Regența
Criza dinastică din România
Primul cuplu regal a trecut în eternitate fără a lăsa urmași. Al doilea cuplu, Ferdinand-Maria, a avut șase copii dintre care primul, principele moștenitor, a cauzat cele mai multe probleme Casei Regale. A dezertat, a realizat o căsătorie fără a-și anunța părinții, a trăit în conjuncturi clandestine cu amanta sa. A renunțat de mai multe ori la obligațiile sale ca și principe moștenitor, creând mari frământări în cercurile conducătoare ale României.
1 din 7
Conform Constituției din 1866, regele Carol I a lăsat moștenire tronul nepotului său, Ferdinand, în lipsă de urmași. Acesta s-a căsătorit cu prințesa Maria de Edinburgh, iar împreună au avut 6 copii. Primul copil a fost botezat după primul rege al României. Regele Ferdinand a trecut printr-o perioadă zbuciumată imediat după preluarea puterii căci România a participat la Marele Război, iar știrile din statele vecine au îngrijorat viitorul statului român: revoluția bolșevică a prevestit și prăbușirea României. În acest context, principele moștenitor Carol a devenit sceptic cu privire la moștenirea tronului.
2 din 7
Căsătoria cu Zizi Lambrino a fost anulată, dar aceasta a continuat să locuiască cu principele repus în drepturi pe o proprietate din Ilfov. Cuplul regal a întreprins câteva manevre de a-i despărți pe cei doi, dar nu au reușit. După încheierea războiului, între armata maghiară și cea română au apărut ciocniri, iar Carol a fost desemnat să-și conducă regimentul. El a considerat că aceasta era o nouă schemă de despărțire, astfel că a întocmit o scrisoare de renunțare la drepturile sale prevăzute de Constituție. Deși guvernul a încercat ținerea în secret a scrisorii, aceasta a fost publicată de ziarele Universul, Izbânda sau Excelsior.
3 din 7
Cu două luni înaintea finalizării războiului, principele moștenitor a părăsit unitatea militară de la Târgu Neamț, fiind deghizat în ofițer rus și s-a căsătorit la Odessa cu Ioana Maria Valentina Lambrino, poreclită Zizi. Prin acestea, Carol înfăptuise două ilegalități: a dezertat și s-a căsătorit cu o persoană ce nu aparținea unei familii domnitoare. Un consiliu al generalilor, întrunit la cererea regelui, a analizat posibilitățile de readucere și pedepsire a lui Carol. Carol s-a întos, consiliul mizând pe calitatea sa de „bun român”, iar Ferdinand i-a impus 75 de zile de domiciliu forțat la mănăstirea Horaița.
4 din 7
A urmat o nouă reținere la domiciliu a principelui, de data aceasta la Bistrița. Acolo, oamenii mobilizați s-au străduit să organizeze partide de vânătoare și aventuri sentimentale pentru Carol, cu scopul de a uita de Zizi. În localitate se afla o anumită doamnă M cu care Carol a avut o legătură amoroasă în trecut, și a cărei băiat Silviu a fost recunoscut de Carol, dar într-un cadru discret. Atunci când Zizi l-a născut pe Mircea Grigore, l-a șantajat pe Carol să-l recunoască, dar el a denunțat paternitatea. În acest context, Carol revine asupra deciziei sale de renunțare la succesiune, cere iertare tatălui și insistă să fie repus în drepturi.
5 din 7
Deși Carol a fost izolat, acesta nu a desfăcut căsătoria cu Zizi Lambrino. În plus, prin intermediul unui țăran își trimiteau scrisori. Când miniștri au cerut în Parlament înlăturarea principelui de la succesiune, regele și regina au intervenit insistent pentru ca fiul lor să accepte anularea căsătoriei. În cele din urmă, acesta a acceptat, dar între Carol și Brătianu, primul ministru, au apărut discuții aprinse și un conflict ce va marca relația lor pe viitor.
6 din 7
Principele moștenitor a făcut un ocol al pământului în interes de studii, trecând prin orașe importante. A continuat să țină legătura cu Zizi prin scrisori, dar între timp Casa Regală a întreprins discuții cu aceasta. În schimbul unei importante sume de bani, aceasta trebuia să predea toate scrisorile primite de la Carol, să părăsească țara și să nu aducă prejudicii nici Casei, nici membrilor pe viitor. Unele scrisori au fost păstrate de Zizi și folosite împotriva lui Carol, despre acesta scriind și o carte.
