Europa de est în secolul al XIV-lea
Geneza statelor de sine stătătoare românești a reprezentat un proces complex și îndelungat. Acel proces s-a derulat progresiv și a fost rodul evoluției societății românești spre forme superioare de organizare politică. Pentru realizarea schimbărilor majore în cadrul societății românești erau necesare înfăptuiri temeinice pe plan economic și social. De asemenea, entități politice bine conturate, o concentrare demografică și predominarea colectivităților etnice românești.
1 din 6
Descoperirile arheologice au evidențiat la sud și est de Carpați așezări și necropole unde predominau sate. Acele sate erau compuse din grupuri de case izolate, cu locuință de suprafață semibordeie și bordeie. Creșterea demografică a fost evidentă în cursul secolului al XIV-lea, iar densitatea de locuire uniformă.
2 din 6
Fără să putem vorbi de un amplu exod organizat din Maramureș și Făgăraș spre Moldova și Țara Românească, descoperirile arheologice au evidențiat un transfer de populație din Transilvania. Populația ce a migrat din Transilvania nu a avut menirea de a coloniza spațiul de la sud și est de Carpați.
3 din 6
Cu elementele românești din Transilvania s-au deplasat și mici grupuri de sași, unguri, secui, stabiliți pe Valea Moldovei, Câmpulung, Argeș și Târgoviște. Venirea lor a impulsionat dezvoltarea comerțului și a meșteșugurilor. Extinderea cultivării plantelor cerealiere și sporirea producției a creat disponibilități. Creșterea animalelor era bine reprezentată, fiind complementară agriculturii. Rolul meșteșugurilor a crescut. Acestea s-au diferențiat cantitativ și calitativ și s-au desprins aproape total de agricultură.
4 din 6
Legăturile comerciale erau tot mai intense, la dezvoltarea lor contribuind comunitățile genoveze și săsești. Rolul monedei s-a amplificat, activând schimbul. Datorită crizei existente în Bizanț, circulația monedei bizantine a fost înlocuită la răsărit cu emisiunile Hoardei de Aur, iar în Țara Românească cu monede ungurești și bulgărești.
5 din 6
Manifestată cu întârziere, geneza centrelor orășenești a reprezentat o urmare firească a progreselor cantitative și calitative din domeniul meșteșugurilor. S-a conturat o pătură de meșteșugari și comercianți locali, la care s-au adăugat și alte elemente. S-au înmulțit și a crescut importanța unor centre preurbane (Siret, Baia, Suceava, Curtea de Argeș, Câmpulung, Târgoviște) și a unora de tip orășenesc (Cetatea Albă, Costești, Severin, Oheiul Vechi).
6 din 6
Menționarea într-un act emis la Lemberg a lui Alexandru Moldawicz din Molda, identificat cu Baia, a evidențiat faptul că importanța acelei așezări crescuse. Astfel au apărut unele schimbări importante la jumătatea secolului al XIV-lea pentru spațiul carpato-danubiano-pontic.
Lupta de la Kukanlac s-a încheiat prin înfrângerea lui Nogai, evenimente ce au dus la înlocuirea unei partide autonome mongole cu una devotată hanului în zona estică a statului mongol. Întreaga zonă a rămas încă mult timp sub influența mongolă. Dominația fostului han Nogai a fost menținută. În partea apuseană a ariei de dominație a Hoardei, s-au aflat Lituania, cnezatul Halici, formațiuni politice de pe teritoriul Moldovei, Țara Românească, Bulgaria și Serbia.
1 din 7
Hanul Uzbec a consolidat stăpânirea asupra regiunilor tătărești și în Dobrogea, de unde mongolii s-au amestecat în conflictele dintre suveranii balcanici. Invaziile tătare erau încă temute în Bizanț, Ungaria și Polonia, iar forța lor militară lăsa încă impresia că pot ține sub control întregul spațiu eucent.
2 din 7
Primele lovituri împotriva tătarilor au venit din partea Ungariei și a Poloniei. Depășind cu greu criza internă, sub noul rege Carol Robert, Ungaria a desfășurat câteva inițiative antimongole, dar fără succes. Doar alianța între cele două regate catolice și acțiunea lor comună au permis obținerea unui succes în defavoarea Hoardei de Aur.
3 din 7
Polonia s-a văzut silită să încheie conflictul cu regele Ioan de Luxemburg al Boemiei și să renunțe la Silezia. Ordinului Teuton i s-a recunoscut stăpânirea gurilor Vistulei și a Pomeraniei. Cazimir cel Mare s-a antrenat într-o acțiune în Rusia Apuseană, urmată la scurt timp de Ungaria. După numeroase confruntări , ofensiva celor două state catolice s-a încheiat cu anexarea la Polonia a cnezatului Haliciului, Lembergului și Volânei.
4 din 7
Ungaria se străduia să reînființeze episcopia Milcoviei. Intervenția Lituaniei a dus la conturarea a două tabere. Ungaria și Polonia, încurajate de papă, au urmărit extinderea catolicismului. Lituania și Hoarda de Aur s-au opus. Al doilea val ofensiv s-a desfășurat cu precădere tot în Rusia Mică, acționând și în zona de la est de Carpați. Acolo a apărut noul stat Moldova, inițial ca o căpetenie regală, apoi ca stat de sine stătător.
5 din 7
După moartea lui Jani Bag, Hoarda de Aur a fost cuprinsă de anarhie și războaie civile. Următorii douăzeci de ani au fost cunoscuți ca fiind tot atâția hani ce luptau pentru putere. Anarhia din Hoarda de Aur i-a permis lui Ludovic să intervină la est de Carpați. Tătarii nu au mai păstrat în spațiul românesc decât o enclavă pe țărmul Mării Negre, până spre sfârșitul secolului. La rândul său, cneazul Olgerd al Lituaniei, prin victoria de la Sinie Vodă (Apele Albastre, afluent al Bugului) a deschis expansiunea lituaniană în Ucraina și Podolia.
6 din 7
Cneazul Moscovei, Dimitrie Donskoi i-a zdrobit pe tătarii conduși de Mamai la Kulikovo, pe Don. Și genovezii din Caffa și-au extins dominația asupra principalelor centre comerciale. Au impus tătarilor un tratat prin care aceștia renunțau la tot ce anexaseră. Decăderea Hoardei de Aur a fost încetinită cu ajutorul acordat de Hoarda Albă, condusă de Toktamas, ce l-a înfrânt pe Mamai pe râul Kalka. După o vreme a refăcut unitatea Hoardei de Aur și a obținut victorii asupra Moscovei.
7 din 7
La intervenția lui Timur Lenk, Hoarda de Aur a fost înfrântă, iar Toktamaș a fugit în Lituania. Încercarea lui Vitold de a controla Hoarda de Aur a eșuat. Timur Lenk a obținut victoria de la Worskla, iar din Hoarda de Aur s-au desprins trei formațiuni autohtone: Hanatul Crimeei, Hanatul de Kazan și Hanatul de Astrahan.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Începuturile Evului Mediu Românesc
Instituţii Medievale Româneşti
Relaţiile cu Imperiul Otoman
Politică, alianţe şi tratate de pace
Mihai Viteazul şi proiectul panromânesc
Cultura Românească în Evul Mediu
Între secolele al XIV-lea şi al XVI-lea cultura medievală românească a fost profund influenţată de valorile spirituale şi estetice ale ortodoxiei bizantine.