- 1. Era lorzilor feudali
- 2. Testamentul lui Sun Yat-sen
- 3. Prima exepediție din nord
- 4. Reunificarea Chinei
- 5. Guvernarea naționalistă
- 6. Războiul civil din 1927 - 1936
- 7. Luptele cu japonezii
- 8. Reluarea războiului civil
- 9. Republica Chineză Taiwan
- 10. Republica Populară Chineză
- 11. Specificul comunismului
China. De la republică democrată la republică populară
Clica Anhui, condusă de Doan Qirui, a fost interesată să întrețină bune relații cu Japonia. În schimbul concesiilor, experți militari japonezi au antrenat armata chineză. Anhui va domina scena politică până în deceniul al doilea, atunci când lovitura de stat a eșuat. Puterea va fi preluată de Zhili, formațiune care însă nu va putea controla întreaga țară. După moartea lui Sun Yat-sen, partidul se va destrăma. În istoriografia chineză, perioada va fi numită „Epoca lorzilor războiului”. Odată cu această epocă, puterea a fost împărțită între dictatori regionali care vor continua abuzurile din timpul dinastiei Qing.
1 din 5
Nemulțumirile s-au înmulțit. Cel mai bun exemplu este „Mișcarea Patru Mai”, compusă din studenți chinezi. Aceştia militau împotriva guvernului corupt din Beijing, dar și împotriva actelor de agresiune ale Japoniei. Presiunea excercitată de studenți a determinat delegația chineză de la Paris să nu semneze Tratatul de la Versailles. În sud, Sun Yat-sen a reorganizat partidul Kuomintang și a creat statul provizoriu: „Mișcarea Protecției Constituționale”. Mişcarea a fost susținută de aproximativ 100 de parlamentari, membri ai primei Adunări Naționale. Sun Yat-sen va fi ales general suprem.
2 din 5
Între timp, Doan Qirui a aranjat alegerile, președintele ales fiind Xu Schichang. Primul ministru a încercat să obțină toată puterea. Partidul Zhili, condus de Wu Peifu, a reușit să contracareze lovitura de stat. Doan Qirui a fugit în Tianjin, de unde a continuat să guverneze sub protecţia japonezilor. O a treia grupare s-a format în jurul lui Zhang Zuolin, un dictator din zona Manciuriei, sprijinit de către japonezi. În fapt, aceste grupări vor continua să lupte pentru obținerea puterii, fără însă să obțină o victorie decisivă.
3 din 5
Timp de doi ani, folosind toate canalele, Sun Yat-sen a încercat să obţină ajutorul puterilor occidentale. Ajutor pe care nu îl va primi. Sun Yat-sen ştia că revoluția democratică va fi împlinită doar dacă ar avea o armată cu care să îi înfrângă pe lorzii feudali. În acel context nesigur, mâna întinsă de Uniunea Sovietică și de partidul comunist chinez era singura soluție. Guvernul de la Beijing a încercat să răstoarne statul lui Sun Yat-sen, reușind să ocupe Guangzhou. Ajutat de ruși, liderul Kuomintang va recupera terenul pierdut și va instaura o bază militară care să pregătească o armată profesionistă, care va sta la baza reunificării Chinei.
4 din 5
O parte din liderii Kuomintang nu a fost de acord cu alianța cu comuniștii. Aceştia din urmă formau un partid mic la acea vreme. Sun Yat-sen a semnat „Manifestul Sun-Joffe”. În baza acestui document semnat, Cominternul condus de către Vladimir Lenin oferea ajutor. Cu instructori sovietici și arme noi, Sun Yat-sen va forma „Armata Națională Revoluționară”, oferindu-i conducerea generalului Chiang Kai-shek. Visul primului președinte chinez însă nu se va împlini. Primul preşedinte a murit de cancer în 1925, la vârsta de 58 de ani. Va fi înmormântat la Nanjing, acolo unde un întreg mausoleu îi este dedicat.
5 din 5
Ultimii doi ani din viața lui Sun Yat-sen au fost interesanți din punct de vedere istoric. Deși avea simpatii socialiste, liderul revoluționar credea într-o economie capitalistă. A încercat înființarea unei Bănci Centrale cu scopul de a pregăti China pentru un sistem capitalist, numindu-l pe fratele său în fruntea proiectului. Deşi cu sănătatea precară, Sun Yat-sen a continuat să țină discursuri despre democrație în fața studenților din Hong Kong și Beijing. De asemenea, a ținut o conferință în Japonia, la Kobe, despre conceptul de „Pan-Asia”, militând pentru eliminarea discriminărilor.
