Regele Ferdinand
Un bun român și un rege loial
Viitor rege al României, Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen s-a născut în familia unui tată german și a unei mame portugheze. Firea sa emotivă, personalitatea sa calculată și latura cultural-artistică au fost formate încă din copilărie sub atenția mamei și datorită școlilor urmate. Legătura dintre regele României Carol I, rămas fără urmași la tron, și prințul Ferdinand a fost stabilită încă din 1866, fiind reglementată succesiunea la tron în persoana celui din urmă.
1 din 5
Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen s-a născut drept al doilea fiu al prințului Leopold de Hohenzollern, fratele regelui Carol I al României. Mama sa a fost Infanta Antonia a Portugaliei, fiind al șaselea copil al cuplului regal portughez. La un an după nașterea lui Ferdinand, Carol devenea domn al României. Copilăria viitorului rege a stat sub semnul severității casei princiare din provincia Rinului și Vestfaliei. Tatăl acestuia comanda regimentul vestfalian, iar mama era de o moralitate severă, ambii fiind crescuți în medii familiale și sociale exigente și riguroase.
2 din 5
Din mărturii reiese că cel mai iubit copil al cuplului Leopold-Antonia a fost Ferdinand. În copilăria sa, acesta a primit din partea părinților gustul frumosului, simțul artistic și literar, interesul pentru militărie. Ferdinand a urmat cursurile gimnaziului din Dusseldorf, la terminarea cărora a intrat ca ofițet în garda prusacă și s-a înscris la școala militară din Cassel, Germania. Studiile superioare le-a urmat la Tubingen și Lipsca, locuri în care își formează competețe în istorie, drept, economie politică și finanțe.
3 din 5
Tânărul Ferdinand s-a format ca persoană într-o perioadă în care în universitățile germane domina obiectivitatea față de cursul istoriei. Era o perioadă de îmbogățire sufletească și culturală prin respectul și dragostea față de propriul popor, dar și respectul și înțelegerea celorlalte popoare. În acest fel s-a modelat felul de gândire a viitorului rege care a permis o bună colaborare cu românii, popor cu tradiție de multe secole.
4 din 5
După terminarea studiilor universitare, Ferdinand a intrat în regimentul I de gardă din Potsdam, în anturajul casei imperiale germane. Din 1880 a existat o înțelegere între principele Carol și fratele său Leopold în privința succesiunii la tronul României. Leopold i-a cerut fratelui său să țină cont de unul din fiii săi în preluarea tronului. Ferdinand era în vizorul lui Carol căci tânărul vizitase România cu ocazia proclamării României ca regat și și-a prelungit vizita la curtea regală.
5 din 5
Fratele regelui Carol I a fost numit proprietar al regimentului III de infanterie, iar prințul Ferdinand a fost înrolat ca sublocotenent. S-a făcut în acest fel o primă legătură între Ferdinand și tricolorul românesc. Din acele clipe, cei de față l-au caracterizat de o extremă modestie, timiditate și de o politețe lipsită din comun. Prințul s-a dovedit a fi succint în vorbe, îi plăcea să admire natura și arta, mai ales în singurătate.
La 18 martie 1889, sub semnătura ministrului Theodor Rosetti, prințul Ferdinand a fost proclamat principele moșternitor al României, conform articolului 83 din Constituția din 1866. În decursul a trei decenii, principele Ferdinand s-a integrat în viața politică, militară și socială românească. A relizat o promițătoare legătură matrimonială cu fiica ducelui de Edinburgh, aceștia oferind și primii posibili urmași ai tronului.
1 din 6
Prințul Ferdinand a fost numit moștenitor prezumtiv al Coroanei, având titlul de Alteță Regală, principe al României. În mai multe localități din țară, principele Ferdinand a fost primit cu bucurie și căldură. Tinerețea sa reprezeta un elan pentru poporul român. Ajutat de V.D. Păun cu învățarea limbii române, principele încerca să răspundă cât mai corect omagiilor din partea poporului. În capitală, alături de reprezentanții curții regale și a persoanelor politice, principele Ferdinand a fost primit de o mulțime de studenți și cetățeni care îl salutau cu încredere.
2 din 6
Ferdinand l-a însoțit pe Carol I în câteva vizite la Iași și București. În tot acel timp, principele își perfecționase cunoștințele de limbă română, iar în scurt timp a fost ales membru de onoare al Academiei Române. În cuvântarea de mulțumire, principele a subliniat că a descoperit nu numai limba, ci și istoria, tradițiile și datinile naționale ale românilor.
3 din 6
Pentru principele Ferdinand a fost aplicat un stil de viață sever de către unchiul său Carol. Principele moștenitor a urmat inițierea în viața militară românească în regimentul său, apoi în batalionul I de vânători. În scurt timp, acesta a fost numit comandant al batalionului, general al cavaleriei, general de brigadă, general de corp, iar ulterior a preluat comanda supremă a trupelor românești.
