Carol al II-lea al României
Fiul risipitor, regele dictator
Fiind primul copil al regelui Ferdinand și al reginei Maria, prințul Carol a fost răsfățat încă din copilărie. L-au crescut mai ales unchiul Carol și mătușa Elisabeta, un părinte autoritar și unul prea permisiv, care au modelat o personalitate incontrolabilă. Sub supravegherea regelui Carol I, prințul a prins drag de armată și legislație, fiind și un spirit curios citea și se documenta mult.
1 din 6
Carol de Hohenzollern-Sigmaringen s-a născut ca fiul al regelui Ferdinand I și reginei Maria a României. Primul copil al cuplului regal a fost răsfățat de toată lumea. Era un băiat dolofan, vesel, cu bucle aurii și ochi albaștri. Primii ai i-a petrecut la castelul Peleș, sub supravegherea lui Carol I. De la o vârstă fragedă, copilul a învățat să citească și îi plăcea să asculte și să învețe despre chestiuni militare. Primea uniforme mici, soldăței și vaporașe de jucărie. Dirija fanfara militară cu un bețișor și găsea plăcere în a comanda tuturor: de la personaje imaginate până la oamenii din jur.
2 din 6
Carol a locuit o perioadă cu unchiul Carol și mătușa Elisabeta. Unchiul îl ținea sub un control riguros, dar mătușa îl răsfăța peste măsură. În scurt timp, Carol a devenit incontrolabil. Unchiul lui i-a găsit profesori și tutori elvețieni și germani, iar Carol avea stabilit precis programul zilnic. Cel mai mult îndrăgea călăria, tenisul, istoria și politica. În domeniul militar, interesele copilului erau satisfăcute de unchiul său cu care avea multe de discutat. Deși era un copil, acesta își formase propiile păreri asupra războiului ruso-japonez de la începutul secolului XX.
3 din 6
Când s-a mutat la Cotroceni, Carol a avut propria sa cameră și obținea de fiecare dată ce își propunea. Dacă se întâmpla să nu primească un anume lucru, avea accese de furie, mama lui mărturisind că era tulburată să vadă cum se dezvolta copilul. Carol a frecventat școala militară din Iași, dar i-au fost aduși în particulari profesori renumiți precum Vasile Păun, Nicolae Iorga, părintele Mazarie. Vorbea fluent româna, franceza, germana și engleza. Era pasionat de tehnologie, botanică și arta românească. Și-a redecorat apartamentul de la Cotroceni și a început să colecționeze covoare țesute de mână.
4 din 6
În copilărie, Carol, împreună cu sora sa Elisabeta, a fost considerat proprietatea statului și a fost educat potrivit sfaturilor și dispozițiilor regale ale lui Carol I. Revenită în țară, regina Elisabeta era încă marcată de pierderea singurului copil, iar vestea că principesa Maria născuse deja doi a întristat-o pentru o perioadă. Neînțelegerile dintre rege și regină, pe de o parte, și principii moștenitori, pe de altă parte, a marcat copilăria lui Carol. Regele a considerat că nepotul său trebuia să devină în primul rând român, fapt pentru care nu i-a permis pentru ani de zile să părăsească țara.
5 din 6
Există câteva relatări asupra copilăriei lui Carol care scot în evidență perfidia de mai târziu. Chirurgul D. Severeanu relatează în memoriile sale că prințul moștenitor Carol a învățat să înjure de mic și nu se sfia să scape câte o înjurătură în fața regelui Carol I. Când situația devenea periculoasă, el se retrăgea în brațele protective ale mătușii Elisabeta.
6 din 6
Carol și-a făcut o părere asupra lumii înconjurătoare prin plimbări în parcurile și uzinele Bucureștiului, dar și în afara orașului. Iarna schia în Carpați, iar vara vizita Egiptul. În jurnalul său, Carol nota impresii asupra locurilor vizitate, fiind impresionat de monumentele istorice. Era la curent cu istoria și geografia, cunoscând militarii și diplomații țării sale.
Trăind în preajma unui tată slab de caracter și a unei mame curtate de majoritatea domnilor, Carol a devenit impulsiv. Era străin de tatăl mereu plecat cu treburi diplomatice și iritat de infidelitatea mamei. Trimis în Germania pentru a-și desăvârși pregătirea militară, Carol se întoarce când România intră în război alături de Antanta. Fiind moștenitorul tronului i se interzice participarea la operațiuni.
