Învață ușor istoria!

1. General
2. Contextul internațional al instaurării regimului fanariot
3. Diploma Leopoldină
4. Natura regimului fanariot
5. Reformele domnilor fanarioți
6. Cantemir și Brâncoveanu
7. Conținutul, obiectivele și caracterul reformelor
8. Reformele și reacția societății române
9. Războaiele austro-ruso- turce
10. Societate contradictorie
11. Între autonomie și suzeranitate
12. Mersul ideilor politice

Țările Române la începutul modernității - secolul fanariot

General

Sub stăpâniri străine societatea românească a avut o existență contradictorie. De la întemeierea statelor medievale românești până la căderea Constantinopolului, influența civilizației bizantine a fost evidentă. Dar pregnantă a fost și influența Curților de la Buda și Cracovia. Ungaria și Polonia își disputau supremația în spațiul românesc. Visul unei restaurări imperiale bizantine nu a stat la baza politicii principilor munteni și moldoveni.

Text

1 din 6

Pe măsura creșterii presiunii otomane asupra Țărilor Române și asupra zonei central, sud-est europene, influența bizantină rămânea importantă. Numeroși fugari ortodocși din Peninsula Balcanică, căzută sub turci, și-au căutat adăpost la nord de Dunăre. Domnii români au rămas singurii principi creștini în sud-estul Europei. Cărturarii greci refugiați în Țările Române încurajau preluarea unor elemente de ceremonial, precum și a unor costumații de proveniență bizantină.

Imagine

Text

2 din 6

În sânul clasei dominante din cele două Țări Române de la sud și est de Carpați au avut loc unele prefaceri. Au început să vină bogate familii grecești, fapt ce a stârnit nemulțumirea boierilor autohtoni. Grecii au pătruns în Țara Românească și Moldova ca oameni de încredere sau chiar în calitate de creditori ai voievozilor numiți de turci. Cele mai multe familii grecești venite printre primele în Țările Române s-au romanizat. Ele au avut un rol important în istoria politică a celor două țări.

Imagine

Text

3 din 6

Influența bizantină coexistă cu cea occidentală. Românii și-au păstrat de fapt două fețe, una europeană, o alta orientalizată, datorită influențelor sud-dunărene. Un exemplu în acest sens a fost portretul domnului și învățatului Dimitrie Cantemir. O dată era îmbracat în haine orientale, altă dată în haine nemțești. Acea bivalență a fost prezentă și în manifestările spirituale ale secolului.

Imagine

Text

4 din 6

Timp de peste un secol, istoria Moldovei și a Țării Românești a fost marcată de instalarea și evoluția regimului fanariot. A fost inaugurat în Moldova, de prima domnie a lui Nicolae Mavrocordat și în Țara Românească, printr-o a doua domnie a aceluiași domnitor. Regimul fanariot a reprezentat răspunsul și soluția dată de Imperiul Otoman la noile situații ivite în Europa central, sud-estică. Ele amenințau ca Poarta să piardă stăpânirea asupra celor două Principate și chiar asupra întregii regiuni balcanice.

Imagine

Text

5 din 6

Boierii își trimiteau copiii să studieze la Cracovia, Padova sau Viena, când n-o făceau la colegiile de la Coman, Iași, Târgoviște sau București. Acelor contradicții de influențe, li s-au adăugat și o alta, de natură lingvistică. Limba de comunicare culturală, bisericească și mai apoi de cancelarie, era, slavona. Ulterior, slavona, a fost înlocuită cu limba română. Între cele două limbi a existat un permanent conflict care s-a resimțit și în creațiile culturale.

Imagine

Text

6 din 6

Ca fenomen în sine, fanariotismul nu a avut un caracter particular, ci a fost specific situațiilor din Imperiul Otoman. În cazul Prncipatelor Române, Poarta a recurs la el pentru a le menține sub dominația sa, într-un nou context strategic internațional. Soluția fanariotă era, de fapt, un compromis între vechea suzeranitate a Principatelor și soluția unei dominații otomane directe.

Imagine

Contextul internațional al instaurării regimului fanariot

Contextul care impusese recurgerea la regimul fanariot fusese legat de eșecul ofensivelor Imperiului Otoman, pe direcția Europei centrale. Eșecul culminase cu asediul Vienei. Declinul puterii otomane în fața armatelor austriece se soldase cu ocuparea de către acestea a Ungariei, Transilvaniei și a întregii regiuni a Dunării de mijloc. Habsburgilor și Ligii antiotomane i se alăturase Rusia lui Petru cel Mare ce dorea cucerirea litoralului de nord al Mării Negre.

Text

1 din 5

Prins între imperiile creștine, habsburgic și țarist, imperii mai puternice, pe cale de modernizare, Imperiul Otoman încheiase pacea de la Karlowitz, cu Austria. Ea s-a soldat cu ocuparea de către austrieci a Principatului Transilvaniei și a teritoriilor fostului regat al Ungariei. Turcii mai păstrau la nordul Dunării doar Banatul Timișoarei. Cedau Poloniei cuceririle mai vechi, Camenitza, Podolia și Ucraina apuseană.

Imagine

Text

2 din 5

Acceptând, în negocierile de la Karlowitz, medierea internațională, Poarta otomană recunoscuse principiul dreptului de intervenție al puterilor creștine în sud-estul european. Vechiul raport de forțe dintre Imperiul Otoman și puterile creștine se schimbase în favoarea celor din urmă. Redeschiderea periodică a unor „crize orientale” semnaliza tendința de întindere a imperiilor austriac și rus. Imperiul Otoman se afla în plin proces de decădere.

Imagine

Text

3 din 5

Confruntați cu asemenea context internațional în plină schimbare, domnitorii Principatelor Române erau preocupați de o orientare a politicii lor externe. Ei înclinau spre o emancipare de sub stăpânirea otomană cu ajutorul puterilor creștine aflate în ofensivă. Dimitrie Cantemir a optat pentru o alianță deschisă cu Rusia. În Țara Românească, Constantin Brâncoveanu, manevrase la rândul lui între Austria și Rusia, fără a neglija nici puterea otomană.

Imagine

Text

4 din 5

Înfrângerea rușilor de către turci la Stănilești, pe Prut, a permis atunci turcilor răgazul necesar consolidării pozițiilor lor în Principate. Acel fapt a dus la instalarea regimului fanariot. Imperiul Otoman a reușit să stăvilească și elanul austriecilor. Prin pacea de la Belgrad, Poarta a smuls înapoi austriecilor atât Serbia cât și Oltenia. Ele fusese ocupate de habsburgi cu două decenii mai înainte, consecință a războiului austro-turc.

Imagine

Text

5 din 5

Sub Habsburgi și sub regimul stărilor privilegiate, istoria românilor transilvăneni continua a fi o „istorie supusă”. În celelalte două Țări Române, turcii nu mai aveau încredere în principii aleși din rândul boierilor locali. De aceea au trecut la un alt sistem, de compromis între autonomie și administrație directă, acela al numirii unor domni din rândul grecilor din Fanar (cartier al vechiului Constantinopol).

Imagine