute, figura centrală a perioadei fiind Henric al VIII-lea. Prin mariajul Isabelei de Castilia cu Ferdinand de Aragon, problemele din Peninsula Iberică s-au rezolvat. Astfel, au fost create condițiile unificării Spaniei. Imperiul german s-a constituit într-o federație de peste 300 de principate teritoriale, ca urmă a disputei dintre papă și împărat.

Goticul timpuriu s-a dezvoltat într-o perioadă de frământări politice, care au dus la declinul Sfântului Imperiu de Națiune Germană. Luptele succesorale au dezbinat familii, iar disputele între stăpânii laici și ecleziastici au fragmentat imperiul. Acest lucru s-a datorat și faptului că, spre deosebire de alte state europene centralizate, regalitatea germană nu dispunea de un nucleu central cu instituții centralizatoare de guvernare. Conflictele de interese politice și economice au conferit un simț al individualității pronunțat. Din acest motiv, nu s-a putut crea nucleul unificator al regatului.

Criza religioasă a vremii a fost provocată de alegerea a doi papi, unul cu reședința la Roma și al doilea cu reședina la Avignon. Ruptura a fost spirjinită de puterile politice care s-au aflat în conflictul cunoscut sub numele de Războiul de 100 de ani. Anglia a sprijinit Roma, iar Franța s-a îndreptat spre Avignon. Celelalte puteri europene și-au ales câte o forță de care s-au ancorat. S-a ajuns până la existența a trei papi, în același timp. Situația a devenit insuportabilă pentru lumea creștină. La inițiativa împăratului Germaniei, au apărut primele mișcări de reconciliare.

Perioadele de foamete s-au repetat la fiecare doi ani. Au urmat, apoi, epidemia de tifos, respectiv marea ciumă. Toate acestea au zguduit omenirea pe plan economic, demografic și psihologic. Urmările dezastruoase au inspirat artiștii pentru a reda, în cele mai impresionante moduri, temerile perioadei și ravagiile molimei. Au apărut fresce redând triumful morții asupra vieții. Exemple sunt „Triumful morții” din Palermo, o frescă a unui artist necunoscut, și tema dansului macabru. Acest dans prezintă schelete dansând pe sicrie.

Cea de-a două etapă de dezvoltare a goticului a fost pusă sub semnul prăbușirii în anarhie a întregii Germanii. În spațiul englez, s-a remarcat efortul creării unui organ reprezentativ, numit Parlament. Acesta trebuia să colaboreze cu regalitatea și să rezolve conflictele interne. Tensiunea a crescut în teritoriul francez datorită prezenței elementului englez pe continent. De asemenea, comitatul Flandrei a ridicat semne de întrebare din partea celor două puteri. Comitatul a depins politic de Franța, dar economic de Anglia. Spaniolii se aflau în cadrul Reconquistei, eliberând zona centrală și forțând arabii să se retragă spre sud.

Dezorganizarea vieții economice i-a determinat pe seniorii aflați în criză economică să exploateze țărănimea dependentă. La rândul lor, țăranii s-au avântat în răscoale. Aceste răscoale au fost înfrânte, dar au devenit subiecte pe paginile manuscriselor. Adesea, au apărut pe manuscrisele din secolele al XIV-lea - al XV-lea scene cu țărani care și-au ucis seniorul.

Pentru a accesa întrega lecție trebuie să vă faceți abonament.
Prețul abonamentului este de doar 3 lei/lună și vă oferă acces nelimitat la întreaga platformă.


Vreau abonament

History Lapse oferă material istoric original și de calitate. Sursele noastre sunt cărțile bune, sintetizate de specialiști în istorie. Nu copiem alte articole de pe Internet.
Dacă deja sunteți abonat vă puteți loga