Puterile de status-quo la sfârșitul secolului al XIX-lea

Graţie lui Otto von Bismarck, Germania devenea un stat unificat. Ea va ajunge revoluţia industrială engleză, germanii fiind, după ruşi, al doilea mare popor european. Guvernarea „Cancelarului de fier” a fost prudentă. După înlăturarea sa de la putere, Germania a devenit revizionistă. Ea îşi dorea hegemonia pe continent și construirea unui imperiu colonial în Africa și Asia. Pretențiilor sale s-au opus principalele puteri de status-quo: Statele Unite, Marea Britanie și Franța.

Text

1 din 7

În secolul al XIX-lea, politologul şi istoricul Alexis de Tocqueville considera că Statele Unite şi Rusia vor deveni marile puteri mondiale. Statele Unite aveau o armată modestă dar dispuneau de resurse economice aproape nelimitate. Poziția strategică era ideală, America de Nord fiind înconjurată de două oceane. Potențialul industrial și antreprenorial era enorm. Conform doctrinei Monroe, Washingtonul trebuia să controleze America Latină. Influența în Asia era în creştere.

Imagine

Text

2 din 7

Expansionismul american a înfrânt rezistenţa indienilor americani, a Mexicului și a Imperiului Spaniol. Americanii au obținut controlul asupra Cubei, Filipinelor, insulelor Guam și Puerto Rico. 90% din indienii americani au fost exterminați. Între 50 și 100 de milioane de nativi au fost uciși pe parcursul a două veacuri. Președinții americani s-au ferit să se implice în afacerile europene. Ei au fost tot mai activi în politica mondială, dominând piețele externe din Asia și din America Latină.

Imagine

Text

3 din 7

John Mearsheimer, autorul mai multor studii despre marile puteri, a numit Statele Unite din secolul al XIX-lea „campionul realismului ofensiv”. El a avut în vedere politica expansionistă americană din acea perioadă. La începutul secolului al XIX-lea, Statele Unite aveau în jur de 5 milioane de locuitori. La sfârșitul aceluiași veac, populația a crescut până la 75 de milioane de oameni. În doar 50 de ani, confederația americană s-a întins de la Oceanul Atlantic până la cel Pacific.

Imagine

Text

4 din 7

Washingtonul devenea capitala unui stat ce-și dorea păstrarea stării de fapt. Același lucru se putea spune și despre Regatul Unit. Englezii formaseră cel mai mare imperiu colonial din istoria umanității. El cuprindea 33,7 de milioane de km pătrați, adică 22% din suprafața planetei. Aproximativ 20% din populația mondială trăia sub stăpânirea britanicilor. La sfârșitul secolului al XIX-lea, produsul național brut al Marii Britanii era de 36,3 milioane de dolari. Potențialul industrial era de două ori mare decât a restului puterilor europene la un loc.

Imagine

Text

5 din 7

Confederaţia era formată din 13 state. Acestea au devenit o federaţie după Războiul de Independenţă. Apoi au urmat cuceririle și anexarea de noi teritorii. În ordine cronologică, este vorba de regiunea Louisiana, cumpărată de la Napoleon I. Bazinul Râului Roșu a fost cedat de către englezi. De la Imperiul Hispanic au achiziționat Florida. De la Mexic au cumpărat zona Gadsden, continuând cu anexările Texasului, Californiei și cedarea Oregonului de către britanici.

Imagine

Text

6 din 7

Francezii au format al doilea imperiu colonial european ca mărime din acea perioadă. Suprafața de 5 milioane de km pătrați, reprezenta aproximativ 5% din populația globală. Produsul național brut se afla la 23,5 milioane de dolari. Germania era văzută ca o amenințare serioasă. Ea avea o producție de 35,8 milioane de dolari, o populație mai mare și un potențial industrial ce concura cu cel englez. Astfel, cele trei mari puteri de status-quo vor colabora pe tot parcursul secolului XX.

Imagine

Text

7 din 7

Statele Unite aveau o armată mică, puterea blocantă a apei fiind suficientă pentru apărarea intereselor naționale. La sfârșit de secol XIX, numărul soldaților americani se ridica la 39.000. Marea Britanie avea o armată terestră compusă din 624.000 de trupe. Franța avea 542.000 de soldați. În planul forțelor maritime, americanii stateau mult mai bine. Greutatea navelor de război depășea 240.000 de tone. Imperiul Britanic avea cea mai puternică flotă. Ea însuma greutatea a 679.000 de tone. Franța deținea 319.000.