4 din 6
În perioada antrenamentelor militare, principele Ferdinand a marcat în viața sa o nouă realizare, și anume căsătoria cu principesa Maria de Marea Britanie, fiica ducelui de Edinburgh și al ducesei Maria. Părinții Mariei de Marea Britanie veneau cu două laturi promițătoare României, pe de o parte influențele britanice promiteau o alianță politică ce traversa continentul european, pe de altă parte influențele rusești din partea mamei promiteau să liniștească tensiunile româno-ruse.
5 din 6
Poporul român a salutat noul cuplu princiar. Principesa Maria de Marea Britanie a fost primită în stația gării din București cu trandafiri aruncate pe covoare banale de către muncitorii căilor ferate, aceasta intrând în contact cu realitățile din România. În scurt timp, cuplul a anunțat nașterea primilor doi copii: prințul Carol și principesa Elisabeta.
6 din 6
Principele Ferdinand a avut un moment crucial, fiind suferind de tifos și pneumonie. Medicii veneau cu tot felul de rețete la palatul regal, însă buletinele medicale nu erau încrezătoare. Oamenii politici mergeau în vizite cu sufletele îngrijorate. După un timp chinuitor, regele Carol I s-a prezentat în balconul de la Cotroceni și a anunțat vestea bună, aceea că nepotul său era sănătos și apt de muncă.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Înlăturarea lui Cuza și ideea unui prinț străin
Alexandru Ioan Cuza are marele merit de a fi realizat Mica Unire prin sprijinul primit din partea populației moldovene și muntene. După ce a îndeplinit obiectivul românilor din cele două Principate, puterile politice au considerat că rolul său a luat sfârșit. Astfel, l-au detronat pentru a deschide un nou capitol în istoria României.
Carol I
Carol I și-a început domnia în România sub titlul de Alteță Regală. Abia după cucerirea independenței a fost încoronat sub numele de Regele Carol I al României, iar țara a devenit un regat. În modernizarea țării, regele s-a implicat intens, fiind cel mai perseverent în acest sens. Ceea ce a construit în cei 48 de ani de domnie părea să se destrame prin izbucnirea Primului Război Mondial.
Regina Elisabeta a României
Prin căsătoria cu Regele Carol I, Elisabeta de Neuwied a devenit regină a României. Aceasta s-a implicat mai puțin în viața politică, dar a câștigat pe terenul instituțiilor caritabile și în valorificarea unor elemente specifice românilor. A impulsionat dezvoltarea culturii, a înființat spitale și a stimulat producția meșteșugărească.
Regina Maria
O fire englezească și libertină, Maria s-a căsătorit la o vârstă fragedă cu principele moștenitor al României. Adusă într-o țară complet necunoscută și pusă în fruntea unui popor străin, regina a devenit una dintre figurile cele mai importante, hotărâte și inteligente care a coordonat românii în război și în drumul spre unire.
Regența
Regența reprezintă o guvernare provizorie asumată de una sau mai multe persoane. În România, Regența a funcționat între anii 1927-1930, de la moartea regelui Ferdinand I și până la revenirea lui Carol în țară. Au fost desemnați trei regenți, dar care și-au exercitat funcțiile aleatoriu, fără prea multă implicare, motiv pentru care instituția nu a avut o reputație strălucită.
Carol al II-lea al României
Regele Carol al II-lea a ocupat tronul României după mai multe tentative de a renunța la acesta. Toate acțiunile sale ca principe moștenitor, soldat, soț și amant au fost calculate astfel încât să tragă foloasele de pe urma tuturor. A trecut peste sentimentele celor apropiați și celor mai puțin importanți pentru a obține ce și-a propus. Alături de punctele sale forte și binele adus țării, nu trebuie uitate defectele regelui care înainte...
Regina mamă Elena
Meritele Reginei Elena a României sunt numeroase, aceasta fiind caracterizată mai ales de dăruire și respect față de oamenii din jurul ei. Având un singur copil, viitorul Rege Mihai I, Regina-Mamă a investit toate resursele și toată iubirea în sensul formării și educării lui. Deși a fost prezentă mai puțin pe scena politică, acest lucru nu i-a anulat calitățile și actele de binefacere.
Mihai I al României
Regele Mihai a domnit de două ori. Prima dată pe vremea când era minor și a fost reprezentat de o Regență, iar apoi a reluat domnia după ce tatăl său a abdicat. Perioada de început a domniei a coincis cu al Doilea Război Mondial, România luptând pentru recucerirea teritoriilor cedate de Carol al II-lea. Continuarea domniei a stat însă sub semnul instaurării la putere a comuniștilor. Aceștia l-au forțat pe rege să abdice și i-au retras...
Regina Ana
- Ioan Scurtu, Istoria românilor în timpul celor patru regi: 1866-1947, vol. II, Ed. Enciclopedică, București, 2010
- Emil Răcilă, Contribuții privind lupta românilor pentru apărarea patriei în Primull Război Mondial, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1981
- Nicolae Iorga, Regele Ferdinand, Ed. Porțile Orientului, Iași, 1996