Înlăturarea lui Cuza și ideea unui prinț străin
Domnul Micii Uniri
Nemulțumirile față de Alexandru Ioan Cuza au fost legate de programul de reforme și modul în care se preconiza modernizarea statului, de încercările de diminuare a puterilor partidelor politice, de înlocuirea regimului constituțional cu unul autoritar. Presa a urmărit acțiunile domnitorului, l-a discreditat în rezolvarea problemelor interne și l-a acuzat de lipsă de fermitate în conducerea statului. Cuza a instaurat un regim autoritar.
1 din 6
Modernizarea statului nou creat a fost considerată necesară de toate grupările politice și de domnitor. Felul cum a trebuit să se modernizeze prioritățile și momentul aplicării reformelor au fost văzute altfel de fiecare grupare. Au existat disensiuni chiar și în cadrul aceleiași grupări. Pentru început, domnitorul a ținut să desființeze iobăgia. Gruparea radicalilor a cerut modernizarea industriei și a comerțului, în interesul orășenilor.
2 din 6
Jurnalistul C. A. Rosetti, în ziarul său „Românul”, a criticat pașii lenți ai guvernului Nicolae Krețulescu: amânarea rezolvării problemei mănăstirilor închinate, amânarea definitivării legii electorale, întârzierea adoptării bugetului anual. Lui Rosetti i s-au alăturat frații Ion și Dumitru Brătianu, respectiv Ion Ghica. Aceștia au considerat că domnitorul trebuie să domnească fără să guverneze. Declarația lui Cuza de preluare a conducerii guvernului în noiembrie 1863 a trezit suspiciuni asupra instaurării unei dictaturi.
3 din 6
Cea mai arzătoare problemă a vremii a fost adoptarea legii rurale. Ion C. Brătianu a susținut importanța soluționării problemei comerțului, a funcționarilor și a instituțiilor de credit. Dezbaterile au fost urmate de demisia din Adunare a lui Brătianu și Rosetti. Conservatorii nu au dorit adoptarea legii. Liberalii radicali au încercat amânarea acesteia.
4 din 6
În perioada 1862-1863, din 68 de proiecte legislative propuse de Cuza, doar 7 au fost adoptate în Parlament de majoritatea conservatoare. Domnitorul i-a numit pe susținători în posturi cheie și i-a protejat în luptele politice. S-a amestecat în afacerile publice și s-a declanșat o criză constituțională. La 2 mai 1864 a avut loc lovitura de stat prin elaborarea Statutului Dezvoltător al Convenției de la Paris. Documentul cu rol de constituție a acordat domnitorului largi prerogative executive și legislative, diminuând rolul Adunării. S-a instaurat astfel regimul autoritar în România.
5 din 6
În 1862, Cuza a continuat să joace rolul de arbitru între partidele politice. Pentru a-i pune capăt, s-a gândit la reorganizarea statului, și-a arogat atribuții largi și a pus instituțiile sub directa sa influență. A elaborat un proiect de constituție care a restrâns drepturile Parlamentului și a oferit numeroase prerogative șefului statului. Cuza a sperat obținerea sprijinului puterilor europene pentru punerea în aplicare a constituției. Intențiile sale au fost descoperite și s-a produs o reacție dură împotriva sa.
6 din 6
A existat și o mișcare de amploare în favoarea domnitorului. Pe Câmpia Libertății din Blaj s-au sărbătoreit 13 ani de la începutul revoluției pașoptiste. La manifestații, s-au strâns circa 800 000 de semnături ale persoanelor doritoare de definitivarea unirii Principatelor sub conducerea lui Cuza. Mișcarea a constituit un răspuns la presiunea propagandei partidei de dreapta pentru aducerea prințului străin.
Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza a fost văzută de contemporanii domnitorului ca început al unei etape provizorii și scurte cu scopul înlesnirii aducerii unui prinț străin în Principate. După actul unificării Moldovei cu Țara Românească, politicienii s-au gândit că e firesc ca domnitorul să se retragă. Nu se puteau pune de acord asupra momentului și felului în care să schimbe conducerea țării. Cu scopul detronării domnitorului, s-a format o grupare numită monstruoasa coaliție din reprezentanți ai partidelor Conservator și Liberal. Tabăra coaliției s-a format prin unirea forțelor liberalilor radicali și a conservatorilor de dreapta.
1 din 7
Ceea ce azi istoriografia numește monstruoasa coaliție este rezultatul luptelor dintre politicieni și domnitorul Cuza. Cel mai important factor care a dus la apropierea celor două tabere a fost programul de reforme al domnitorului care a urmărit modernizarea statului român. Unele reforme au atins defavorabil câteva categorii sociale și grupări. Încurajatoare pentru aceste grupări a fost și atitudinea puterilor europene față de politica lui Cuza.
2 din 7
Primii opozanți ai lui Cuza au fost conservatorii. Mari proprietari de pământuri, conservatorii, l-au privit de la început pe domnitor cu suspiciune și ostilitate. Conservatorii au știut că acesta era adept al împroprietăririi țăranilor și și-au simțit amenințată poziția lor politică și economică. Pentru a se asigura că își păstrează privilegiile, Partidul Conservator a elaborat un proiect de reformă agrară. Domnitorul nu a considerat eficient proiectul și nu l-a aprobat. Conservatorii au renunțat la orice încercare de înțelegere cu Cuza.
3 din 7
Liberalii radicali, reprezentanți ai burgheziei mici și mijlocii, au pledat ani la rând pentru realizarea și modernizarea statului național. Gruparea nu a fost omogenă în partea practică a reformelor. Radicalii au dorit mai întâi progres în industrie, fără a se se opune reformei agrare. Cuza, considerând mai importantă problema desființării iobăgiei și a împroprietăririi țăranilor, a atras nemulțumirea radicalilor. Aceasta a fost doar o scânteie, urmând și alte disensiuni între radicali și domnitor.
4 din 7
La adâncirea tensiunilor dintre Cuza și liberalii radicali a dus și concepția asupra realizării aspirațiilor naționale. La nicio lună după dubla alegere, radicalii au înaintat domnitorului memoriul prin care i-au propus formarea unui guvern liberal-radical care să treacă la fapte indiferent de tratatele internaționale și de părerea puterilor garante. Independența statului, râvnită de radicali, nu putea fi obținută în condițiile Principatelor în 1859. Conștient de aceasta, Cuza a ales să lucreze cu moderații, inițiind totuși tratative diplomatice cu puterile europene.
5 din 7
Conservatorii, ostili lui Cuza, au fost convinși că singuri nu-l pot detrona. Ei au căutat o alianță solidă. Inițial, radicalii s-au abținut să îl atace pe domnitor. Au urmărit tactica grupării conservatoare de a-l tachina pe domnitor cu înlocuirea sa cu prințul străin. Monstruoasa coaliție a cuprins atât reprezentanți ai extremelor cât și ai moderaților, precum Ion Ghica. Influența ultimilor nu a fost atât de puternică. Nu a existat un conducător precis al coaliției, ci un comitet de conducere beneficiar de suport mediatic și financiar din partea unei grupări de la Paris.
6 din 7
Existând gruparea opozantă, nu s-a ajuns la un consens în cadrul coaliției. Într-o primă fază coaliția s-a concentrat doar asupra menținerii regimului constituțional. Programul coaliției a fost progesist, deoarece a prevăzut o serie de libertăți precum cea a presei, reorganizarea armatei, desființarea dării. Lovitura de stat al lui Cuza a însemnat eliminarea conservatorilor și a radicalilor de pe scena politică. A doua perioadă, corespunde eforturilor coaliției de înlăturare a lui Cuza.
