Situația economică și socială a Țărilor Române în secolele XIV-XVI
Întemeierea Țării Românești și a Moldovei, consolidarea voievodatului transilvan în cadrul Regatului Ungar au fost expresia unui puternic avânt economic și social-politic. Afirmarea lor politică și forța militară de care au dat dovadă au fost remarcabile în decursul secolele XIV-XV. La temelia acelui progres, s-a aflat creșterea demografică dar și noile așezări rurale apărute în decursul secolului al XIV-lea.
1 din 5
Sporul natural al populației era însă departe de a suplini nevoile de brațe de muncă. Pentru a remedia acele deficiențe, domnitorii s-au străduit să atragă imigranți de peste hotare, oferindu-le condiții economice și fiscale favorabile.Vlad Dracul a colonizat în Țara Românească bulgari fugiți din sudul Dunării, prizonieri de război, tătari așezați pe domeniile boierilor și mănăstirilor.
2 din 5
Dezvoltarea economică a celor trei țări românești și tendințele lor de integrare în circuitele economiei europene au avut la bază drumurile comerciale care le străbăteau teritoriul. Unul dintre ele urma cursul Dunării până în interiorul continentului, cu o ramificație de la Brăila la Brașov, de unde continua spre interiorul Transilvaniei și Ungariei. Un alt drum lega Cetatea Albă și Chilia prin Moldova, cu Lvovul și de acolo stabilea contactul cu Germania și Cracovia.
3 din 5
Schimbul de produse dintre Orient și Occident a asigurat câștiguri pentru orașele de legătură precum Brașovul, Brăila, Cetatea Albă, Chilia și Suceava. Intensificarea schimbului pe acele artere a accelerat și tendința de urbanizare. Prin mijlocirea vămilor, domnii Țării Românești și ai Moldovei și-au consolidat considerabil puterea. Comerțul internațional a consolidat baza politicii de centralizare a domniei.
4 din 5
Dezvoltarea vieții urbane a atras după sine și dezvoltarea meșteșugurilor, care se desprindeau total de agricultură, îndeosebi în Transilvania. În centrele cele mai dezvoltate din Transilvania, meșteșugarii erau organizați în bresle. Alături de negustori, meșteșugarii ocupau un loc de seamă în administrația orașelor, în asigurarea apărării lor, în construcția și întreținerea fortificațiilor unde își desfășurau activitatea.
5 din 5
Aria sud-dunăreană a avut o evoluție proprie, cu elemente comune întregii lumi medievale, dar și cu trăsături proprii, diferită de restul Europei. În Țările Române au existat mai multe categorii sociale: proprietarii de pământ, numiți generic boieri, vecinii sau rumânii, cei care depindeau de prima categorie și care locuiau în satele acestora, robii și nu în ultimul rând, orășenii.
Practicată la câmpie, în zona colinară și chiar la munte, agricultura a avut un rol important în economia medievală românească. Ea a antrenat un număr mare de locuitori interesați în creșterea producției agricole. Țările noastre au avut, prin urmare o viață economică cu caracter agricol, determintă de cele două îndeletniciri de bază: cultivarea plantelor și creșterea animalelor.
1 din 7
O ramură importantă a agriculturii a reprezentat-o cultura cerealelor. Explozia demografică din secolul al XVI-lea a determinat mărirea și extinderea suprafețelor cultivate prin defrișări și desțeleniri frecvente. Documentele epocii precizează despre lucrările de desțelenire și defrișare: „au săpat și au ars pădurea cu foc” sau „a curățat locul cu multă trudă și grea nevoie”.
2 din 7
Tehnica agricolă era arhaică, imprimând culturii un caracter extensiv. Randamentul obținut era scăzut, iar productivitatea era de două ori mai mare decât cantitatea de sămânță utilizată.Uneltele agricole folosite în epocă erau: plugul de lemn asimetric cu brăzdar și cuțit de fier, rarița, grapa cu dini de lemn,secerea și coasa. La treierat se folosea tăvălugul, scândura, iar la vânturat furca, furcoiul, târnul. Morile se găseau pretutindeni pe cursul apelor la sate, dar și la orașe.
3 din 7
Se cultivau grâul, meiul, orzul, secara, ovăzul, hrișca, inul și cânepa. Cerealele se păstrau de obicei în gropi arse, special amenajate. Domnia amenajase magazii speciale, pentru ca apoi să apară hambarele din nuiele sau vase de lemn. În rândul dărilor cele mai importante erau cele în cereale.
4 din 7
Dezvoltarea agriculturii și creșterea producției a determinat creșterea prețului pământului, al satelor și al moșiilor. Dacă la
Începutul secolului al XV-lea prețul pământului era ieftin, se înregistra o creștere rapidă din a doua jumătate a secolului al XV-lea, pentru ca la sfârșitul secolului următor să se producă o înzecire a prețurilor. Desigur că au existat și ani grei, când seceta și războaiele numeroase au provocat foamete și au constituit o frână în dezvoltarea producției agricole.
5 din 7
Creșterea animalelor era la fel de importantă precum cultivarea cerealelor. Aceasta aducea venituri importante, produsele fiind folosite și pentru export. O altă modalitate de creștere a animalelor era transhumanța, de la munte la șes și de la șes la munte a oilor. Turmele erau însoțite de un număr restrâns de păstori, menționați în documente fiind cei din Transilvania către Țara Românească.
6 din 7
Viticultura și pomicultura erau practicate pe suprafețe întinse atât la deal, cât și la câmpie. Renumite podgorii se întâlneau în Moldova la Cotnari și Hârlău. Vinul era produs pentru consumul propriu, dar și pentru piață, comercializat și în țările vecine. Soiurile de pomi fructiferi (pruni, meri, nuci, gutui, vișini și cireși) se întâlneau pe tot pământul românesc. Spre sfârșitul secolului al XVI-lea au apărut cazanele de făcut rachiu, foarte rare în acea vreme.
7 din 7
Apicultura era o veche îndeletnicire apreciată pentru miere și ceară, petru că înlocuia zahărul, iar ceara constituia materia primă pentru iluminat. Stupăritul se practica în mod primitiv, albinele se țineau în trunchiuri de copac sau împletituri de nuiele. Mănăstirile și episcopiile stăpâneau stupinele de la care obțineau venituri însemnate. Țările române furnizau ceară pentru Europa Centrală prin intermediul sibienilor și brașovenilor. După ce o curățau, o trimteau în forme din piatră pentru a fi revândută în Ungaria, Viena, Veneția.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Europa de est în secolul al XIV-lea
Începuturile Evului Mediu Românesc
Instituţii Medievale Româneşti
Relaţiile cu Imperiul Otoman
Politică, alianţe şi tratate de pace
Mihai Viteazul şi proiectul panromânesc
Cultura Românească în Evul Mediu
Între secolele al XIV-lea şi al XVI-lea cultura medievală românească a fost profund influenţată de valorile spirituale şi estetice ale ortodoxiei bizantine.
Viaţa cotidiană în Evul Mediu Românesc
Țările Române la începutul modernității - secolul fanariot
- Mihai Oproiu, Istoria Medie a Românilor, sec.XIV-XVI, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2003
- Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor, volumul II, Editura All Educational, București, 2003
- Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Șerban Papacostea, Pompiliu Teodor, Istoria României, Editura Corint, București, 2005