Arta bizantină
Arta Imperiului Roman de Răsărit
autor Melinda Erdei-Vörös, 2016
Arta bizantină a evoluat în cadrul Imperiului Roman de Răsărit în perioada secolelor VI-XV. Aceasta s-a bazat pe combinarea elementelor grecești cu influențe africane și asiatice și s-a remarcat în iconografie, broderie, mozaic și decorația policromă. Caracterul specific artei bizantine este aspectul narativ.
Istoria artei bizantine se desfășoară între secolele al VI-lea - al XV-lea, de la domnia lui Iustinian până la cucerirea Constantinopolului. Reanimarea vieții urbane, progresele economice datorate diverselor rute pe care s-a practicat comerțul, latura profund religioasă impregnată în mentalul colectiv și tendința spre o viață luxoasă a antrenat societatea bizantină în crearea unui stil propriu, caracterizat prin abstractizare și simbolizare.
Text
1 din 4
Arta bizantină cunoaște trei etape: de apogeu, de declin și de înviorare. Societatea bizantină a exercitat influența decisivă asupra dezvoltării artei. Oligarhia puternică a pus stăpânire pe proprietatea funciară și pe posturile cheie ale administrației. Aristocrația a ajuns la o poziție solidă. Viața desfășurată între biserică, hipodrom și palat, între procesiuni religioase, petreceri de lux, banchete și serbări a dus spre o conduită lumească a călugărilor, la scandaluri și discuții citadine. Pornind de la simţuri şi spirite, universul bizantin mergea spre ideea că scopul suprem al artei era să depăşească natura materială supusă greşelii.
Imagine
Text
2 din 4
Apogeul în domenii ca legislația, politica și doctrina religioasă a determinat o culminare și în domeniul artei bizantine începînd cu secolului al VI-lea. Creștinismul a evoluat rapid și a cerut desființarea prin lege a celorlalte religii, o victorie observabilă în arhitectura și pictura bizantină. Împăratul, alesul și reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ, avea o latură divină, aflându-se în centrul reprezentărilor mozaicale. Un rol important revenea Senatului, un organ consultativ care a pierdut prestigiul celui de la Roma, însă împărații își ratificau hotărârile prin intermediul acestuia.
Imagine
Text
3 din 4
Conflictul dintre Biserica Apuseană și Răsăriteană de la sfârșitul primului mileniu a marcat etapa de declin a artei. Obiectul disputei, icoana, a determinat o reacție împotriva acesteia, numeroase icoane și picturi fiind distruse. Mănăstirile au fost închise și transformate în băi, cazărmi sau alte edificii publice. Călugării au fost evacuați și persecutați, cultul icoanelor și moaștelor fiind interzis. Cei care continuau să adore icoanele erau întemnițați și executați, cei care le fabricau erau pedepsiți și excomunicați, armata fiind instrumentul utilizat în vederea aplicării măsurilor iconoclaste.
Imagine
Text
4 din 4
Soluționarea disputei iconoclaste a determinat o revigorare a artei și culturii bizantine atât timp cât a existat Imperiul, însă creația nu a mai fost unitară. Au fost întărite porturile și zidurile Constantinopolului, au fost construite numeroase spitale, biserici, străzi, băi, piețe din fonduri financiare adunate de la țărănime. Unele edificii au fost repictate după gusturile păturilor sociale cultivate, un semn clar al revigorării. Mozaicul cedează locul frescei din cauza vistieriei sărace, dar și datorită noilor exigențe estetice. Fărâmițarea culturală a dus la apariția numeroaselor școli regionale.
Imagine
Arta bizantină a avut rol didactic și de înălțare a sufletului datorită legăturii cu creștinismul. Ilustrarea acestora în toate cele trei domenii - arhitectură, sculptură și pictură - s-a restrâns la redarea figurilor umane și a acțiunilor strict necesare. Lipsește situarea lor în ambianță, dar predomină sinteza și simbolismul.
Text
1 din 5
Bisericile au fost construite după planurile basilicii forense din Fano, respectiv s-a adoptat planul în cruce greacă, cu brațe egale. Prin legătura dintre coloane și arhitravă, spațiul bisericilor a devenit mai mare, iar cupola, inovația bizantină, a permis bisericii să capete proporții impresionante.
Imagine
Text
2 din 5
Sculptura a fost compusă din piese mici sau reliefuri înalte. Formele de decor au fost diverse: naturale, florale, animaliere, cu ființe reale sau fantastice.
Imagine
Text
3 din 5
Din cauza interzicerii icoanelor în biserici, meșterii bizantini s-au specializat în executarea mozaicurilor pavimentare și parietale, punând în valoare imaginea împăraților. Caracteristică mentalului perioadei, glorificarea faptelor basileilor s-a făcut prin redarea portretelor acestora pe pereții bisericilor în diferite ipostaze, în compania gărzii de corp, a urmașilor sau a soțiilor lor. Pe monede apăreau alături de predecesori și urmașii la tron.
Imagine
Text
4 din 5
Pictura a pus accent pe hieratism, solemnitate și simplitate. Figurile umane prototipizate erau lărgite și plasate în centrul compoziției. Culorile mistice sugerau lumea înaltă, spirituală: albul era folosit pentru lumină și curățenie, iar auriul pentru lumini. Albastrul și roșul erau rezervate lui Hristos și Fecioarei Maria, iar verdele Sfântului Ioan Botezătorul.
Imagine
Text
5 din 5
Miniaturile, desenele care decorau manuscrisele, au reprezentat adevărata vocație a bizantinilor, care s-a dezvoltat chiar și în perioada târzie. Textele manuscriselor erau încadrate în rame largi, însă compozițiile separate puteau fi ușor reunite. Pentru executarea ramelor se foloseau frunze de acant, măști, flori, animale. Stilul ornamental era elegant, fin și curat caligrafic. În note pitorești, manuscrisele redau obiceiurile și moravurile societății bizantine. Personajele reprezentate în costume de epocă au fost caracterizate de un realism remarcabil.
Imagine
Răspândirea artei Renașterii în Germania

