China. De la imperiu la republică democrată
China a reprezentat cel mai important pol de putere al lumii, începând cu antichitatea și până în secolul al XVI-lea. Distanța geografică a făcut ca acest lucru să fie ignorat de către mulți istorici occidentali. În pofida trecutului său glorios, imperiul roman nu s-a putut compara cu dinastia Han, cea care a întreprins primele legături comerciale cu regiunea europeană. Imperiul mongol a fost mai întins ca mărime și a dominat China din punct de vedere militar. Nu a ajuns, însă, niciodată la gradul de sofisticare pe care l-a atins dinastia Ming. În epoca modernă, europenii au reușit să devină hegemoni globali.
1 din 7
De-a lungul istoriei, chinezii au avut mai multe imperii care s-au întins pe regiuni vaste. În ordine cronologică, este vorba despre dinastia Han, care a dominat Asia, în antichitate. Începând cu secolul al III-lea, dinastia Han a decăzut din cauza invaziilor mongole. Puterea chineză a fost restaurată în secolul al VIII-lea, odată cu dinastia Tang. Evul mediu a cunoscut alte perioade de hegemonie chineză, secolul al XIII-lea fiind dominat de dinastia Yuan. În final, secolul al XVI-lea a fost influențat de către dinastia Ming. Încetul cu încetul, chinezii au pierdut teren în fața europenilor.
2 din 7
În momentul de maximă ascensiune, 58 de milioane de oameni, din totalul de 300 de miloane de oameni de pe Pământ, trăiau sub guvernarea Han. Nu mai puțin impresionantă este și dinastia Tang, care a înglobat 50 de milioane de oameni, adică 24% din populația lumii. Imperiul Yuan avea 60 de milioane de chinezi, reprezentând 17% din populația globală. Mai mult, ca întindere, a fost al șaselea din istorie, cu 14 milioane de km pătrați, însemnând 9,5% din suprafața Pământului. Dinastia Ming a fost compusă din 110 milioane de locuitori, din totalul de 550 de milioane de locuitori din întreaga lume.
3 din 7
Privind pe tot parcursul Evului Mediu, în mod obiectiv, nu s-ar fi dedus niciodată că puterile Europei vor ajunge, în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, să domine întreaga lume. Explicațiile pentru o asemenea ascensiune sunt multiple. Relieful şi clima europeană nu erau unitare, ceea ce a favorizat comerțul cu produse mai diversificate. Relieful a împiedicat cucerirea întregului continent de către o singură formațiune statală. Europa era mult mai divizată politic, descentralizarea și competiția dintre ducate favorizând inovația. Pe de altă parte, imperiul chinez a devenit din ce în ce mai conservator.
4 din 7
Din toate punctele de vedere, imperiul Ming a fost superior oricărei alte puteri din lumea Evului Mediu. Istoricul Paul Kenney oferă câteva cifre remarcabile. La sfârșitul secolului al XI-lea, producția de fier a Chinei era de 125.000 de tone pe an. Cantitatea aceasta era mai mare decât producea Marea Britanie în prima jumătate a secolul al XVIII-lea. Armata chineză număra în jur de un milion de soldați, mult mai mulți decât toate puterile europene feudale la un loc. Orașele vaste erau mai sofisticate decât cele europene, cultura confucianistă fiind una înfloritoare.
5 din 7
Biblioteci uriașe și apariția tiparniței, la care aveau acces funcționarii confucianiști, au stimulat cercetarea și inovarea. Hârtia a fost invetată de către chinezi, încă din antichitate. Praful de pușcă, folosit pentru artificii, a fost importat de către europeni, fiind utilizat în război. Chinezii au folosit tunurile încă din secolul al XIV-lea, împotriva invadatorilor mongoli. O altă descoperire faimoasă a fost busola, navele chinezești ajungând până în Africa. Flota chineză număra peste 1.500 de nave de război. Cu mult înaintea europenilor, China avea potențialul de a descoperi America.
