- 1. Africa, o lume în sine
- 2. Regatele şi imperiile din Evul Mediu. Secolele VIII-XV
- 3. Mansa Musa I 1280-1337
- 4. Influenţa islamului
- 5. Ibn Battuta 1304-1369
- 6. Zheng He şi Africa de Est 1405-1433
- 7. Monsoon Marketplace
- 8. Primele contacte coloniale. Secolul XV
- 9. Sclavia
- 10. Shaka Zulu 1816-1828
- 11. Secolul colonizării
- 12. Cecil Rhodes și interesele private 1853-1902
- 13. Luptele de cucerire ale Angliei
- 14. Luptele de cucerire ale Franței
- 15. Rezistența Etiopiei 1895-1896
- 16. Planul Germaniei pentru Tanganica 1905-1907
- 17. Crimele împotriva umanităţii: Belgia 1884-1908
- 18. Crimele împotriva umanităţii: Germania 1884-1915
- 19. Antropologia şi societăţile arhetipale
Africa. Un lung proces de colonizare
De-a lungul istoriei, cunoştinţele occidentalilor despre Africa s-au redus la simple prejudecăţi. Chiar şi în zilele noastre, există mulţi şefi de stat care vorbesc despre africani, ca şi cum ar exista, în fapt, un singur popor. Dacă din raţiuni pragmatice, ţările aflate în Africa de Nord, cu ieşire la Marea Mediterană, au fost respectate, cele din Africa Subsahariană au fost aproape ignorate până în a doua jumătate a secolului XX.. Misiunea istoricilor, dar şi a altor specialişti în ştiinţe sociale, precum antropologii, a fost de a ne arăta o imagine reală a ceea ce însemnat Africa în istoria universală.
1 din 6
Din raţiuni tehnice, harta clasică a lumii prezintă continentul african ca fiind mai mic decât este el în realitate. Unii analişti consideră că aceasta este încă o dovadă a atitudinii etnocentriste a lumii occidentale. Din punct de vedere geografic, Africa este al doilea continent ca mărime din lume, reprezentând aproximativ 20% din suprafaţa terestră. Până în momentul de faţă, în condiţiile dovezilor existente, se pare că omul a apărut pentru prima dată pe continentul African, de un a migrat în toate colţurile lumii.
2 din 6
În prezent, Africa este compusă din 54 de state recunoscute oficial, însumând o populaţie în creştere de peste 1.2 miliarde de locuitori, fiind al doilea cel mai locuit continent după Asia. Are şi cea mai tânără populaţie din lume, media de vârstă fiind de 19.7 ani. Este un spaţiu geografic bogat în resurse, fapt ce atras numeroşi invadatori, atât din exterior, cât şi din interior. Vegetaţia şi clima sunt foarte variate, oferind posibilităţi diferite de dezvoltare a multor naţiuni. În Africa se vorbesc peste 2.000 de limbi şi dialecte diferite.
3 din 6
Africa Subsahariană mai este numită şi “Continentul Negru’’. Mass media a pus accentul pe aspectele negative, oferind reportaje despre sărăcie, război civil şi foamete. Deşi aceste lucruri sunt adevărate, Africa nu se rezumă la ele. Chiar dacă majoritatea statelor naţionale africane s-au constituit în anii ‘60, ele au înregistrat deja performanţe remarcabile. Cu un mediu academic abia format, 9 state din Africa au oferit lumii 22 de laureaţi ai premiului nobel. Coasta de Fildeş, Etiopia, Mozambique şi Republica Democrată Congo se află printre primele 10 economii în ascensiune ale lumii.
4 din 6
Perioada colonială a avut efecte negative şi pozitive. Pe termen lung, unul dintre efectele pozitive a constat în dezvoltarea unei economii performante. Astăzi, unul din trei africani este considerat ca aparţinând clasei de mijloc. Piaţa economică se află într-o creştere accelerată, atrăgând tot mai mulţi investitori străini. Totuşi, ajutoarele externe reprezintă doar 2% din PIB-ul statelor africane. Africanii din diaspora trimit mai mulţi bani acasă decât toate donaţiile din lume la un loc.
5 din 6
S-au înregistrat rezultate pozitive şi în domeniul instituţiilor democratice şi a drepturilor civile. Practicile de tipul apartheid au rămas mai mult ca fenomene izolate. Până în zilele noastre, ţările de pe continentul African au ales 7 femei în poziţia de preşedinte. Parlamentul din Rwanda este compus din femei în proporţie de 64%, cel mai mare procent din lume, depăşind cu mult media europeană. Nelson Mandela reprezintă un exemplu şi un etalon pentru democraţiile occidentale.
