Regina mamă Elena
Regina mamă și dreaptă între popoare
Prințesa Elena a Greciei s-a născut într-o familie regală înrudită cu cele mai importante case regale din Europa. A trăit anii copilăriei în cadrul unei familii iubitoare, părinții și bunicii i-au servit drept model, frații i-au fost cei mai intimi prieteni și parteneri de joacă. Pe măsură ce creștea, Elena devenea tot mai frumoasă și inteligentă, dar nu a fost inițiată în problemele interne sau externe ale țării ceea ce o punea mereu pe gânduri când familia ei era neîndreptățită.
1 din 7
Părinții principesei Elena au fost principele Constantin, devenit ulterior rege al Greciei, și principesa Sofia a Prusiei. La rândul lor, tatăl provenea din căsătoria dintre regele George I al Greciei și marea ducesă Olga a Rusiei, iar mama din căsătoria dintre împăratul german Frederic al III-lea și principesa Victoria a Marii Britanii. Principesa Elena se naște și trăiește anii fericiți ai copilăriei într-o familie bună. Mama acesteia s-a preocupat de educarea ei într-o formulă severă, iar tatăl deși părea vesel, avea momente de intransigență.
2 din 7
Viața la Tatoi nu era tocmai plictisitoare, Elena și frații ei aveau o cameră mare pe care o foloseau ca loc de joacă. Erau lăsați liberi, să se plimbe în jurul palatului, să se joace fără supraveghere. Elena practica echitația, gimnastica, înotul și ciclismul. Alături de aceste activități, părinții s-au străduit să ofere Elenei o educație pe măsura unei principese. Ea se trezea devreme, purta uniformă, își făcea lecțiile singură, uneori veneau câțiva profesori să o îndrume. A urmat școala de vară din Seaford și Eastbourne. Era reținută în ceea ce înseamnă întâlnirile cu fetele din societate, preferând seratele în mijlocul familiei.
3 din 7
Persoanele care s-au aflau mai tot timpul în preajma principesei Elena au fost guvernanta Miss Nicholls și camerista engleză, Rosa. Ambele o acompaniau pe principesă și se îngrijeau de educația și siguranța ei, dar erau dure și o pedepseau când simțeau că trebuiau să recurgă la acest gest. Importanți erau pentru micuța Elena bunicii, frații George și Alexandru, unchi și mătuși din Atena, toți spunându-i Sitta datorită eforturilor lui Alexandru de a-i spune Elenei în engleză „sister”. George era un frate liniștit, în schimb Alexandru era capul răutăților, iar Elena nu îl lăsa să fie singurul.
4 din 7
În afara cercului restrâns al familiei și rudelor, Elenei nu i se permitea implicarea prea multă în activitățile cu poporul. Nici în politica internă și externă nu avea cunoștințe. Cu realitatea războiului și frontului a intrat în contact abia în cadrul Războaielor Balcanice când vizita spitale, asculta poveștile răniților sau consola familiile îndoliate. Era, totuși, mândră de tatăl ei care era comandatul suprem al armatei și a avut parte de victorie la Salonic și Yanina. În acele războaie, însă, l-a pierdut pe bunicul ei, regele George.
5 din 7
Elena a trăit o copilărie frumoasă, fiind protejată de toate evenimentele ce se întâmplau în afara Palatului Tatoi. La începutul secolului XX, Grecia a trecut printr-o etapă tulbure, s-a confruntat cu ciocniri violente între greci și bulgari, cu o lovitură de stat, cu aducerea în fruntea statului ca prim ministru a lui Eleftherios Venizelos, o răscoală a țăranilor. Situația economică a țării era îngrijorătoare, numărul emigranților a atins 2 milioane de persoane. Politicienii erau nemulțumiți de declinul economic, drept răspuns s-au reunit într-o formațiune radicală.
6 din 7
Datorită concepției conservatoare ale bunicului, Elena și familia ei locuiau la Tatoi în condiții rudimentare, apropiate de cele din zonele rurale ale Greciei. Cu ochi de copil, palatul era primitor și interesant, dar pentru părinți era greu să accepte că nu pot aduce schimbări în traiul zilnic. În Grecia, Elena obișnuia să călătorească cu iahtul bunicului, iar în străinătate împreună cu frații ei plecau spre Corfu, Veneția și Germania. Amintirile legate de Corfu sunt plăcute, Elena obișnuind să se joace pe iahturi cu marinarii veniți din Anglia. În Germania, în castelul Friedrichshof locuia bunica din partea mamei.