Sun Yat-sen a lăsat un testament politic adresat maselor de chinezi oprimați. Testamentul şi discursul de la Kobe au inspirat constituirea Republicii Taiwan. În opinia sa, Asia ar fi leagănul civilizației, având origini mult mai vechi decât Grecia antică sau Imperiul roman, iar Imperiul chinez a dominat lumea, din toate punctele de vedere, pe parcursul a aproape 7.000 de ani de istorie. Potrivit testamenului politic a lui Sun Yat-sen, puterile din Europa au devenit puternice doar în ultimele secole ca efect al scăderii influenţei asiaticilor. În aceste condiţii, ar fi fost inevitabil ca Japonia să fie aliatul Chinei.
1 din 7
În viziunea liderului Kuomintang, Asia era în cea mai neagră perioadă, decăderea nu mai putea continua, considerând că viitorul ar aparține popoarelor asiatice. Acestea aveau nevoie de o revitalizare. Puterile din Vest au colonizat o țară mult mai mare și mai populată decât toată Europa tocmai pentru că au profitat de slăbiciunile chinezilor. Renunțând la vechile mentalități, eliminând corupția și dezbinarea dintre chinezi și, mai ales, dintre asiatici, Asia putea redeveni centru de putere al lumii. Pentru liderul Kuomintang, era momentul istoric ca asiaticii să contracareze politicile rasiste, recăpătându-și poziţia privilegiată.
2 din 7
La Kobe, Sun Yat-sen a lăudat Japonia pentru capacitatea sa de a se moderniza și de a lupta pentru independență. Japonia, considera el, era un model pentru toate popoarele asiatice. Pe de altă parte, în loc să continue o politică externă dreaptă, Japonia a ales să îmbrățișeze principiul occidental, al politicii celui mai puternic. Din păcate pentru Tokyo, politicienii nu au realizat că adevăratul inamic nu era China, care ar fi trebuit să fie un aliat natural al japonezilor. Pericolul real era, la acel moment, reprezentat de către vestici, colaborarea dintre națiunile asiatice fiind esențială pentru supraviețuirea și prosperitatea statelor din Asia.
3 din 7
Înfrângerea rușilor în fața japonezilor a dat speranță popoarelor din Asia, inspirându-le în lupta lor pentru independență. Fără victoria japonezilor, probabil că mișcările revoluționare din China nu ar fi prins niciodată un asemenea avânt, şi într-un timp atât de scurt. Victoria lor a fost interpretată ca victoria Estului în fața Vestului, o victorie simbolică aparţinând tuturor popoarelor asiatice. Deși englezii au fost aliații niponilor, Londra nu a văzut cu ochi buni înfrângerea Rusiei țariste. Prejudecățile rasiale au fost mai importante chiar decât calculele geopolitice.
4 din 7
Politicile colonialiste nu au afectat doar Asia, ci și marea parte a globului. Mișcări de independență au început în Egipt, Persia, Afganistan și India. De asemenea, foarte multe mișcări de emancipare națională au răsărit chiar în inima Europei, popoare aflate sub stăpânirea unor imperii cerându-și de asemenea drepturile. Marile Puteri au considerat toate aceste mişcări drept o amenințare gravă pentru întreaga civilizație a rasei albe. Era o percepție foarte comună printre clasele privilegiate ale acestor state asupritoare. Într-o lungă istorie, cei 900 de milioane de asiatici erau consideraţi sclavi.
5 din 7
În propriile lor țări, o minoritate suprima majoritatea. Intelectualii americani credeau că rezistența asiaticilor reprezintă un pericol pentru întreaga lume, considerând Occidentul drept creatorul civilizației. În opinia lor, şi comparând civilizația occidentală cu cea orientală, doar cultura vestică este umanistă, rațională și logică. Orice contrazicea această opinie era considerată un act de rebeliune. Este adevărat că, în ultimele secole, europenii au creat o civilizație superioară celorlalte. Au construit o societate a „materialismului științific”. O asemenea societate funcționează numai după principiul celui mai puternic.