7 din 7
Ajuns în Elveția, principele Carol s-a întâlnit cu principesa Elena a Greciei, care se afla în căutare de soț. În decursul câtorva luni, legătura dintre Carol și Elena s-a definitivat prin căsătoria celor doi. Cuplul s-a mutat în Palatul Cotroceni. Când toți credeau că principele moștenitor se va așeza la casa lui cu soția sa și viitorul copil, situația s-a răsturnat din nou. Carol a întâlnit-o pe Elena Lupescu, o evreică trecută la ortodoxism, roșcată, cu ochii verzi, care l-a fermecat. Principele nu s-a sfiit să ascundă lumii femeia cu care se vede, ieșea cu ea în public, diplomații cunoscând că relația cu soția sa nu funcționa firesc.
Pentru a putea menține legătura cu Elena Lupescu, principele Carol a renunțat la drepturile sale de principe moștenitor, accentuând decizia sa prin mai multe scrisori trimise regelui Ferdinand. Principele a fost exclus din Casa Regală și din drepturi prin votul Consiliului de Coroană și a primit numele de Carol Caraiman pentru a putea trăi în străinătate. Acesta a dispus de o sumă de bani extraordinar de mare care i-a permis un trai luxos la Paris. Regele a decis ca după moartea sa, puterea să fie preluată de o Regență. Principele Mihai, fiul lui Carol, a fost desemnat succesor al tronului.
1 din 6
Pentru a pune capăt relației dintre Carol și amanta sa, Elena Lupescu, regele Ferdinand i-a cerut fiului său să reprezinte România la funeraliile reginei Marii Britanii. De acolo, Carol a plecat la Paris, unde a participat la o recepție alături de doamna Lupescu. Cei doi pleacă împreună la Veneția, de unde Carol trimite o nouă scrisoare tatălui său în care renunță la drepturile de principe moștenitor. Carol se angaja prin scrisoarea sa să nu revină în țară timp de 10 ani, cerea să i se acorde dreptul la un nume străin sub care să traiască și să fie scos din funcțiile deținute în România.
2 din 6
Regele a convocat Consiliul de Coroană pentru a prezenta situația creată de fiul său și pentru a supune la vot excluderea lui Carol din măsurile legale ce aparțin Casa Regală și drepturile sale. Liderul Partidului Țărănesc accepta hotărârea regelui. În opoziție, Iuliu Maniu din fruntea Partidului Național solicita demersuri pe lângă principe pentru a-l determina să revină. Între restul participanților, părerile s-au împărțit între a accepta pe loc renunțarea la tron și a-l determina pe Carol să se întoarcă. La finalul întrevederii, toți s-au supus deciziei regelui de a-l exclude pe Carol.
3 din 6
Renunțarea la drepturile de succesiune a pus în dilemă Casa Regală și principalii poli politici. În actul fundamental al statului nu s-au prevăzut cazuri de acest fel, astfel s-a pus problema stabilirii succesiunii în formatul unei Regențe numite de regele în viață. Mai mult, a existat o problemă în administrarea proprietăților și averilor lui Carol din România, în stabilirea tutelei moștenitorului minor și clarificarea poziției mamei acestuia.
4 din 6
A urmat partea birocratică și supunerea la vot a deciziilor.Lui Carol i s-a emis un pașaport cu care putea trăi în străinătate sub numele Carol Caraiman, ca amintire a locului de naștere. În fond, Carol a rămas cetățean român cu avere și acțiuni la întreprinderi românești. S-a mutat la Paris împreună cu Elena Lupescu. Față de acestea, militarii și câțiva apropiați ai lui Carol s-au declarat în doliu.
5 din 6
Presa internațională s-a asigurat că deține suficiente informații pentru a redeschide subiectul crizei dinastice din România, ori de câte ori era posibil. Au fost falsificate interviurile lui Carol. Pentru a potoli spiritele, acesta a redactat o scrisoare prin care motivează încă o dată că deciziile sale le-a luat de bună voie și fără să se afle sub vreo presiune a părinților. Partidele din țară au uitat rapid de criză căci urma schimbarea de guvern. Carol ținea legătura cu regele, regina și frații prin scrisori. Dacă regele mai spera la o reconciliere, regina era mai dură.
