- 1. Primul imperiu colonial
- 2. Reformele din secolul al XIX-lea
- 3. Regicidul de la Lisabona
- 4. Revoluția de la 5 octombrie 1910
- 5. Portugalia în Primul Război Mondial
- 6. Prima republică
- 7. Lovitura de stat din 28 mai 1926
- 8. Personalitatea lui Antonio de Oliveira Salazar
- 9. Ditadura Nacional și Biserica Catolică
- 10. Economia
- 11. Concordatul portughez din 1940
- 12. Mircea Eliade despre Salazar
- 13. A doua republică
- 14. Implicarea în conflicte și procesul de decolonizare
- 15. Salazar ca dictator
- 16. Statul social și Revoluția Garoafelor
- 17. Moștenirea lui Salazar
- 18. Urmările
Portugalia. De la democrație la dictatura lui Salazar
Imperiul portughez a fost al unsprezecelea ca mărime din istoria umanității. La momentul său de maximă extindere, el a măsurat 10,4 milioane de km pătrați, reprezentând 6,98% din suprafața terestră a Pământului. Descoperirile geografice din secolul al XV-lea au transformat Portugalia în primul imperiu colonial european. Inovațiile aduse de portughezi au deschis drumul dominației europenilor asupra întregii lumi.
1 din 7
Începuturile imperiului portughez s-au indentificat cu expediția din Ceuta, Nordul Africii. Ceuta a fost un important oraș comercial, controlat de regele musulman Muhammed al IX-lea. În urma expediției la care au luat parte Regele Portugaliei, John I și generalul Nuno Alvares Pereira, orașul Ceuta a fost ocupat la 1415.
2 din 7
George Modelski în lucrarea Long Cycles in Global Politics consideră Portugalia prima putere hegemonică a lumii. Descoperirea unei noi rute spre India a transformat Portugalia în primul imperiu global. Trecând pe lângă Insula Capului Verde, ocolind Africa și navigând spre est, Vasco da Gama a ajuns în India călătorind doi ani de zile. Descoperirea din 1498 a deschis drumul unui imperiu global. Ea a facilitat o conexiune între Europa și cele mai îndepărtate locuri ale Asiei.
3 din 7
Înainte de Portugalia, Veneția a fost principala putere maritimă a Europei. Venețienii au controlat Marea Mediterană. Relațiile lor cu Egiptul și Orientul Mijlociu au facilitat legăturile comerciale cu caravanele drumului mătăsii. Caravanele se deplasau greu, putând fi oricând atacate de bandiți. Căutând o cale mai bună de a face schimburi cu Asia, Lisabona a explorat mările. Ascensiunea Portugaliei a fost concomitentă cu decăderea Veneției. Ea s-a produs în momentul „războaielor italiene din 1494-1517”.
4 din 7
Modelski consideră că Portugalia a introdus o inovație esențială pentru istoria umanității. Rețeaua de baze create de navigatorii portughezi a pus bazele sistemului capitalist mondial. Portughezii nu au avut la dispoziție o armată numeroasă, capabilă să cucerească vaste teritorii. Ei au stabilit relații comerciale cu indigenii. S-au folosit de superioritatea lor tehnologică pentru a crea mici baze pe cele mai importante coaste ale lumii. Din acel moment a început o nouă eră. Imperialismul nu s-a mai bazat pe armate terestre, ci pe dominația navală și pe controlul fluxului comercial.
5 din 7
Marea politică de pe continentul european a fost condusă de state mai mari precum Spania, Franța și Anglia. Portugalia din secolul al XV-lea a fost considerată o mare putere în ciuda faptului că era o țară mică, cu 1 milion de locuitori. Puterea maritimă portugheză a creat un monopol economic. Aproape întregul comerț cu produse ce veneau din afara Europei a fost controlat de Portugalia.
6 din 7
Portugalia a fost legătura dintre Europa și India, China și Japonia. Portughezii au fost primii care au ajuns acolo pe mare. Chinezii și japonezii i-au privit cu dispreț, numindu-i „barbarii din sud”. Au acceptat însă să facă negoț cu ei. Spania a încercat să spargă acest monopol. A demarat o serie de expediții către Vest și a descoperit America. Conflictul dintre cele două țări catolice a fost aplanat de Papă. Prin intermediul arbitrajului său, s-a semnat „Tratatul de la Tordesillas din 1494”. Spania a putut coloniza tot ce se afla la vest de Insulele Capului Verde. Portugaliei i-a rămas estul.