Răspândirea artei Renașterii în Germania

Renașterea în Germania s-a manifestat ca și curent artistic mai târziu decât în celelalte țări europene. Ce a adus nou curentul, a fost lupta împotriva misticismului și obscurității medievale.
Renașterea târzie sau Manierismul

Renașterea târzie sau Manierismul

În perioada târzie a artei renascentiste, artiștii nu s-au concentrat doar pe redarea omului într-un cadru oarecare. S-a pus accentul mai ales pe redarea elementelor înconjurătoare, a stofei, a gesturilor, a luminii și umbrelor.
Sculptori ai stilului Baroc

Sculptori ai stilului Baroc

Sculptura barocă a avut ca scop redarea evenimentelor cotidiene de esență politică și militară, dar mai ales a întâmplărilor zilnice de care s-a lovit populația: război, foamete, epidemii.
Arta romanică

Arta romanică

Arta romanică cuprinde toate tipurile de manifestări artistice- sculpură, arhitectuă, pictură- apărute în centrul și vestul Europei între secolele XI-XIV. Cele mai reprezentative tipuri de manifestare artistică au fost mănăstirile. Pictura și sculptura romanică, precum și artele decorative- vase, candelabre, relicvare- au fost subordonate unei arhitecturi religioase.
Răspândirea artei Renașterii în Țările de Jos

Răspândirea artei Renașterii în Țările de Jos

Renașterea din Țările de Jos s-a manifestat printr-o combinație de elemente gotice cu cele renascentiste provenite din zona Italiei, transpuse în configurația locală.
Renașterea matură în Italia

Renașterea matură în Italia

Perioada matură a renașterii pune în valoare ideea că arta nu reprezintă doar frumosul, ci și utilul. În acest sens, elementele arhitecturale și sculpturale nu urmăresc doar rolul de decor, ci și funcționalitatea lor.
Arta gotică

Arta gotică

Arta gotică a surprins în evoluția sa transformările prin care trecea societatea feudală europeană. Într-o perioadă a invaziilor, arta gotică s-a remarcat prin construcția de lăcașuri religioase pentru refugiu, dar și prin construcții civile. Goticul a introdus pentru prima dată în arte figura umană văzută din perspectivă intelectuală.
Rococo

Rococo

Rococo-ul a fost un stil decorativ care a apelat la efecte teatrale pentru a crea compoziții mitologice sau cotidiene și care aveau scopuri anecdotice. Inovația adusă de Rococo s-a materializat în bibelouri, tapiserii, ilustrații de carte cu teme simple.
Introducere în arta Renașterii

Introducere în arta Renașterii

Renașterea în Italia s-a dezvoltat datorită curentului umanist și marchează lupta pentru recâștigarea valorile, statutului și prestigiului din Antichitate. S-a căutat o orientare ce valorifica omul antic, creațiile și cultura antică, acestea devenind modele ale renașterii umaniste.
Arhitecți ai stilului Baroc

Arhitecți ai stilului Baroc

Arhitecți ai barocului - O artă a curbelor și contracurbelor Arhitectura barocă a excelat în proiectarea clădirilor monumentale, jocul cu masele, ritmicitatea decorației și expresivitate.
Romantismul

Romantismul

Romantismul a reprezentat o reacție împotriva iluminismului și raționalismului. A pus accentul pe psihicul uman, sentimentele extreme și forța naturii.
Introducere în stilul Baroc

Introducere în stilul Baroc

Arta barocă a reprezentat o artă renascentisă dusă la extreme în care au domnit pornirile sentimentale, tulburările spirituale și religioase.
Clasicism și Neoclasicism

Clasicism și Neoclasicism

Clasicismul și neoclasicismul au avut la bază readucerea în atenția societății a spiritului civilizațiilor antice greco-romane. Acestea au reprezentat o reacție împotriva exuberanței și ușurității stilurilor anterioare.
Realismul

Realismul

Realismul s-a plasat ca mișcare artistică împotriva reprezentărilor din natură sau de pe front în maniera exagerărilor. Acesta s-a concentrat pe expunerea problemelor existente în societatea secolului al XIX-lea.
Răspândirea artei Renașterii în Franța

Răspândirea artei Renașterii în Franța

Caracterul italian al artei renascentiste a fost abordat de artiștii francezi într-o manieră clasică. Aceștia au construit castele și palate printr-un joc al volumelor, culorilor și bogăției ornamentale.
Renașterea timpurie în Italia

Renașterea timpurie în Italia

Renașterea prezintă în prima fază o preocupare pentru desfășurarea clădirilor pe orizontală sub principiile ritmului, simetriei și echilibrului. În sculptură, figura umană devine expresia propriilor valori, iar în pictură se afirmă tablourile religioase, portretele și peisajul.
Pictori ai stilului baroc

Pictori ai stilului baroc

Pictura barocă a fost o reprezentare a realității cu personaje și grupuri de personaje puse în lumina realităților.
  • Constantine Cavarnos, Ghid de iconografie bizantină, Ed. Eopia, București, 2005
  • Mihaela Vlăsceanu, Elemente de istoria artei europene. Caiet de seminar, vol. I, Ed. Aura, Timişoara, 2002
  • Viktor Lazarev, Istoria picturii bizantine, vol.I, Ed.Meridiane, București, 1980
  • Virgil Vătășianu, Istoria artei europene, vol.I, Ed. Didactică și pedagogică, București, 1967
  • Georgeta Mocuța