6 din 7
Sun Yat-sen concluzionează că, în esență, civilizația occidentală este una caracterizată de dominaţia măreţiei şi a setei de putere. În opoziţie, civilizația asiatică ar fi superioară, având ca trăsături domnia dreptății și a moralității, în opoziție cu materialismul occidental. În timp, etica morală antică chineză s-a pierdut, cauzând prăbușirea Chinei. Meritele acesteia sunt recunoscute de intelectuali europeni care studiază civilizaţia chineză. Analizele istorice recunosc şi nedreptăţile comise de puterile occidentale în spaţiul asiatic.
7 din 7
În perioada în care imperiile chineze s-au aflat la apogeu, reprezentând ceea ce Statele Unite sunt în prezent, acestea nu îşi trimiteau armatele să invadeze alte țări. Națiunile mai mici trimiteau tribut Chinei, din proprie inițiativă. Dacă civilizația europeană respectă utilitarismul, cea orientală admiră virtutea. Din aceste motive, popoarele asiatice trebuie să adopte știința din Vest, nu pentru a cuceri alte popoare și a le umili, ci pentru a se apăra. Japonia a reușit să ajungă la nivelul Europei și trebuie să lupte pentru o civilizație a păcii și a egalității pentru toate rasele.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Liga Națiunilor
Fondarea Ligii Națiunilor a fost stabilită în cadrul Tratatului de la Versailles. La apogeul instituției, aceasta număra 58 de membri. Obiectivele erau clare: dezarmarea, prevenirea războaielor, securitatea colectivă, rezolvarea disputelor prin negociere și diplomație, îmbunătățirea calității vieții.
Ascensiunea și decăderea imperiului japonez
Bătălia de la podul Lugou, Al Doilea Război Chino-Japonez, partidul comunist și partidul naționalist chinez, bătălia şi masacrul de la Nanjing, Bătăliile de la Khalkhin Gol, campania din Indochina și Birmania, Pearl Harbour, Ianfu, femeile de confort, Apogeul şi Înfrângerea, Hiroshima și Nagasaki, invadarea Manciukuo de către sovietici, capitularea necondiționată, revizionismul istoric.
China. De la imperiu la republică democrată
Imperiul chinez, Primul și Al Doilea Război al Opiului. Rebeliunea Taiping, Dinastia Qing și încercarea de reformare a statului. Revoluția Xinhai de la 1911 și proclamarea republicii. A doua revoluție democratică și dezamăgirea produsă de revoluție.
Puterile de status-quo în perioada interbelică
Consolidarea Uniunii Sovietice
Congresul de la Viena, din 1815, a adus Rusia țaristă în poziția unei mari puteri europene. Armatele țarului Alexandru I au fost cele care au înfrânt vestita „La Grand Armee” a Primului Imperiu Francez.
Uniunea Sovietică: drumul spre Berlin
Pactul Ribbentrop-Molotov și colaborarea dintre comuniști și naziști. Invadarea Poloniei și masacrul de la Katyn. Invadarea Finlandei și Simo Hayha. Declanșarea Operațiunii Barbarossa și evacuarea. Spionul Richard Sorge, sprijinul material acordat de către Statele Unite și sacrificiul poporului rus. Imperiul răului.
Războiul Civil Spaniol
Rădăcinile războiului civil spaniol se regăsesc în Spania secolului al XIX-lea. Statul spaniol nu a reușit să se reformeze. El a rămas cu o guvernare medievală. Pe termen lung, imperiul colonial spaniol a fost o povară pentru dezvoltarea țării.
Portugalia. De la democrație la dictatura lui Salazar
Istoriografia occidentală a catalogat regimul lui Salazar ca fiind unul fascist. Cel puțin la nivel declarativ, Salazar nu a recunoscut niciodată acest lucru. El a susținut că este adeptul unui stat autoritar menit să aducă ordinea.
Africa. Un lung proces de colonizare
Mişcările de autodeterminare din perioada interbelică trebuiesc privite într-un context mai larg. Sigur că formarea unei conştiinţe naţionale, în sensul căpătat în secolul al XIX-lea, a fost rezultatul influenţei europene în Africa. În fond, trasarea graniţelor a fost făcută de către europeni, fără să se ţină seama de specificul cultural. Pe de altă parte, succesul statelor naţionale africane nu trebuie înţeles ca fiind ceva cu totul...