7 din 7
Tatăl Elenei a devenit rege în contextul celui de-al doilea război balcanic, era important pentru familia regală să se arate reținută în fața laudelor și să pregătească un plan de integrare a regiunilor ocupate și a comunităților acestora. Prințesa a fost luată în vizite în Grecia și în Macedonia. Ținându-i companie tatălui ei, Elena a observat calitățile acestuia care îl recomandau ca rege. Paralel cu compactizarea societății grecești și încercările de unitate națională, Elena s-a maturizat devenind o tânără prințesă grecoaică cu o înfățișare de invidiat.
Istoria Greciei din primele decenii ale secolului al XX-lea a cunoscut o perioadă zbuciumată fiind fărâmițată continuu de revolte interne și neînțelegeri în prim-ministru și rege. Persoana regelui a fost desconsiderată și s-a creat o imagine falsă asupra casei regale grecești. Până în 1917, Grecia a rămas neutră. Apoi, profitând de îmbolnăvirea regelui Constantin, primul ministru Venizelos l-a forțat pe acesta să abdice în favoarea fiului său, Alexandru. Restul familiei regale a luat calea exilului.
1 din 7
De curând ieșită din Războaiele Balcanice, Grecia a primit vestea asasinării arhiducelui Franz Ferdinand la Sarajevo. Grecii doreau să își păstreze rolul de neutralitate, nefiind dușmanii nici ai Serbiei, nici ai Austro-Ungariei. Neutralitatea preferată de regele Greciei se va dovedi a fi imposibilă în contextul divizării continentului european în două blocuri politico-militare. Primul-ministru Venizelos a propus regelui mobilizarea armatei după modelul bulgar, țară care s-a alăturat Puterilor Centrale. La refuzul regelui, în plan politic unitatea era zdruncinată, debutând conflictul dintre el și Venizelos.
2 din 7
În perioadă anilor de neutralitate, împăratul german a apelat la rege Constantin pentru a intra în război de partea Germaniei, deci a Puterilor Centrale, însă șeful statului a respins oferta. Antanta a exercitat presiuni la fel de multe presiuni asupra Greciei, francezii și britanicii încălcându-i neutralitatea prin stabilirea unor baze militare în insulele grecești. Venizelos a trecut peste autoritatea regelui, punând armata greacă la dispoziția Antantei. Relațiile dintre cei doi au devenit și mai încordate.
3 din 7
Aflat în centrul atenției, regele mijlocea între popor, guvern și presiunea externă. La graniță, bulgarii încheiaseră o alianță secretă cu germanii. Regele s-a îmbolnăvit, iar Venizelos a devenit adevăratul lider al Greciei, chiar dacă locțiitorul regelui era fiul său, tânărul Alexandru. Venizelos era șeful Partidului Liberal și susținătorul planului de realizare a Greciei Mari. Era o fire încăpățânată și nerăbdătoare, exercita o puternică influență a persoanelor din jurul său.
4 din 7
Familia regală, dar și locuitorii Atenei au intrat în panică odată cu boala regelui care a pornit ca un atac de pleurezie, apoi s-a transformat în septicemie și într-un final regele blând și vesel și-a pierdut conștiința. Mulțimea de locuitori s-au strâns în fața Palatului, se rugau, așteptau vești asupra stării regelui. În tot acest timp, Elena devenise credincioasă, văzându-l pe tatăl ei aproape mort și mase întregi de oameni sperând în recuperarea lui. Familia regală a apelat la un specialist din Viena, care deși a ajuns mai greu la Atena, a venit cu o soluție ce l-a salvat pe rege de la moarte, dar mult timp l-a ținut la pat pentru recuperare.
5 din 7
În timp ce regele se recupera, Venizelos a invitat francezii și britanicii să debarce un număr considerabil de militari la Salonic, serviciile lor secrete încercat să mobilizeze populația să accepte viziunea primului-ministru asupra realizării Greciei Mari. Regele a încercat să-l destituie din funcție, dar Antanta ținând la orice aliat al ei, a promovat o imagine autoritară a regelui Constantin și poporul a început să-l vadă ca un trădător.
