Europa de est în secolul al XIV-lea
Geneza statelor de sine stătătoare românești a reprezentat un proces complex și îndelungat. Acel proces s-a derulat progresiv și a fost rodul evoluției societății românești spre forme superioare de organizare politică. Pentru realizarea schimbărilor majore în cadrul societății românești erau necesare înfăptuiri temeinice pe plan economic și social. De asemenea, entități politice bine conturate, o concentrare demografică și predominarea colectivităților etnice românești.

Descoperirile arheologice au evidențiat la sud și est de Carpați așezări și necropole unde predominau sate. Acele sate erau compuse din grupuri de case izolate, cu locuință de suprafață semibordeie și bordeie. Creșterea demografică a fost evidentă în cursul secolului al XIV-lea, iar densitatea de locuire uniformă.

Fără să putem vorbi de un amplu exod organizat din Maramureș și Făgăraș spre Moldova și Țara Românească, descoperirile arheologice au evidențiat un transfer de populație din Transilvania. Populația ce a migrat din Transilvania nu a avut menirea de a coloniza spațiul de la sud și est de Carpați.

Cu elementele românești din Transilvania s-au deplasat și mici grupuri de sași, unguri, secui, stabiliți pe Valea Moldovei, Câmpulung, Argeș și Târgoviște. Venirea lor a impulsionat dezvoltarea comerțului și a meșteșugurilor. Extinderea cultivării plantelor cerealiere și sporirea producției a creat disponibilități. Creșterea animalelor era bine reprezentată, fiind complementară agriculturii. Rolul meșteșugurilor a crescut. Acestea s-au diferențiat cantitativ și calitativ și s-au desprins aproape total de agricultură.

Legăturile comerciale erau tot mai intense, la dezvoltarea lor contribuind comunitățile genoveze și săsești. Rolul monedei s-a amplificat, activând schimbul. Datorită crizei existente în Bizanț, circulația monedei bizantine a fost înlocuită la răsărit cu emisiunile Hoardei de Aur, iar în Țara Românească cu monede ungurești și bulgărești.

Manifestată cu întârziere, geneza centrelor orășenești a reprezentat o urmare firească a progreselor cantitative și calitative din domeniul meșteșugurilor. S-a conturat o pătură de meșteșugari și comercianți locali, la care s-au adăugat și alte elemente. S-au înmulțit și a crescut importanța unor centre preurbane (Siret, Baia, Suceava, Curtea de Argeș, Câmpulung, Târgoviște) și a unora de tip orășenesc (Cetatea Albă, Costești, Severin, Oheiul Vechi).

Menționarea într-un act emis la Lemberg a lui Alexandru Moldawicz din Molda, identificat cu Baia, a evidențiat faptul că importanța acelei așezări crescuse. Astfel au apărut unele schimbări importante la jumătatea secolului al XIV-lea pentru spațiul carpato-danubiano-pontic.

Articolul mai conține 14 secțiuni ilustrate cu 82 imagini și texte.
Abonați-vă cu doar doar 10 lei/lună pentru a avea acces nelimitat.

Vi se va crea un cont automat unde veți putea gestiona abonamentul. Dacă deja sunteți abonat vă puteți loga. Dacă reprezentați o instituție de învățământ vă rugăm să ne contactați în vederea obținerii unui discount.