7 din 7
„Abdicarea” lui Cuza a avut loc în noaptea de 11/23 februarie 1866. Implicați în complot au fost circa 200 de militari și civili. S-a plănuit o largă mișcare a poporului, dar nu s-a realizat. Mai multe mărturii au relatat că monstruoasa coaliție a așteptat înserarea, a pândit din grădina Cișmigiu palatul. Garda domnitorului a trădat. Coaliția a dat buzna peste domnitor și i-a prezentat actul de abdicare. Prin detronarea domnitorului, solidaritatea dintre grupări și-a atins scopul final.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Carol I
Carol I și-a început domnia în România sub titlul de Alteță Regală. Abia după cucerirea independenței a fost încoronat sub numele de Regele Carol I al României, iar țara a devenit un regat. În modernizarea țării, regele s-a implicat intens, fiind cel mai perseverent în acest sens. Ceea ce a construit în cei 48 de ani de domnie părea să se destrame prin izbucnirea Primului Război Mondial.
Regina Elisabeta a României
Prin căsătoria cu Regele Carol I, Elisabeta de Neuwied a devenit regină a României. Aceasta s-a implicat mai puțin în viața politică, dar a câștigat pe terenul instituțiilor caritabile și în valorificarea unor elemente specifice românilor. A impulsionat dezvoltarea culturii, a înființat spitale și a stimulat producția meșteșugărească.
Regele Ferdinand
Pe parcursul întregii sale domnii, Regele Ferdinand I a demonstrat că pentru țară se sacrifică în modul cel mai democratic. La alegerea poporului a declarat război țării sale de origine, iar rezultatele s-au materializat prin unirea tuturor românilor într-un singur stat. Pe lângă acest aspect, meritele sale sunt și de ordin diplomatic, politic și cultural.
Regina Maria
O fire englezească și libertină, Maria s-a căsătorit la o vârstă fragedă cu principele moștenitor al României. Adusă într-o țară complet necunoscută și pusă în fruntea unui popor străin, regina a devenit una dintre figurile cele mai importante, hotărâte și inteligente care a coordonat românii în război și în drumul spre unire.
Regența
Regența reprezintă o guvernare provizorie asumată de una sau mai multe persoane. În România, Regența a funcționat între anii 1927-1930, de la moartea regelui Ferdinand I și până la revenirea lui Carol în țară. Au fost desemnați trei regenți, dar care și-au exercitat funcțiile aleatoriu, fără prea multă implicare, motiv pentru care instituția nu a avut o reputație strălucită.
Carol al II-lea al României
Regele Carol al II-lea a ocupat tronul României după mai multe tentative de a renunța la acesta. Toate acțiunile sale ca principe moștenitor, soldat, soț și amant au fost calculate astfel încât să tragă foloasele de pe urma tuturor. A trecut peste sentimentele celor apropiați și celor mai puțin importanți pentru a obține ce și-a propus. Alături de punctele sale forte și binele adus țării, nu trebuie uitate defectele regelui care înainte...
Regina mamă Elena
Meritele Reginei Elena a României sunt numeroase, aceasta fiind caracterizată mai ales de dăruire și respect față de oamenii din jurul ei. Având un singur copil, viitorul Rege Mihai I, Regina-Mamă a investit toate resursele și toată iubirea în sensul formării și educării lui. Deși a fost prezentă mai puțin pe scena politică, acest lucru nu i-a anulat calitățile și actele de binefacere.
Mihai I al României
Regele Mihai a domnit de două ori. Prima dată pe vremea când era minor și a fost reprezentat de o Regență, iar apoi a reluat domnia după ce tatăl său a abdicat. Perioada de început a domniei a coincis cu al Doilea Război Mondial, România luptând pentru recucerirea teritoriilor cedate de Carol al II-lea. Continuarea domniei a stat însă sub semnul instaurării la putere a comuniștilor. Aceștia l-au forțat pe rege să abdice și i-au retras...
Regina Ana
- Coord. L. Boicu, V. Cristian, Gh.Platon, România în relațiile internaționale: 1699- 1939, Ed. Junimea, Iași, 1980
- Nicolae Ciachir, România în sud-estul Europei : 1848-1886, Ed. Politica, București, 1968
- Cristina Todor