Spania secolului al XIX-lea

Rădăcinile războiului civil spaniol se regăsesc în Spania secolului al XIX-lea. Statul spaniol nu a reușit să se reformeze. El a rămas cu o guvernare medievală. Pe termen lung, imperiul colonial spaniol a fost o povară pentru dezvoltarea țării. Spania nu s-a modernizat la nivelul celorlalte state europene. Ea a rămas un stat în majoritate agrar. Majoritatea țăranilor trăia foarte prost. Clerul și marii proprietari de pământ prosperau. Industrializarea nu a ridicat foarte mult nivelul de trai pentru marea masă a populației. O elită restrânsă a controlat cea mai mare parte a bogăției țării.

Text

1 din 7

Conform istoricilor, Spania de la începutul secolului al XIX-lea a fost al cincilea imperiu ca mărime din istoria umanității. Madridul a stăpânit teritorii de 13,7 milioane de km pătrați. Acestea reprezintă 9,2% din suprafața terestră a Pământului. Chiar și așa, aurul și bogățiile aduse în Spania au avut mai mult efecte negative. Ele au devalorizat moneda națională și au susținut inflația.

Imagine

Text

2 din 7

Prima Republică Spaniolă a durat mai puțin de un an. Casa de Bourbon a fost restaurată. Principalul conflict politic a fost între anarhiști și carliști, susținătorii monarhiei. În Catalonia, o regiune foarte săracă la acea vreme, anarhiștii au devenit din ce în ce mai puternici. Tensiunile sociale au culminat cu evenimentul Săptămâna tragică din 1909. Armata a reprimat sângeros o revoltă a clasei muncitoare. Atentatele teroriștilor anarhiști au devenit tot mai numeroase la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului XX.

Imagine

Text

3 din 7

Celebrul sociolog Max Weber consideră că subdezvoltarea Spaniei de la sfârșitul secolului al XIX-lea a fost cauzată tocmai de lipsa de motivație a societății de a se moderniza. Bogăția a fost controlată de o minoritate conservatoare. Inovația și spiritul întreprinzător au fost descurajate. Cu cât Spania a devenit mai bogată, cu atât a început să producă mai puțin. Dezvoltarea economică a fost stopată deoarece capitalul câștigat din colonii nu a fost reinvestit. Marii proprietari au trăit din randamentul capitalului, adică din renta anuală pe care pământul muncit de țărani o producea.

Imagine

Text

4 din 7

Madridul a dorit recrutarea de noi soldați pentru războiul colonial cu Marocul. Muncitorii din Catalonia s-au opus. Ei au fost susținuți de socialiști, de anarhiști și de republicani. Printre cei care trebuiau înrolați au fost și peste 500 de oameni. Aceștia își îndepliniseră serviciul militar obligatoriu de șase ani. Revoltele au început în Barcelona, Valencia, Zaragoza, Pamplona și Burgos. Drept răspuns, primul ministru Antonio Maura a trimis armata pentru pedepsirea protestatarilor. Cei mai mulți dintre protestatari erau împotriva coloniilor. Ei nu recunoșteau autoritatea clerului și se declarau împotriva războiului în sine.

Imagine

Text

5 din 7

După înfrângerea lui Napoleon din 1812, un grup de liberali spanioli a încercat reformarea țării. Liberalii doreau o monarhie constituțională care să limiteze puterile monarhului. Regele Ferdinand al VII-lea a anulat constituția. Conflictul social a devenit unul major. Pe o perioadă de 50 de ani au existat 12 lovituri de stat. Regina Izabela a II-a a fost forțată să abdice din cauza revoltelor populare. Regele Amadeo I a domnit doar câțiva ani, până când a fost forțat să abdice. Pentru prima dată în istorie, Spania devenea o republică.

Imagine

Text

6 din 7

Luptele din timpul Săptămânii tragice au cauzat moartea a opt soldați spanioli. Alți 124 au fost răniți. Rapoartele de poliție indică 150 de civili uciși în urma ciocnirilor cu forțele de ordine. Peste 1.700 de cetățeni au primit condamnări pentru rebeliune. 59 dintre aceștia au primit pedeapsa închisorii pe viață. Cinci dintre rebeli au fost executați, printre care și Francisco Ferrer Guardia. Acesta a fost fondatorul mișcării anarhiste La Escuela Moderna. Organizația avea ca obiectiv educarea maselor de oameni, secularizarea și ghidarea lor spre o viață rațională.

