Sculptori ai stilului Baroc
Compoziții dinamice și pline de patos
autor Melinda Erdei-Vörös, noiembrie 2016
Sculptura barocă a avut ca scop redarea evenimentelor cotidiene de esență politică și militară, dar mai ales a întâmplărilor zilnice de care s-a lovit populația: război, foamete, epidemii.
Pentru arta italiană a secolului XVII, Bernini întruchipează universul caracteristic. Are o viziune teatrală, o viziune și un limbaj expresiv remarcabil, cu acestea realizând ansambluri tensionante, explozibe, curbilinii și torsionate. Pentru sculptura italiană a secolului amintit, Bernini este „părintele Barocului”. Întreaga sa operă analizată și înțeleasă conduce spre tot ceea ce reprezintă sculptura barocă. Bernini a avut numeroși ucenici printre care cei mai remarcabili sunt Luigi Bernini, Andrea Bolgi și Filippo Parodi.

Biserica Sant Andrea al Quirinale a fost proiectată de Bernini. Alături de aceasta se numără „Colonada” gigantică a celor 284 de coloane dispuse pe patru rânduri, lângă 88 de pilaștri și 140 de statui , toate delimitând Piazza San Pietro. Alte lucrări civile sunt palatele Barberini, Montecitorio și Odescalchi. La fel de fanteziste și îndrăznețe sunt: Fântâna Tritonului și Fântâna celor patru fluvii din Roma. Fiecare dintre fântânile realizate conțin elemente vegetale sau animaliere putând fi interpretate în numeroase feluri. Compoziția circulară devin scenă de teatru prin fuziunea arhitecturii și sculpturii.

La sfârșitul vieții sale, Bernini a realizat „Monumentul funerar al papei Alexandru al VII-lea” amplasat în Catedrala San Pietro din Roma. Ansamblul a fost adaptat dificultăților impuse de arhtiectură, fiind plasat într-o nișă deasupra ușii. Un grup de personaje dispus deasupra intrării, enorme blocuri de marmură roșie creează o adevărată scenă de teatru. Baza o constituie drapaje, falduri și pliuri grele, iar partea superioară a compoziției este încunuanată de statuia papei în rugăciune. Pentru echilibru și simetrie, personajele au fost dispuse în stânga și dreapta compoziției.

Cea mai cunoscută creație a lui Bernini este „Altarul Sfintei Tereza” de la Biserica Santa Maria della Vittoria din Roma. Scenariul coneput de Bernini de petrece sub ochii privitorilor: Sf. Tereza imaginată în extaz mistic, însă acoperită cu veșminte pentru a evita critica din partea credincioșilor. Nudurileși frumusețea fizică, deși incitau spiritele italiene, trebuiau evitate pe timpul Contrareformei. Bernini găsește formula potrivită: încadrarea în programul iconografic al unei sfinte sub înfățișarea unei toscane frumoase, cu pleope plecate, buze întredeschise, dar atât de acoperită, încât i se vedeau doar mâinile, gleznele și chipul.

Bernini a executat pentru Biserica San Pietro baldachinul altarului principal. Compoziția trezește uimirea privitorilor, Bernini adoptând pe o înălțime de 29 m patru coloane răsucite în torsadă, raze și draperii agitate, respectiv sculpturi ce beneficiază de o portretistică excepțională. Sculptorul realizează în marmură figuri ale unor personalități ale clerului catolic sau ale unor ființe apropiate de acesta, de care este legat sentimental. Acestor personaje le este surprisă fizionomia, dar și caracterul.

Orice încălare a principiilor stabilite de Conciliul de la Trento se penalizau de ordinul iezuiților prin declararea ereziei și pedepsele conforme acesteia. Dacă în „Altarul Sfintei Tereza” artistul acoperă sfânta într-un drapaj bogat, în sculpturile de atelier, în speță cele de în inspirație mitologică, artistul își desăvârșește temperamentul senzual. Opere precum „Răpirea Proserpinei” sau ”Apolo și Dafne” evidențiază priceperea lui Bernini de a sugera materialitatea epidermei, dar și de a crea sculpturi pluridimensionale.

Cu ocazia unei vizite la Paris, unde Bernini a supravegheat lucrările colonadei Luvrului, concomitent a realizat portretul regelui Ludovic al XIV-lea. Bustul de marmură este considerat cel mai expresiv dintre toate portretele realizate anterior de alți artiști, fiind surprinsă expresia aristocratică și particularitatea fizionomică. Regele poartă peruca buclată după moda franceză, are bărbia ușor înălțată și privirea întoarsă peste umăr. Atitudinea seniorială este completată cu draperia bogată ce îi acoperă umărul, ce se animează în bătaia vântului.

Un monument funerar realizat de Bernini este cel al Ludovicăi Albertoni, o femeie înstărită ce făcea parte din ordinul franciscanilor. Monumentul se găsește în capela Bisericii San Francesco a Ripa din Roma. Figura femeii este plasată deasupra altarului, aceasta aflându-se într-o comuniune mistică cu Dumnezeu. Așezată pe o saltea, are capul înclinat pe spate și susținut de o pernă, iar faldurile veșmintei redau starea de frământare extaziată. Fiind înconjurată de armorași, Ludovica așteaptă să se ridice la Duhul cel Sfânt.

Articolul conține 3 secțiuni ilustrate cu 20 imagini și texte.
Pentru doar 10 lei/lună puteti avea acces nelimitat.


Vreau abonament

Vi se va crea un cont de unde veți putea gestiona abonamentul.
Dacă deja sunteți abonat vă puteți loga
Dacă reprezentați o instituție de învățământ contactați-ne în vederea obținerii unei reduceri