Liga Națiunilor
Societatea Națiunilor sau Liga Națiunilor a fost o instituție internațională. Scopul ei principal a fost prezervarea păcii și prevenirea conflictelor armate. Ideile ce au promovat pacea între state sunt mult mai vechi. Mulți gânditori au militat pentru pace pe continentul european. Ei au fost adevărați precursori ai Ligii Națiunilor și ai drepturilor omului. Este vorba de: Dante Alighieri, Emeric Cruce, Charles-Irenee Castel de Saint-Pierre, Jean-Jacques Rousseau, Voltaire, Immanuel Kant, Saint-Simon, W. Penn, Bellers și Victor Hugo.
1 din 7
De Monarhia este un tratat asupra puterii laice și religioase de Dante Alighieri. După Dante, Dumnezeu dă direct putere atât Papei, cât și Împăratului. Oferă Papei puteri religioase sau spirituale, iar împăratului putere politică. Nu trebuie să existe nicio interferență între cele două puteri. Dante afirmă că Imperiul este necesar deoarece este singura metodă prin care pacea poate fi menținută. Împăratul deţine întreaga avere materială a statului său. Din această cauză el nu poate fi corupt. Imparţialitatea sa garantează că pacea poate fi susţinută.
2 din 7
Jean-Jacques Rousseau considera că, pentru atingerea păcii, este nevoie de mijloace mai pragmatice. Filosoful iluminist are trei cărți fundamentale, cu această problematică: Extras din Proiectul Păcii Perpetue, Contractul social și Judecată referitoare la Proiectul de Pace Perpetuă. Pacea dintre state poate fi realizată doar prin dependență mutuală, asigurată de o redistribuire egală a puterii politice. Republicile sunt mai pașnice decât monarhiile. Recurgerea la război, în cadrul unei republici, întâmpină rezistența poporului.
3 din 7
Émeric Crucé a scris cartea Discurs de stat cu privire la ocaziile și mijloacele de a stabili o pace generală și libertate a comerțului de către întreaga lume. În opinia sa, războiul, indiferent de circumstanțe, este un act condamnabil. Crucé a pledat în favorea unui parlament internațional, cu reprezentați din toate puterile semnificative. Diferendele dintre state trebuie rezolvate prin arbitraj. Războiul fiind eliminat, comerțul dintre state ar înflori. Comerțul este mult mai profitabil decât cucerirea prin război. Prin urmare, consolidarea păcii este în interesul națiunilor.
4 din 7
Din perspectiva lui Voltaire, războiul dintre națiuni este inevitabil. Singura „pace” realizabilă, este toleranța religioasă. Confruntat cu marile orori ale războaielor religioase din acea vreme, ca persecutarea hugenoților, Voltaire a pledat pentru drepturile omului. În opinia sa, unul dintre drepturile fundamentale ale omului, este libertatea de conștiință. Prin Tratatul despre toleranță, Voltaire a demonstrat că toleranța religioasă este un element fundamental pentru emanciparea omului. Dogmele religioase și superstițiile au promovat războiul. Educarea poporului este drumul sigur către o lume mai pașnică.
5 din 7
Abatele de Saint-Pierre a venit cu propunerea unei federații creștine europene. Pentru a deveni un proiect viabil, statele din Asia și Africa nu pot fi invitate în federație, deoarece acestea nu se puteau adapta cerințelor. Federația trebuia să se ghideze după un act constitutiv, compus din 12 articole. Ea ar trebui să aibă funcția de arbitraj. Ar trebui să aibă puterea de a pedepsi statele ce nu se supun regulilor internaționale. Din federație ar trebui să facă parte 24 de state. Funcționarea ei ar trebui să se supună regulii: un stat, un vot. Monarhii nu vor recurge niciodată la război, deoarece acest lucru se află în contradicție cu principiile creștine.cesta se află în contradicție cu principiile creștine.
6 din 7
Cea mai importantă lucrare a lui Immanuel Kant despre soluționarea conflictelor este Spre pacea eternă. Marele om de cultură german consideră că tratatele de pace oficializează încheierea unui război. Pacea nu este garantată în tratate. Soluția ar fi constituirea unei confederații de state republicane, care să se ghideze după principii constituționale. Dacă mai multe state republicane ar apărea în lume, pacea ar fi posibilă. Kant este considerat un precusor al ideii păcii democratice, conform căreia democrațiile nu fac război între ele.
7 din 7
Victor Hugo a fost promotorul ideii de State Unite ale Europei. Termenul a fost folosit pentru prima dată la Congresul Internațional al Păcii de la Paris. El a propus o uniune monetară, libertatea comerțului și dispersarea granițelor naționale. S-a opus politicilor protecționiste și colonialismului. Hugo a visat la ziua în care statele naționale ar dispărea. Locuitorii Europei vor deveni frați, indiferent de rasă, etnie, origine. Națiunile Europei se vor transforma într-un singur popor, cel european. Statele Unite ale Americii erau lăudate pentru realizările lor de către Hugo. În opinia sa, Europa ar trebui să le urmeze exemplul.