6 din 7
Ca în orice stat dezvoltat, populația începea să aibă parte de un trai mai bun. Mulți negustori au ajuns foarte bogați, având capacitatea de a-și angaja armate de mercenari. Acest lucru i-a speriat pe împărații chinezi, care, într-un mod asemănător cu cel al Japoniei, au decis să izoleze țara. Întreaga flotă a fost incendiată, fiind interzisă construirea de nave capabile să străbată oceane. Oameni de afaceri au fost uciși sau li s-au confiscat averile. Industria a decăzut, iar oamenii de cultură au fost marginalizați. China a refuzat să se deschidă, încercând să reziste în fața coloniștilor portughezi.
7 din 7
În prezent, China este una dintre cele mai mari economii ale lumii. Acest lucru nu este o surpriză, având în vedere trecutul formațiunilor statele. Din punct de vedere istoric, decăderea chinezilor din perioada modernității, reprezintă, mai mult, excepția de la regulă. Ultima mare dinastie a fost Qing. Începând cu secolul al XVIII-lea, imperiul chinez a intrat într-un declin accelerat, fiind surclasat de tehnologia superioară a coloniștilor europeni. Familia imperială și înalții funcționari au devenit corupți, oferind concesii importante puterilor occidentale, în schimbul unor sume de bani sau a unor favoruri.
Poate cele mai reprezentative episoade care evidenţiază starea în care a ajuns dinastia Qing, sunt războaiele opiului. Chinezii erau mult devansați, din punct de vedere tehnologic, de către europeni. Totuși, din perspectiva hranei și a produselor de strictă necesitate, China era autosuficientă. Revoluția industrială și creșterea accelerată a populației europene a condus la o cerere din ce în ce mai mare a produselor chinezești, cum ar fi mătasea sau ceaiul. Dinastia Qing nu a vrut să cedeze în fața pretențiilor britanicilor și a încercat să se apere. Navele englezești au anihilat, însă, flota chineză.
1 din 5
Primul Război al Opiului a avut loc în deceniul al patrulea din secolul al XIX-lea și s-a purtat între China dinastiei Qing și Regatul Unit. Drogurile cauzau grave probleme sociale și economice, foarte mulți chinezi devenind dependeți. Imperiul chinez a încercat să înlăture comerțul ilegal cu opium, confiscând peste 1.400 de tone de droguri, vândute de către negustorii englezi. La câteva zile de la acest incident, un englez a ucis un țăran chinez. Marea Britanie a refuzat să-l predea autorităților chineze pe vinovat, considerând că englezii nu pot fi supuși jurisdicției dinastiei Qing.
2 din 5
La scurt timp după Tratatul de la Nanjing, englezii au redactat Tratatul de la Bogue, față de care chinezii nu au avut niciun cuvânt de spus. Acesta conferea imunitate cetățenilor britanici față de autoritățile chinze. De asemenea, Marea Britanie își conferea dreptul națiunii favorizate. Prin acest drept, orice concesie obținută de către englezi, putea fi vândută sau oferită altor națiuni, prin intermediul Londrei. Din nou, suveranitatea Chinei era încălcată în mod flagrant. De exemplu, Londra a decis extinderea imunității pentru cetățenii francezi și americani.
3 din 5
Navele chinezești au încercat să întrerupă comerțul cu droguri, instaurând o blocadă a orașului Hong Kong. Britancii au distrus navele chinezești și au trimis noi întăriri care să intimideze China. Mai mult, flota engleză a atacat și a ocupat orașul Hong Kong, șase luni mai târziu. Chinezii nu au putut rezista în fața armamentului modern. Cu toate acestea, au organizat un contraatac ambițios care a fost, însă, respins. Englezii au continuat să avanseze, ocupând și orașul Nanjing. Învinsă pe toate fronturile, după trei ani, China a cerut armistițiul.