Imagine

Terorismul de tip anarhist

Memoria colectivă a uitat de anumite evenimente şocante pentru opinia publică a vremii. Este vorba despre atentatele teroriste ale unor mișcări anarhiste de stânga de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Cele mai multe atacuri s-au petrecut pe teritoriul Franței și al Statelor Unite. Ele au fost îndreptate în mod special asupra liderilor politici. Președintele american, Theodore Roosevelt, a cerut organizarea unei conferințe internaționale de combatere a terorismului anarhist.

Text

1 din 6

Anarhistul italian Luigi Luchieni o asasinează pe împărăteasa Elisabeta a Austriei, „prinţesa Sissi”. Acest lucru determină organizarea la Roma a „Conferinței Internaționale pentru Protecția Socială împotriva Anarhiștilor”. La întrunire au participat 42 de delegați din 21 de țări. S-a hotărât interzicerea propagandei anarhiste și deținerea de materiale explozive de către civili. Guvernele s-au decis să mențină pedeapsa cu moartea pentru asasini. S-a încercat o coordonare internațională, dar marile puteri erau prea ocupate cu înarmarea masivă.

Imagine

Text

2 din 6

Anarhistul de 21 de ani, Cesare Giovanni Santo, l-a înjunghiat mortal pe Sadi Carnot cu un pumnal ascuns în ziar. El a strigat: „Trăiască revoluția! Trăiască anarhia!”. Drept represiune, mai multe magazine italiene au fost vandalizate de către francezii furioși. Președintele McKinley a fost ucis de către anarhistul Leon Czolgosz, un fiu de imigranți polonezi. Serviciile secrete americane au sporit securitatea șefului statului. În momentul morții, McKinley avea să declare: „Aveți grijă cum îi dați vestea soției mele”.

Imagine

Text

3 din 6

După asasinarea președintelui american William McKinley, la Sankt Petersburg s-a organizat o nouă conferință. Au participat doar 10 state, cele mai importante fiind: Germania, Austro-Ungaria, Danemarca, Spania, Italia, Franța și Marea Britanie. Americanii nu s-au prezentat. S-a semnat Protocolul secret pentru războiul internațional împotriva anarhiștilor. Acest act nu va fi ratificat de către Londra și Paris.

Imagine

Text

4 din 6

La protestul celor 3000 de muncitori din Chicago, aruncându-se cu dinamită în forțele de ordine, a fost ucis un ofițer și răniți alți șapte. Polițistii au dechis focul asupra greviștilor, ucigând patru dintre ei. În urma incidentelor, 8 dintre protestatari au fost condamnați la moarte. Cel mai important atentat terorist din Statele Unite a fost cel de pe Wall Street. O mașină plină cu explozibil a ucis 39 de americani, rănind alte câteva sute. Printe răniți a fost și Joseph Kennedy, tatăl viitorului președinte John Kennedy. Responsabilii nu au fost descoperiți.

Imagine

Text

5 din 6

Părintele anarhismului, Pierre-Joseph Proudhon, declara: „Proprietatea privată este un furt”. Anarhiștii doreau abolirea unei societăți bazate pe ierarhia politică sau valorică. Majoritatea a fost pașnică, existând și extremiști violenți. Cele mai cunoscute acte au fost: Revolta Haymarket, cazul Berkman, Măcelul de la operă, Atacul asupra parlamentului francez, bombele de la „Cafe Terminus”, asasinarea președintelui francez Carnot și a președintelui american McKinley, atacul „Corpus Christi” și exploziile de pe Wall Street.

Imagine

Text

6 din 6

Francezul Auguste Vaillant a făcut închisoare fiindcă a furat mâncare pentru întreținerea familiei. Gestul său a fost privit cu simpatie în epocă. După eliberare, el a detonat o bombă de mici dimensiuni în parlament, rănind 20 de politicieni. S-a predat autorităților a doua zi. El nu a dorit uciderea nimănui, ci a vrut doar să tragă un semnal de alarmă. El va fi executat prin ghilotinare. Ultimele lui cuvinte au fost:„Moarte burgheziei! Trăiască anarhia!”.

Imagine