În afara ideilor ce au precedat Liga Națiunilor, au existat proiecte contemporane cu instituția creată prin Tratatul de la Versailles. Cea mai coerentă propunere i-a aparținut contelui Kalergi, prin manifestul Pan-Europa. Scrisă la începutul perioadei interbelice, cartea promovează colaborarea între statele europene. În opinia autorului, dacă această colaborare nu va avea loc, o nouă conflagrație mondială ar izbucni. Punctele sale de vedere au primit sprijinul multor personalități politice și culturale ale vremii. Europa trebuie să devină o confederație de state care să negocieze pe baza arbitrajului interguvernamental.
1 din 7
Richard von Coudenhove-Kalergi s-a născut la Tokyo. A fost fiul unui aristocrat austriac, Heinrich Graf von Coudenhove-Kalergi, trimis într-o misiune diplomatică. Mama sa, Aoyama Mitsu, a fost japoneză. Tânărul Kalergi a crescut în Austria. S-a pregătit pentru viitoarea carieră diplomatică la un prestigios colegiu vienez, într-o atmosferă multiculturală. Și-a luat doctoratul în filosofie la Viena. Pan-Europa a fost scrisă la numai 29 de ani. Apelul de unitate europeană a fost îndreptat către tinerii din generația interbelică.
2 din 7
Din perspectiva diplomatului austriac, Europa nu era un continent în sine, ci o prelungire a Asiei. Acesta a dat exemplul Indiei, o prelungire a continentului Asia. Atât Europa, cât și India, sunt unități distincte din punct de vedere cultural. Identitatea europeană nu se rezumă la granițe, etnie, religie sau politică. Europa este formată dintr-o combinație de factori. Ei nu pot fi tratați separat. Europa este o un izvor de cultură și civilizație, o comunitate spirituală de valori. Originile sale se regăsesc în individualismul elen și în socialismul creștin.
3 din 7
Contele Kalergi a regretat faptul că Europa se uita mai mult spre trecut decât spre viitor. El a remarcat cu luciditate că discursul public din perioada interbelică a fost plin de ură. Pe de o parte s-a aflat revizionismul nazist și cel bolșevic. Pe de altă parte a fost retorica plină de aroganță a puterilor învingătoare. În opinia autorului, dezbaterile s-au concentrat prea mult pe probleme sociale, de divizune de clasă, și pe probleme naționale. Deși acestea erau chestiuni importante, Kalergi a considerat că oamenii nu înțeleg adevărata criză: lipsa de coeziune europeană.
4 din 7
O altă problemă fundamentală, remarcată de scriitor, a fost rivalitatea franco-germană. Kalergi a privit Tratatul de la Versailles ca pe un eșec. Resentimentele francezilor și ale germanilor nu au fost aplanate. Cu un aer profetic, contele a anticipat constituirea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului. Pentru detensionarea relațiilor dintre Franța și Germania a propus ca resursele de cărbune și oțel ale celor două țări, să fie administrate de către o siderurgie europeană. Pe bună dreptate, Kalergi a rămas în istoriografie cu numele de „părinte al Europei”.
5 din 7
În Pan-Europa regăsim cei mai importanți inamici exteriori ai Europei. Aceștia sunt Statele Unite ale Americii și Rusia bolșevică. Statele naționale europene nu pot concura, din punct de vedere economic, cu Statele Unite. În lipsa unității, România, Polonia și Cehoslovacia, nu pot ține piept viitoarei invazii rusești. Marea Britanie nu se implică activ în problemele europene. Anglia nu face parte din Europa, fiind mult mai preocupată de imperiul ei colonial.
6 din 7
Cea mai mare piedică în calea construcției europene a fost, după părerea autorului, incapacitatea europenilor de a găsi un consens. Inamicii din interiori sunt: naționaliștii șovini, comuniștii, militariștii și industriile protecționiste. Problema minorităților nu a fost rezolvată. Noile state create după Primul Război Mondial au multe minorități etnice și religoase. Acestea caută destrămarea statelor, provocând o nouă conflagrație mondială. Kalergi a susținut că problema europeană a fost privită ca o utopie, deși ea a reprezentat singura șansă de salvare.
7 din 7
Mișcarea Pan-Europa a fost susținută de mai multe personalități. Este vorba de mari oameni de stat precum: Thomas Masaryk, Engelbert Dollfuss, Aristide Briand, Karl Renner, Gustav Streseman, Nicolae Titulescu, Konrad Adenauer, Robert Schuman, Alcide de Gasperi. Oamenii de cultură nu au lipsit din această listă: Paul Claudel, Selma Lagerlöff, Thomas Mann, Miguel de Unamuno, Ortega y Gasset, Salvadore de Madariaga. Oamenii de știință cei mai importanți ce au sprijinit proiectul au fost: Sigmund Freud și Albert Einstein.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Ascensiunea și decăderea imperiului japonez
Bătălia de la podul Lugou, Al Doilea Război Chino-Japonez, partidul comunist și partidul naționalist chinez, bătălia şi masacrul de la Nanjing, Bătăliile de la Khalkhin Gol, campania din Indochina și Birmania, Pearl Harbour, Ianfu, femeile de confort, Apogeul şi Înfrângerea, Hiroshima și Nagasaki, invadarea Manciukuo de către sovietici, capitularea necondiționată, revizionismul istoric.