7 din 7
Sebastian, regele Portugaliei, a murit în timpul luptelor din Maroc fără să lase un urmaș. Acest lucru a provocat un război civil. Regele Spaniei, Filip al doilea, a fost fiul unei prințese a Portugaliei, Isabella. Profitând de această legătură de sânge, suveranul spaniol a unit cele două coroane. A ocupat Portugalia în urma bătăliei de la Alcantara din 1580. Decăderea Portugaliei a favorizat ascensiunea altei puteri maritime, Provinciile Unite, adică Olanda de astăzi.
Portugalia secolului al XIX-lea a trecut printr-o serie de crize socio-politice profunde. Este vorba de implicarea în războaiele napoleoniene, declararea independenței Braziliei, criza de succesiune, implicarea foarte importantă a Bisericii Catolice în politica internă și destrămarea imperiului colonial. Cazul este asemănător cu cel al Spaniei. Portugalia a cunoscut o luptă internă între conservatori, reformiști și radicali. Acest lucru a ținut în loc întreaga țară. Rămânând nerezolvate, crizele au facilitat apariția unui regim de tip fascist, un veac mai târziu.
1 din 7
Portughezii au refuzat să participe la Blocada Continentală proclamată de către Napoleon. Drept răspuns, francezii au invadat și ocupat Lisabona. Noua capitală a fost mutată la Rio de Janeiro, în Brazilia. Sprijiniți de englezi și de spanioli, portughezii au înfrânt decisiv trupele franceze în 1812. Rezistența din Peninsula Iberică a fost primul război de gherilă din Epoca Modernă. Devastarea produsă de conflict a slăbit și mai mult Portugalia.
2 din 7
Dorind să combată corupția din Portugalia, Pedro a propus o serie de reforme legislative. Marii proprietari de pământ și clerul au provocat o revoltă. În urma ei Miguel, fratele lui Pedro, a fost numit rege. A urmat un nou război civil, numit și „războiul celor doi frați din 1828-1834”. Miguel a fost înfrânt și trimis în exil. Maria a II-a, fiica lui Pedro, a devenit regină. Ea a avut o guvernare constituțională.
3 din 7
La începutul secolului al XIX-lea, imperiul colonial portughez s-a extins, anexând Angola și Mozambic. Ei au urmărit colonizarea Africii până la Zimbabwe și Zambia. S-au construit importante baze comerciale: Macao în China, Goa în India, Timor pentru zona Australiei. Limba portugheză și religia catolică au fost introduse în aceste colonii. Realizările portughezilor au intrat în conflict cu interesele Marii Britanii, cel mai important aliat al lor.
4 din 7
Profitând de luptele din Peninsula Iberică, Brazilia și-a proclamat independența în 1820. Capitala s-a mutat la Lisabona. Moartea regelui portughez, John al VI-lea a provocat o nouă criză dinastică. Moștenitorul de drept al tronului era Pedro I, născut în Brazilia. Pedro a încercat să devină regele ambelor țări. Brazilienii nu au vrut să treacă iar sub protectoratul portughez. Pedro s-a mulțumit să rămână suveranul Braziliei. Și-a pus fiica de doar șapte ani pe tronul Portugaliei. De acest lucru au profitat nobilii, care au încercat să conducă țara din umbră.
5 din 7
Anglia a vrut constituirea unei legături comerciale între Africa de Sud și Cairo. Pentru aceasta, a trebuit eliminată influența portughezilor din regiune. A urmat „Ultimatumul Britanic din 1890”. Englezii au amenințat cu războiul o țară cu care au avut o strânsă alianță de mai bine de un secol. Declarația a fost primită cu indignare la Lisabona. Conservatorii au dat vina pe slăbiciunea monarhului, dorind un regim absolutist. Clasa de mijloc și radicalii au considerat că a sosit vremea constituirii unei republici.
6 din 7
„Ultimatumul Britanic din 1890” a provocat demisia guvernului portughez. Condițiile englezilor au fost acceptate. Soluția de compromis nu a mulțumit partidele politice din Portugalia. Frustrările acumulate au dus la „Revoluția din 5 Octombrie 1910”. În urma ei a fost proclamată „Prima Republică”.