6 din 6
Mişcările de autodeterminare din perioada interbelică trebuiesc privite într-un context mai larg. Sigur că formarea unei conştiinţe naţionale, în sensul căpătat în secolul al XIX-lea, a fost rezultatul influenţei europene în Africa. În fond, trasarea graniţelor a fost făcută de către europeni, fără să se ţină seama de specificul cultural. Pe de altă parte, succesul statelor naţionale africane nu trebuie înţeles ca fiind ceva cu totul nou. La o scară mai mare, este vorba despre o revenire asupra unui drept istoric. Africa a fost compusă din o sumedenie de culturi şi civilizaţii încă de dinainte de venirea europenilor.
Despre Cartagina, Egipt, dominaţia otomană din Africa de Nord sau despre ascensiunea maurilor în Spania se studiază în cadrul tuturor cursurilor serioase de istorie universală. Prea puţini ştiu însă că, în afara de societăţi tribale, au existat regate şi imperii întinse în Africa Subsahariană. Este vorba de lupte dinastice pentru dominaţia unor regiuni vaste, similare cu cele din Europa Evului Mediu. Relaţiile de vasalitate nu au lipsit, regii foarte bogaţi încercând să-şi impună grandoarea şi prin mijloace non-violente. Vom oferi doar câteva exemple.
1 din 7
Există foarte puține dovezi scrise rămase despre istoria îndepărtată a Africii Subsahariene. Principala sursă de cunoaștere a fost istoria orală, adică prin transmiterea de povești de la o generație la alta. Specialiștii au încercat să utilizeze rămășițele arheologice pentru a face diferența dintre mit și realitate. Lipsa culturii scrise nu înseamnă în mod automat absența civilizației. Imperiul Axumit a fost o civilizație ce a existat între secolele I și IX, fiind localizată pe teritoriul de astăzi a Etiopiei și Eritreea. El a fost principalul punct de legătură între Imperiul roman și India din perioada Antichității.
2 din 7
Civilizația Sao din centrul Africii a existat între secolele șase î. Hr. și secolul al XVI-lea, aflându-se pe teritoriul de azi a Ciadului și Camerunului. În aceeași zonă s-a dezvoltat și imperiul Kanem, care a rezistat din secolul IX și până la colonizarea europenilor din secolul al XIX-lea. Alte imperii importante din centrul Africii au fost: Bornu, Wadai, Luba și Lunda. În secolul al XIII-lea, Luda nu controla doar regiunea centrală a Continentului negru. El se întindea pe teritoriile de azi ale Ugandei, Rwandei, Burundi, Malawi, Zambia, Zimbabwe și parte de vest a Republicii Democrate Congo.
3 din 7
În Africa de Est nu au existat regate și imperii propriu-zise, ci un sistem complex de orașe-stat. Istoricii au numit acest sistem „Civilizația Swahili”. Relațiile dintre statele din sistem se asemănau mai mult cu orașele din Italia Renașterii, ele concurând și colaborând unele cu altele, în funcție de circumstanțe. Ele se întindeau pe teritoriul Kenyei, Tanzaniei și Somaliei de azi. Cele mai importante orașe-port erau Zanzibar, Mombasa și Mogadishu. Existau rute comerciale ce se întindeau, încă din secolul al XII-lea, până în Orientul Mijlociu, China și Australia.
4 din 7
În pofida caracterului autonom ale orașelor-stat, ele făceau parte din aceeași civilizație. Oamenii foloseau aceeași monedă. Limba swahili era comună, religia islamică era dominantă, iar comerțul făcea ca aceste orașe să se afle într-o relație de interdependență. Ideea influenței benefice a interdependenței și comerțului asupra păcii și prosperității nu este chiar așa de nouă.
5 din 7
Influența pozitivă a islamului și prejudecățile eurocentriste i-au făcut pe mulți istorici din secolul al XIX-lea să considere că regatele africane au fost fondate de către arabi sau de persani. Noile dovezi demonstrează că acest lucru nu este adevărat. Se pare că relații comerciale au existat încă din secolul I d. Hr., dar civilizația swahili a prosperat abia începând cu secolul al VIII-lea. Condițiile favorabile dezvoltării au fost stimulate de comercianții arabi, dar principalele orașe fuseseră fondate cu patru secole înainte de venirea lor.
6 din 7
Exploratorul Ibn Battuta a spus despre Kilwa că este: „unul dintre cele mai frumoase orașe din lume”. Excavările arheologice au adus la lumină faptul că locuințele de atunci erau dotate cu rafturi pentru cărți. Biblioteca era formată dintr-un perete interior care era sculptat special pentru a putea pune cărți. Istoricii cred că majoritatea manuscriselor proveneau în urma comerțului cu China. Civilizația Swahili exporta aur și cherestea, în timp ce importa obiecte de lux. Arheologii au descoperit și lămpi din teracotă ce funcționau cu ulei, acestea luminând interiorul caselor.