China. De la imperiu la republică democrată
Imperiul chinez, Primul și Al Doilea Război al Opiului. Rebeliunea Taiping, Dinastia Qing și încercarea de reformare a statului. Revoluția Xinhai de la 1911 și proclamarea republicii. A doua revoluție democratică și dezamăgirea produsă de revoluție.
China. De la republică democrată la republică populară
Era lorzilor feudali, testamentul lui Sun Yat-sen, reunificarea Chinei, războiul civil din 1927 - 1936, luptele cu japonezii, Republica Chineză Taiwan.
Puterile de status-quo în perioada interbelică
Consolidarea Uniunii Sovietice
Congresul de la Viena, din 1815, a adus Rusia țaristă în poziția unei mari puteri europene. Armatele țarului Alexandru I au fost cele care au înfrânt vestita „La Grand Armee” a Primului Imperiu Francez.
Uniunea Sovietică: drumul spre Berlin
Pactul Ribbentrop-Molotov și colaborarea dintre comuniști și naziști. Invadarea Poloniei și masacrul de la Katyn. Invadarea Finlandei și Simo Hayha. Declanșarea Operațiunii Barbarossa și evacuarea. Spionul Richard Sorge, sprijinul material acordat de către Statele Unite și sacrificiul poporului rus. Imperiul răului.
Războiul Civil Spaniol
Rădăcinile războiului civil spaniol se regăsesc în Spania secolului al XIX-lea. Statul spaniol nu a reușit să se reformeze. El a rămas cu o guvernare medievală. Pe termen lung, imperiul colonial spaniol a fost o povară pentru dezvoltarea țării.
Portugalia. De la democrație la dictatura lui Salazar
Istoriografia occidentală a catalogat regimul lui Salazar ca fiind unul fascist. Cel puțin la nivel declarativ, Salazar nu a recunoscut niciodată acest lucru. El a susținut că este adeptul unui stat autoritar menit să aducă ordinea.
Africa. Un lung proces de colonizare
Mişcările de autodeterminare din perioada interbelică trebuiesc privite într-un context mai larg. Sigur că formarea unei conştiinţe naţionale, în sensul căpătat în secolul al XIX-lea, a fost rezultatul influenţei europene în Africa. În fond, trasarea graniţelor a fost făcută de către europeni, fără să se ţină seama de specificul cultural. Pe de altă parte, succesul statelor naţionale africane nu trebuie înţeles ca fiind ceva cu totul...
Fondarea ONU
- Ascensiunea și decăderea marilor puteri. Transformări economice și conflicte militare din 1500 până în anul 2000- Paul Kennedy, editura Polirom, Iași, anul 2011
- Japan and the League of Nations: Empire and World Order, 1914-1938- Thomas W. Burkman
- World Order. Reflections on the Character of Nations and the Course of History- Henry Kissinger, editura Penguin Books, anul 2015
- Diplomația, ediția 2010- Henry Kissinger, editura ALL, București, anul 2011
- Repere de cronologie internațională 1914-1945- Petre Bărbulescu și Ionel Cloșcă, editura Științifică și Enciclopedică București, anul 1982
- România în Relațiile Internaționale 1699-1939- L. Boicu, V. Cristian și Gh. Platon, editura Junimea, Iași, anul 1980
- Tragedia Politicii de Forță. Realismul ofensiv și lupta pentru putere- John J. Mearsheimer, editura Antet, anul 2003
- Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace- Hans J. Morgenthau, editura Polirom, Iași, anul 2007
- Manual de relații internaționale- Andrei Miroiu, editura Polirom, Iași, anul 2006
- Relații internaționale- Joshua S. Golstein și Jon C. Pevehouse, editura Polirom, Iași, anul 2008
- The League of Nations: Its life and times, 1920-1946- F. S. Northedge
- Taft, Wilson, and World Order - David H. Burton
- România, Ungaria și Tratatul de la Trianon- Lucian Leuștean, editura Polirom, Iași, anul 2002
- O istorie internaţionala a Europei în secolul XX.Vol. I (1919-1945)- Lucian Leuștean, editura Universității Al. I. Cuza Iasi, Iași, anul 2015
- The League of Nations and the Constitution- J. H. Mathews
- Pan-Europa- Richard Coudenhove Kalergi, editura Pro Europa, Târgul Mureș, anul 1997
- Democracy and the Global Order- David Held
- Organizații internaționale- Anton Carpinschi și Diana Mărgărit, editura Polirom, Iași, anul 2011
- Cristina Todor