Cneji, voievozi, jupani

Despre vechii conducători locali şi rolurile pe care le îndeplineau nu ne-au rămas foarte multe informaţii. Ele sunt însă suficiente pentru a ne face o imagine asupra felului în care erau organizaţi locuitorii actualului spaţiu românesc. Cnejii, voievozii sau jupanii au origini vechi, se pare, unele dintre aceste „instituţii” existând chiar dinaintea statelor româneşti în sine.

Text

1 din 5

Termenul „instituţie”, folosit cu referire la evul mediu, are un rol pur orientativ – cuvântul fiind unul modern. Tot modernă este şi realitatea pe care o denumeşte. Pentru epoca vizată ar fi mai potrivit să folosim „tocmeală” sau „rânduială”, pentru a exprima cu precizie caracterul ceva mai ambiguu şi mai puţin detaliat decât cel al structurilor de astăzi. Mai important însă este faptul că discutăm despre un alt mod de a orândui lucrurile.

Imagine

Text

2 din 5

Se pare că originea cuvântului „cneaz” este una foarte veche, termenul denumind un tip de mic lider care exista chiar înainte de aşezarea slavilor la sud de Dunăre. Cnejii ar fi avut atribuţii judiciare, administrative şi militare în cadrul comunităţilor pe care le conduceau, înainte de apariţia statelor româneşti. Aceştia sunt consideraţi totuna cu judecii, care îndeplineau acelaşi rol. Cnejii ajung treptat simpli proprietari de sate sau oameni liberi,până la sfârşitul evului mediu nemaifiind pomeniţi deloc.

Imagine

Text

3 din 5

Jupanul, dacă este să ne luam după sensul vechi al cuvântului, era un fel de stăpân local la origini. Cu acestă denumire apare mai ales în Ţara Românească, moldovenii preluând polonezul pan. Jupanii erau mai înalţi în rang decât alţi boieri, fiind consideraţi mai importanţi decât aceştia. Cuvântul îşi pierde sensul iniţial cu timpul, ajungând să-i desemneze pe boieri în general.

Imagine

Text

4 din 5

Voievodatul a fost una dintre vechile forme de organizare la români, înainte de apariţia statului, având în frunte un voievod. Acesta conducea un teritoriu mic, de mărimea viitoarelor judeţe – cu sensul de unităţi administrative conduse de un jude – un fel de judecător. Voievodul avea atribuţii politice, militare, judecătoreşti şi administrative. Acest titlu va supravieţui însă cu sensul de conducător militar – pe care îl vor purta domnii români alături de celelalte titulaturi.

Imagine

Text

5 din 5

Primul care a purtat titlul de mare voievod a fost Basarab I, domnul Ţării Româneşti. Alături de noul sens primit prin asocierea cu atribuţiile domneşti, cuvântul voievod şi-a păstrat mult timp şi înţelesul de conducător militar. Denumirea a fost purtată în continuare şi de alte persoane decât domnul. Ultimul purtător al titlului este regele Mihai I, care a fost pentru câţiva ani Mare Voievod de Alba Iulia.

Imagine

Primele aşezări organizate

Cnezatele de vale sau câmpurile au fost identificate ca fiind printre primele forme de organizare medievală ce aveau un lider. Unii istorici le numesc „obşti” sau „mici unităţi”, ilustrându-se astfel caracterul de comunitate umană – aflată într-o formă incipientă de organizare instituţională. După cum o arată denumirile, micile comunităţi medievale româneşti aveau tendinţa de a se grupa în jurul anumitor forme de relief. Acestea le ofereau condiţii potrivite vieţii – ca ochiurile de lumină din afara marii păduri europene şi văile râurilor.

Text

1 din 2

Se pare că primele aşezări se aflau în zone de deal şi de munte – din motive strategice, spun unii istorici, alţii indică drept cauză preponderenţa creşterii animalelor faţă de agricultură. În caz de atac oamenii se puteau refugia pe înălţimi şi în păduri, având în acelaşi timp o poziţie dominantă în luptă. Unele localităţi păstrează încă vechile denumiri ale zonelor geografice pe care au fost construite. Un bun exemplu sunt grădiştile sau horodiştile – ce desemnează înălţimi fortificate natural. Un al caz este cel al măgurilor - cu sensul de înalţime sau deal.

Imagine

Text

2 din 2

În Transilvania lucrurile stau diferit faţă de spaţiul extracarpatic. Acolo a existat o continuitate, de multe ori, în ceea ce priveşte existenţa unor forme de organizare comunitară, încă din antichitate. La est şi la sud de munţi lucrurile au luat altă turnură, dată fiind expunerea zonelor de câmpie în faţa atacurilor barbare. Existau unele comunităţi, însă densitatea demografică pare să fi fost destul de mică, din câte dau de înţeles vechile surse istorice.

Imagine