6 din 7
Presa din Grecia îl elogia pe Venizelos, atacurile la adresa familiei regale deveneau tot mai aprinse, au avut loc atentate la viața regelui, a întregii familii, a personalului de la Palat. Războiul civil a izbucnit, iar regele a măsurat situația și a decis să abdice pentru a pune capăt asasinărilor. Fratele Elenei, Alexandru, a depus jurământul devenind noul rege. Populația s-a opus ferm actului de abdicare și s-au grăbit spre palat mulțimi de studenți, de lideri de sindicate, preoți, ofițeri și soldați. Au spart cauciucurile mașinilor ca familia regală să rămână în țara lor și ca regele să își reia funcția.
7 din 7
Zilele de dinaintea părăsirii Greciei au fost dureroase și pentru Elena. Își vedea tatăl mâhnit și îngrijorat ca familiei sale să nu îi facă nimeni rău. Fratele cel mai îndrăgit a devenit rege și trebuia să rămână în țară, lângă popor, acest lucru întristând-o pe Elena. În grabă și-au adunat lucrurile și și-au luat rămas bun de la câte persoane au reușit să adune la Tatoi. Chiar și plecarea lor din țară a fost îngreunată de agresiuni în portul unde îi aștepta vasul.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Înlăturarea lui Cuza și ideea unui prinț străin
Alexandru Ioan Cuza are marele merit de a fi realizat Mica Unire prin sprijinul primit din partea populației moldovene și muntene. După ce a îndeplinit obiectivul românilor din cele două Principate, puterile politice au considerat că rolul său a luat sfârșit. Astfel, l-au detronat pentru a deschide un nou capitol în istoria României.
Carol I
Carol I și-a început domnia în România sub titlul de Alteță Regală. Abia după cucerirea independenței a fost încoronat sub numele de Regele Carol I al României, iar țara a devenit un regat. În modernizarea țării, regele s-a implicat intens, fiind cel mai perseverent în acest sens. Ceea ce a construit în cei 48 de ani de domnie părea să se destrame prin izbucnirea Primului Război Mondial.
Regina Elisabeta a României
Prin căsătoria cu Regele Carol I, Elisabeta de Neuwied a devenit regină a României. Aceasta s-a implicat mai puțin în viața politică, dar a câștigat pe terenul instituțiilor caritabile și în valorificarea unor elemente specifice românilor. A impulsionat dezvoltarea culturii, a înființat spitale și a stimulat producția meșteșugărească.
Regele Ferdinand
Pe parcursul întregii sale domnii, Regele Ferdinand I a demonstrat că pentru țară se sacrifică în modul cel mai democratic. La alegerea poporului a declarat război țării sale de origine, iar rezultatele s-au materializat prin unirea tuturor românilor într-un singur stat. Pe lângă acest aspect, meritele sale sunt și de ordin diplomatic, politic și cultural.
Regina Maria
O fire englezească și libertină, Maria s-a căsătorit la o vârstă fragedă cu principele moștenitor al României. Adusă într-o țară complet necunoscută și pusă în fruntea unui popor străin, regina a devenit una dintre figurile cele mai importante, hotărâte și inteligente care a coordonat românii în război și în drumul spre unire.
Regența
Regența reprezintă o guvernare provizorie asumată de una sau mai multe persoane. În România, Regența a funcționat între anii 1927-1930, de la moartea regelui Ferdinand I și până la revenirea lui Carol în țară. Au fost desemnați trei regenți, dar care și-au exercitat funcțiile aleatoriu, fără prea multă implicare, motiv pentru care instituția nu a avut o reputație strălucită.
Carol al II-lea al României
Regele Carol al II-lea a ocupat tronul României după mai multe tentative de a renunța la acesta. Toate acțiunile sale ca principe moștenitor, soldat, soț și amant au fost calculate astfel încât să tragă foloasele de pe urma tuturor. A trecut peste sentimentele celor apropiați și celor mai puțin importanți pentru a obține ce și-a propus. Alături de punctele sale forte și binele adus țării, nu trebuie uitate defectele regelui care înainte...
Mihai I al României
Regele Mihai a domnit de două ori. Prima dată pe vremea când era minor și a fost reprezentat de o Regență, iar apoi a reluat domnia după ce tatăl său a abdicat. Perioada de început a domniei a coincis cu al Doilea Război Mondial, România luptând pentru recucerirea teritoriilor cedate de Carol al II-lea. Continuarea domniei a stat însă sub semnul instaurării la putere a comuniștilor. Aceștia l-au forțat pe rege să abdice și i-au retras...