7 din 7
Interesantă a fost și implicarea miliardarului britanic, Cecil Rhodes, în presiunile englezilor asupra Portugaliei. Noile dovezi istorice au arătat că influența acestuia a determinat Londra să-și răcească relațiile cu Lisabona. Fiind proprietarul „Companiei Britanice din Africa de Sud”, el a avut un interes direct în a-și asigura monopolul economic asupra întregii regiuni. Despre Cecil Rhodes a scris și filosoful Oswald Spengler. El l-a considerat pe afaceristul englez: „tiparul omului occidental contemporan”.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Liga Națiunilor
Fondarea Ligii Națiunilor a fost stabilită în cadrul Tratatului de la Versailles. La apogeul instituției, aceasta număra 58 de membri. Obiectivele erau clare: dezarmarea, prevenirea războaielor, securitatea colectivă, rezolvarea disputelor prin negociere și diplomație, îmbunătățirea calității vieții.
Ascensiunea și decăderea imperiului japonez
Bătălia de la podul Lugou, Al Doilea Război Chino-Japonez, partidul comunist și partidul naționalist chinez, bătălia şi masacrul de la Nanjing, Bătăliile de la Khalkhin Gol, campania din Indochina și Birmania, Pearl Harbour, Ianfu, femeile de confort, Apogeul şi Înfrângerea, Hiroshima și Nagasaki, invadarea Manciukuo de către sovietici, capitularea necondiționată, revizionismul istoric.
China. De la imperiu la republică democrată
Imperiul chinez, Primul și Al Doilea Război al Opiului. Rebeliunea Taiping, Dinastia Qing și încercarea de reformare a statului. Revoluția Xinhai de la 1911 și proclamarea republicii. A doua revoluție democratică și dezamăgirea produsă de revoluție.
China. De la republică democrată la republică populară
Era lorzilor feudali, testamentul lui Sun Yat-sen, reunificarea Chinei, războiul civil din 1927 - 1936, luptele cu japonezii, Republica Chineză Taiwan.
Puterile de status-quo în perioada interbelică
Consolidarea Uniunii Sovietice
Congresul de la Viena, din 1815, a adus Rusia țaristă în poziția unei mari puteri europene. Armatele țarului Alexandru I au fost cele care au înfrânt vestita „La Grand Armee” a Primului Imperiu Francez.
Uniunea Sovietică: drumul spre Berlin
Pactul Ribbentrop-Molotov și colaborarea dintre comuniști și naziști. Invadarea Poloniei și masacrul de la Katyn. Invadarea Finlandei și Simo Hayha. Declanșarea Operațiunii Barbarossa și evacuarea. Spionul Richard Sorge, sprijinul material acordat de către Statele Unite și sacrificiul poporului rus. Imperiul răului.
Războiul Civil Spaniol
Rădăcinile războiului civil spaniol se regăsesc în Spania secolului al XIX-lea. Statul spaniol nu a reușit să se reformeze. El a rămas cu o guvernare medievală. Pe termen lung, imperiul colonial spaniol a fost o povară pentru dezvoltarea țării.
Africa. Un lung proces de colonizare
Mişcările de autodeterminare din perioada interbelică trebuiesc privite într-un context mai larg. Sigur că formarea unei conştiinţe naţionale, în sensul căpătat în secolul al XIX-lea, a fost rezultatul influenţei europene în Africa. În fond, trasarea graniţelor a fost făcută de către europeni, fără să se ţină seama de specificul cultural. Pe de altă parte, succesul statelor naţionale africane nu trebuie înţeles ca fiind ceva cu totul...
Fondarea ONU
- Ascensiunea și decăderea marilor puteri. Transformări economice și conflicte militare din 1500 până în anul 2000- Paul Kennedy, editura Polirom, Iași, 2011
- The Long Cycle of Global Politics and the Nation-State- George Modelski, editura Cambridge University Press, 1978
- Salazar: A Political Biography- Filipe de Meneses, editura Enigma Books, anul 2009
- The Portugal of Salazar- Michael Derrick, editura Scholar Select, anul 2011
- Portuguese Legion. Estado Novo- Ronald Cohn și Jesse Russell, editura Bookvika, anul 2012
- Salazar and modern Portugal- Hugh May, editura Hawthorn Books, anul 1970
- Jurnalul Portughez- Mircea Eliade, editura Humanitas, București, 2010
- Salazar și revoluția din Portugalia- Mircea Eliade, editura Gorjan, București, 1942
- Republican Portugal. A Politican History 1910-1926- Douglas L. Wheeler, editura University of Wisconsin Press, Londra, 1978
- Cristina Todor