Imagine

Text

7 din 7

Unul dintre cele mai importante atentate teroriste ale anarhiștilor s-a produs la Madrid, în timpul nunții regelui Alfonso al XII-lea cu Victoria Eugenie de Battenberg. Când tinerii căsătoriţi se întorceau de la biserică în trăsură, o bombă a fost aruncată asupra lor. În jur de 25 de oameni au murit în explozie. Alți 130 au fost răniți. „Ena” a scăpat nevătămată. Regele Alfonso a fost ușor rănit. Medalia pe care o purta a blocat bucata de proiectil ce i-ar fi putut străpunge inima. Autorul atentatului a fost anarhistul Mateo Morral. El plănuia să arunce în aer toate fețele regale din Europa ce se aflau la nuntă.

Imagine

Problemele interne

1923 - 1930

Spania și-a păstrat neutralitatea în timpul Primului Război Mondial. Corupția guvernamentală a continuat. Populația a pus o mare presiune pentru schimbare. Triumful brutal al comunismului în Rusia a stârnit teama conservatorilor. Ei se temeau că scenariul se poate repeta. În consecință, aristocratul Don Miguel Primo de Rivera a dat o lovitură de stat. A devenit dictatorul Spaniei, fiind susținut de către rege și de armată. Rămas fără sprijin popular, el a demisionat la începutul anilor ‘30. Revoltele din mediul rural și din micile orașe l-au determinat pe regele Alfonso al XIII-lea să convoace alegeri anticipate.

Text

1 din 5

Sloganul de guvernare a lui Miguel Primo de Rivera a fost: Țară, religie, monarhie. El a fost dispus să facă compromisuri. A demarat o serie de reforme sociale. Acestea au urmărit reducerea șomajului și a sărăciei crâncene în care trăia majoritatea populației. Primul ministru a dus o politică de investiții în infrastructură, oferind noi locuri de muncă. Banii din buget fiind insuficienți, el a crescut taxele pentru cei bogați. Aceștia s-au întors repede împotriva lui. „Dictatorul” a decis să se bazeze pe împrumuturi externe. Acest lucru a adâncit criza economică. Rămas fără sprijin, a fost nevoit să demisioneze.

Imagine

Text

2 din 5

Miguel Primo de Rivera a murit la scurt timp după demisie, în anul 1930. Fiul său i-a moștenit titlurile și averea. José Antonio Primo de Rivera a pus bazele mișcării fasciste din Spania. El a fost fondatorul partidului Falanga Spaniolă. A murit în timpul războiului civil. A fost capturat și executat de către republicani.

Imagine

Text

3 din 5

Alegerile au fost câștigate detașat, în aproape toate provinciile, de către o coaliție formată din partidele socialiste și liberale. Regele a abdicat și a plecat din țară. A fost proclamată A Doua Republică Spaniolă. S-a format un guvern provizoriu, condus de către avocatul Niceto Alcalá-Zamora y Torres. El a fost președintele republicii până la izbucnirea războiului civil. Primul ministru în această perioadă a fost Manuel Azaña Díaz. În pragul războiului civil, l-a înlocuit din funcția de președinte pe Niceto.

Imagine

Text

4 din 5

Imediat după câștigarea alegerilor, anarhiștii au comis acte de violență împotriva preoților catolici din Madrid. Slaba reacție a noului guvern a întărit convingerea conservatorilor că noua republică este un sistem represiv. Scopul acesteia a fost distrugerea religiei creștine. Promulgarea unei noi constituții liberale, care ducea la secularizarea statului, a favorizat ascensiunea fascismului. Acesta a susținut că luptă pentru tradițiile și pentru protejarea valorilor religioase.

Imagine

Text

5 din 5

Au apărut incidente între muncitorii organizați în sindicate care intrau în grevă, și forțele de ordine paramilitare, simpatizante ale monarhiei. Cea mai importantă ciocnire între garda națională, armată și muncitori a fost la Sevilia. Reprimarea protestelor i-a determinat pe liderii sindicatelor CNT să susțină că noul regim este la fel de brutal ca și cel monarhic. Confederația Națională a Muncii a declarat că noua republică trebuie distrusă prin revoluție. A Doua Republică Spaniolă și-a creat inamici atât în rândul conservatorilor, cât și în rândul anarhiștilor.

Imagine