6 din 6
Presa din România a tratat subiectul crizei dinastice cu îngrijorare. Pe fondul înrăutățirii sănătății regelui, s-a pus problema viitorului țării, a competențelor celor aleși pentru Regență. Unii conducători de partid s-au folosit de aceste subiecte pentru a îndepărta rivalii de la conducere. S-a format în scurt timp o echipă ce trebuia să-l supravegheze pe principe în străinătate pentru a aduce noi știri presei românești.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Înlăturarea lui Cuza și ideea unui prinț străin
Alexandru Ioan Cuza are marele merit de a fi realizat Mica Unire prin sprijinul primit din partea populației moldovene și muntene. După ce a îndeplinit obiectivul românilor din cele două Principate, puterile politice au considerat că rolul său a luat sfârșit. Astfel, l-au detronat pentru a deschide un nou capitol în istoria României.
Carol I
Carol I și-a început domnia în România sub titlul de Alteță Regală. Abia după cucerirea independenței a fost încoronat sub numele de Regele Carol I al României, iar țara a devenit un regat. În modernizarea țării, regele s-a implicat intens, fiind cel mai perseverent în acest sens. Ceea ce a construit în cei 48 de ani de domnie părea să se destrame prin izbucnirea Primului Război Mondial.
Regina Elisabeta a României
Prin căsătoria cu Regele Carol I, Elisabeta de Neuwied a devenit regină a României. Aceasta s-a implicat mai puțin în viața politică, dar a câștigat pe terenul instituțiilor caritabile și în valorificarea unor elemente specifice românilor. A impulsionat dezvoltarea culturii, a înființat spitale și a stimulat producția meșteșugărească.
Regele Ferdinand
Pe parcursul întregii sale domnii, Regele Ferdinand I a demonstrat că pentru țară se sacrifică în modul cel mai democratic. La alegerea poporului a declarat război țării sale de origine, iar rezultatele s-au materializat prin unirea tuturor românilor într-un singur stat. Pe lângă acest aspect, meritele sale sunt și de ordin diplomatic, politic și cultural.
Regina Maria
O fire englezească și libertină, Maria s-a căsătorit la o vârstă fragedă cu principele moștenitor al României. Adusă într-o țară complet necunoscută și pusă în fruntea unui popor străin, regina a devenit una dintre figurile cele mai importante, hotărâte și inteligente care a coordonat românii în război și în drumul spre unire.
Carol al II-lea al României
Regele Carol al II-lea a ocupat tronul României după mai multe tentative de a renunța la acesta. Toate acțiunile sale ca principe moștenitor, soldat, soț și amant au fost calculate astfel încât să tragă foloasele de pe urma tuturor. A trecut peste sentimentele celor apropiați și celor mai puțin importanți pentru a obține ce și-a propus. Alături de punctele sale forte și binele adus țării, nu trebuie uitate defectele regelui care înainte...
Regina mamă Elena
Meritele Reginei Elena a României sunt numeroase, aceasta fiind caracterizată mai ales de dăruire și respect față de oamenii din jurul ei. Având un singur copil, viitorul Rege Mihai I, Regina-Mamă a investit toate resursele și toată iubirea în sensul formării și educării lui. Deși a fost prezentă mai puțin pe scena politică, acest lucru nu i-a anulat calitățile și actele de binefacere.
Mihai I al României
Regele Mihai a domnit de două ori. Prima dată pe vremea când era minor și a fost reprezentat de o Regență, iar apoi a reluat domnia după ce tatăl său a abdicat. Perioada de început a domniei a coincis cu al Doilea Război Mondial, România luptând pentru recucerirea teritoriilor cedate de Carol al II-lea. Continuarea domniei a stat însă sub semnul instaurării la putere a comuniștilor. Aceștia l-au forțat pe rege să abdice și i-au retras...
Regina Ana
- Constantin Gheorghe, Miliana Șerbu, Miniștrii de interne, Ed. Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, București, 2007
- Ioan Scurtu, Criza dinastică din România, Ed. Enciclopedică, București, 1996