4 din 5
Războiul a arătat superioritatea totală a tehnicii moderne. În acest conflict, englezii au pierdut în jur de 600 de oameni, din totalul de 19.000 de oameni, mobilizaţi pentru campanie. Chinezii au avut o armată de 200.000 de soldați, care nu au putut face față tunurilor și puștilor britanice. Aceștia au pierdut 20.000 de soldați. Marina engleză a anihilat întreaga flotă imperială chineză, fără să piardă niciun vas de război. Chinezii au numit acest incident: „începutul secolului umilințelor”. Conflictul a marcat începutul epocii moderne și începutul mișcărilor revoluționare democratice.
5 din 5
Condițiile păcii au fost dictate de Tratatul de la Nanjing. China a fost forțată să plătească daune de război, deși nu aceasta provocase conflictul. Hong Kong era anexat de către englezi, aceștia primind și dreptul de a face comerț în cinci porturi chinezești. Cel mai important oraș-port care a fost inclus în aceste drepturi, a fost Shanghai. Foarte mulți oameni de afaceri s-au mutat în Hong Kong și în Shanghai, acestea reprezentând porți de intrare pentru produsele europene. Era doar începutul procesului de colonizare, grupuri de englezi stabilindu-se în orașele mari chinezești.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Liga Națiunilor
Fondarea Ligii Națiunilor a fost stabilită în cadrul Tratatului de la Versailles. La apogeul instituției, aceasta număra 58 de membri. Obiectivele erau clare: dezarmarea, prevenirea războaielor, securitatea colectivă, rezolvarea disputelor prin negociere și diplomație, îmbunătățirea calității vieții.
Ascensiunea și decăderea imperiului japonez
Bătălia de la podul Lugou, Al Doilea Război Chino-Japonez, partidul comunist și partidul naționalist chinez, bătălia şi masacrul de la Nanjing, Bătăliile de la Khalkhin Gol, campania din Indochina și Birmania, Pearl Harbour, Ianfu, femeile de confort, Apogeul şi Înfrângerea, Hiroshima și Nagasaki, invadarea Manciukuo de către sovietici, capitularea necondiționată, revizionismul istoric.
China. De la republică democrată la republică populară
Era lorzilor feudali, testamentul lui Sun Yat-sen, reunificarea Chinei, războiul civil din 1927 - 1936, luptele cu japonezii, Republica Chineză Taiwan.
Puterile de status-quo în perioada interbelică
Consolidarea Uniunii Sovietice
Congresul de la Viena, din 1815, a adus Rusia țaristă în poziția unei mari puteri europene. Armatele țarului Alexandru I au fost cele care au înfrânt vestita „La Grand Armee” a Primului Imperiu Francez.
Uniunea Sovietică: drumul spre Berlin
Pactul Ribbentrop-Molotov și colaborarea dintre comuniști și naziști. Invadarea Poloniei și masacrul de la Katyn. Invadarea Finlandei și Simo Hayha. Declanșarea Operațiunii Barbarossa și evacuarea. Spionul Richard Sorge, sprijinul material acordat de către Statele Unite și sacrificiul poporului rus. Imperiul răului.
Războiul Civil Spaniol
Rădăcinile războiului civil spaniol se regăsesc în Spania secolului al XIX-lea. Statul spaniol nu a reușit să se reformeze. El a rămas cu o guvernare medievală. Pe termen lung, imperiul colonial spaniol a fost o povară pentru dezvoltarea țării.
Portugalia. De la democrație la dictatura lui Salazar
Istoriografia occidentală a catalogat regimul lui Salazar ca fiind unul fascist. Cel puțin la nivel declarativ, Salazar nu a recunoscut niciodată acest lucru. El a susținut că este adeptul unui stat autoritar menit să aducă ordinea.
Africa. Un lung proces de colonizare
Mişcările de autodeterminare din perioada interbelică trebuiesc privite într-un context mai larg. Sigur că formarea unei conştiinţe naţionale, în sensul căpătat în secolul al XIX-lea, a fost rezultatul influenţei europene în Africa. În fond, trasarea graniţelor a fost făcută de către europeni, fără să se ţină seama de specificul cultural. Pe de altă parte, succesul statelor naţionale africane nu trebuie înţeles ca fiind ceva cu totul...