7 din 7
Exploratorii portughezi au fost și ei impresionați de mărimea clădirilor și de extravaganța locuitorilor. Aceștia au notat că femeile purtau bijuterii mari din aur. Mărturiile povestesc despre faptul că oamenii bogați își permiteau mobilarea casei cu covoare din Persia, paturi ornate cu fildeș, argint și aur. Aveau o întreagă veselă importată din China, Iran, Egipt și Siria, ce rivaliza cu cea a celor mai importanți suverani europeni. Casele erau construite din piatră, aveau două etaje, multe camere și o curte interioară.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Liga Națiunilor
Fondarea Ligii Națiunilor a fost stabilită în cadrul Tratatului de la Versailles. La apogeul instituției, aceasta număra 58 de membri. Obiectivele erau clare: dezarmarea, prevenirea războaielor, securitatea colectivă, rezolvarea disputelor prin negociere și diplomație, îmbunătățirea calității vieții.
Ascensiunea și decăderea imperiului japonez
Bătălia de la podul Lugou, Al Doilea Război Chino-Japonez, partidul comunist și partidul naționalist chinez, bătălia şi masacrul de la Nanjing, Bătăliile de la Khalkhin Gol, campania din Indochina și Birmania, Pearl Harbour, Ianfu, femeile de confort, Apogeul şi Înfrângerea, Hiroshima și Nagasaki, invadarea Manciukuo de către sovietici, capitularea necondiționată, revizionismul istoric.
China. De la imperiu la republică democrată
Imperiul chinez, Primul și Al Doilea Război al Opiului. Rebeliunea Taiping, Dinastia Qing și încercarea de reformare a statului. Revoluția Xinhai de la 1911 și proclamarea republicii. A doua revoluție democratică și dezamăgirea produsă de revoluție.
China. De la republică democrată la republică populară
Era lorzilor feudali, testamentul lui Sun Yat-sen, reunificarea Chinei, războiul civil din 1927 - 1936, luptele cu japonezii, Republica Chineză Taiwan.
Puterile de status-quo în perioada interbelică
Consolidarea Uniunii Sovietice
Congresul de la Viena, din 1815, a adus Rusia țaristă în poziția unei mari puteri europene. Armatele țarului Alexandru I au fost cele care au înfrânt vestita „La Grand Armee” a Primului Imperiu Francez.
Uniunea Sovietică: drumul spre Berlin
Pactul Ribbentrop-Molotov și colaborarea dintre comuniști și naziști. Invadarea Poloniei și masacrul de la Katyn. Invadarea Finlandei și Simo Hayha. Declanșarea Operațiunii Barbarossa și evacuarea. Spionul Richard Sorge, sprijinul material acordat de către Statele Unite și sacrificiul poporului rus. Imperiul răului.
Războiul Civil Spaniol
Rădăcinile războiului civil spaniol se regăsesc în Spania secolului al XIX-lea. Statul spaniol nu a reușit să se reformeze. El a rămas cu o guvernare medievală. Pe termen lung, imperiul colonial spaniol a fost o povară pentru dezvoltarea țării.
Portugalia. De la democrație la dictatura lui Salazar
Istoriografia occidentală a catalogat regimul lui Salazar ca fiind unul fascist. Cel puțin la nivel declarativ, Salazar nu a recunoscut niciodată acest lucru. El a susținut că este adeptul unui stat autoritar menit să aducă ordinea.
Fondarea ONU
- Istoria Decolonizării Africii, cele două volume - Viorel Crucianu, Editura Corgal Press, Bacău, 2010
- Istoria Angliei - Andre Maurois, Editura Orizonturi, București, 2006
- Civilizația. Vestul și Restul- Niall Ferguson, Editura Polirom, 2011
- Ascensiunea și decăderea marilor puteri. Transformări economice și conflicte militare din 1500 până în anul 2000 - Paul Kennedy, Editura Polirom, Iași, 2011
- Imperiul Britanic. Monografie istorică - C. Mureșan, Editura Științifică, 1967
- Imperiul Britanic 1815-1914 - Frank McDonough, Editura All, București, 1998
- Istoria civilizației africane, cele două volume - E. Jefferson Murphy, Editura Minerva, București, 1981
- Istoria Franței, cele trei volume - Jacques Madaule, Editura Politică, București, 1973
- Diplomația Europeană în Epoca Modernă - Nicolae Ciahir și Gheorghe Bercan, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984
- African Perspectives on Colonialism - A. Adu Boahen, Editura John Hopkins University Press, 1987
- Independent Black Africa: Retrospect and Prospect - Douglas G. Anglin, Editura Sage Publications, 1984
- De la negritudine la civilizația universului - Leopold Sedar Senghor, Editura Univers, București, 1986
- New nations - Lucy Mair, Editura Weidenfeld and Nicolson, Londra, 1967
- Antropologie politică - Georges Balandier, Editura Amarcord, 1998
- O istorie a antropologiei - Robert Deliege, Editura Cartier, 2007
- The European Colonization of Africa - Morgan Reynolds, Editura Morgan Reynlods Publishing, 2010
- King Leopold’s Ghost: A story of Greed, Terror, and Heroism in Colonial Africa - Adam Hochschild, 1998
- The Mind of Primitive Man - Franz Boas, Editura The MacMillan Company, 1939