Cultura Românească în Evul Mediu
Între secolele al XIV-lea şi al XVI-lea cultura medievală românească a fost profund influenţată de valorile spirituale şi estetice ale ortodoxiei bizantine – caracteristice pentru sud-estul Europei de la acea vreme. Faptul a fost marcat, printre altele, prin adoptarea slavonei ca limbă aulică şi de cult.
1 din 4
Influenţa sud-dunăreană a ajuns în spaţiul românesc pe filieră politică, religioasă şi culturală. În primul mileniu creştin slavii din zonă erau suficient de puternici încât să-şi poată impune anumite elemente de spiritualitate. Tradiţia acestei relaţii a fost continuată, mai târziu, prin menţinerea unor raporturi diplomatice şi bisericeşti – întărite de legăturile dinastice stabilite între domnii români şi conducătorii sârbi ori bulgari.
2 din 4
Având în vedere caracterul eterogen al populaţiei care locuia spaţiul extracarpatic în evul mediu, acest lucru a lăsat urme şi în cultura ţărilor române. Transilvania a fost cu atat mai marcată de amestecul etnic cu cât românii de acolo erau dominaţi din punct de vedere politic de alte grupuri.
3 din 4
Unul dintre lucrurile care trebuie amintite despre cultură în general şi cea medievală, în speţă, este diferenţa notabilă existentă între sat şi oraş din acest punct de vedere. Cultura urbană a fost întotdeauna mai mobilă, mai deschisă şi mai expusă influenţelor din exterior decât cea rurală – conservatoare şi cu o gamă limitată a căilor ce o perpetuează.
4 din 4
Mediul din care proveneau anumite persoane marca în mod aproape decisiv felul în care putea evolua cineva din punct de vedere cultural. Mobilitatea socială era mult mai limitată în trecut faţă de astăzi – lucru care crea aproape o predestinare pentru cursul vieţii cuiva. Prin urmare, aveau acces la cultură aproape în mod exclusiv categoriile sociale care puteau investi în instruirea urmaşilor. Informaţia scrisă era cu atât mai dificil de accesat cu cât analfabetismul era un fenomen aproape general.
Cultura urbană este legată, în mare parte, de apariţia statului. Existenţa acestuia din urmă a determinat intensificarea sau naşterea unora dintre activităţile specifice – precum cea politică, administrativă, juridică ori religioasă.
1 din 5
Curţile domneşti constituiau unele dintre principalele focare de cultură. Cancelariile domneşti, conduse de logofeţi ce aveau în subordine mai mulţi grămătici şi pisari, aveau sarcina de a redacta documente interne sau externe – în limbi ca slavona, latina, greaca sau turca. Pe lângă curţile domneşti funcţionau şcoli în care erau pregătiţi diecii, inclusiv cei care lucrau în vistierie trebuind să ţină socoteala veniturilor şi a cheltuielilor domneşti.
2 din 5
În şcolile de pe lângă curţile domneşti sau mănăstireşti existau biblioteci şi arhive în care se instruiau şi se documentau învăţaţi, cronicari sau dregători. În afara rolului lor de păstrătoare a bunurilor culturale - laice şi bisericeşti - mănăstirile păstrau întregi tezaure în obiecte sfinte, donaţii sau lucruri care aparţinuseră unor domni ce le puseseră la adăpost acolo.
3 din 5
Strâns legate de viaţa oraşului erau unele ocupaţii practice, care necesitau o pregătire, precum cioplirea de lespezi tombale sau cruci, pictura bisericească, gravarea, confecţionarea de matriţe pentru monede şi peceţi domneşti etc.
4 din 5
Oraşele au dat ocazia apariţiei unor activităţi specifice acestui mediu – care îi priveau pe locuitorii de toate felurile. Dezvoltarea comerţului şi a meşteşugurilor, spre exemplu, determinau necesitatea însuşirii anumitor cunoştinţe fără de care ar fi fost imposibilă practicarea ocupaţiilor respective. Ele constau în învăţarea scrisului, a anumitor calcule şi măsurători etc. Pentru practicarea unui comerţ mai lărgit era nevoie de anumite cunoştinţe geografice, de legislaţie a unor ţări, a sistemelor metrice şi monetare ş.a.
5 din 5
Sediile mitropoliilor, episcopiilor sau mănăstirilor au constituit importante centre în care se desfăşura cea mai mare parte a vieţii culturale medievale. Acolo se învăţa carte, se copiau manuscrise, erau realizate opere de artă – mai ales bisericească. Clerul a deţinut mult timp monopolul creaţiei româneşti, fie ea pe plan literar sau artistic. Tot din rândul clerului făceau parte majoritatea profesorilor – sau a dascălilor – din şcoli.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Europa de est în secolul al XIV-lea
Începuturile Evului Mediu Românesc
Instituţii Medievale Româneşti
Relaţiile cu Imperiul Otoman
Politică, alianţe şi tratate de pace
Mihai Viteazul şi proiectul panromânesc
Viaţa cotidiană în Evul Mediu Românesc
Situația economică și socială a Țărilor Române în secolele XIV-XVI
Țările Române la începutul modernității - secolul fanariot
- Călinescu, George, Istoria literaturii române, Ed. Minerva, Bucureşti, 1988
- Giurescu, Constantin C., Istoria românilor, vol. II, III, Fundaţia Regală Pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1946
- Hitchins, Keith, Scurtă istorie a României, Ed. Polirom, Iaşi, 2014
- Poncea, Traian Valentin, Geneza oraşului medieval românesc în spaţiul extracarpatic (sec. X-XIV), Ed. Biblioteca Bucureştilor, Bucureşti, 1999
- Posluşnicu, Mihail, Istoria muzicii la români, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1928