1 din 7
Lui Carol îi plăcea să fie liderul între prieteni și frați. Avea preocupări potrivite unui aristocrat: juca tenis, schia, vâna, era atras de mașinile rapide și elegante. A creat Organizația de cercetași, o formulă adaptată a englezescului Boy Scouts. A investit mult timp și efort pentru a crea o organizație ce trebuia să folosească tineretului și țării. Așa cum își amintea fratele lui Carol, Nicolae, acesta a pus bazele și unei organizații de băieți numite Birjarii, membrii întâlnindu-se regulat în diferite locații.
2 din 7
Persoanele din jurul lui Carol și-au dat seama de caracterul acestuia. Lui îi plăcea să dețină o poziție de superioritate și dacă cineva nu împărtășea aceeași părere ca și a lui, devenea nesuferit și violent. Dotat cu o personalitate îngâmfată și zgârcită, Carol era nepretențios în gusturi și se deda din plin plăcerilor vieții.
3 din 7
Carol a început să colecționeze timbre asemenea tatălui său, dar în ciuda lucrurilor ce le aveau în comun, cei doi erau destul de străini unul față de altul. Locul tatălui era ținut de unchiul autoritar. Ferdinand a îmbătrânit brusc după ce suferise de febră tifoidă. În schimb, cu mama sa aveau mai multe în comun, erau la fel de impulsivi, de energici și de hotărâți să se facă remarcați. Relația lor s-a deteriorat când Carol a aflat de infidelitatea mamei sale alături de Barbu Stirbey, un bărbat pe care nu l-a suportat niciodată.
4 din 7
Cu trecerea timpului, Carol devenea tot mai nepăsător față de ce se întâmplă în jurul său. Deși familia regală trăia sub presiunea războiului, el întreprindea diverse activități de relaxare. Carol își găsea refugiu în brațele fetelor din zona în care se afla. La 20 de ani avea o ținută sfidătoare, o siluetă robustă, ochii albaștri și părul blond. După cum își imagina că îl prinde mai bine, își tăia mustața ca să îi sporească farmecul.
5 din 7
Din adolescență, Carol a manifestat dorința de a controla cu precizie oamenii din jur. În relația cu surorile sale îi plăcea să domine. Era inteligent și știa cum să se folosească de pozițiile tuturor. A terminat liceul cu media 8,81 și a primit gradul de sublocotenent în Batalionul I Vânători. În timpul celui de-al Doilea Război Balcanic, Carol a ajutat-o pe mama sa în îngrijirea răniților și a bolnavilor de holeră. După aceea, Carol a plecat la Potsdam și a intrat în Regimentul I al gărzii imperiale. În timpul petrecut acolo, Carol a devenit filogerman.
6 din 7
Cât timp i s-a interzis implicarea pe front, Carol a preferat să-și conducă Roll-Royce-ul, să participe la întâlniri cu diverse femei sau pur și simplă să petreacă de câte ori se ivea ocazia. A devenit bănuitor cu privire la părinții săi care vedeau în el încă un copil. În fond, Carol s-a dovedit a fi un soldat conștiincios, dar nu i s-a permis să își pună viața în pericol pe front în calitatea sa de prinț moștenitor. A devenit locotenent-colonel în regimentul Vânători de munte și a primit decorația Mantia lui Mihai Viteazul.
7 din 7
În decursul celor doi ani între moartea unchiului Carol și a mătușii Elisabeta, Carol se afla în Germania, fiind ignorat de părinții săi. Acesta afla vești prin miniștrii care îl informaude situația din România. Intrarea României în război l-a entuziasmat pe Carol, acesta așteptând realizarea unirii la fel de mult ca și poporul. L-a însoțit pe tatăl său la cartierul general de la Scroviștea, dar situația de pe front s-a complicat. Trupele române se retrăgeau, forțele germano-austro-ungare pătrundeau cu divizii numeroase în țară, Bucureștiul a capitulat. Retrasă la Iași, familia regală i-a interzis lui Carol să plece pe front.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Înlăturarea lui Cuza și ideea unui prinț străin
Alexandru Ioan Cuza are marele merit de a fi realizat Mica Unire prin sprijinul primit din partea populației moldovene și muntene. După ce a îndeplinit obiectivul românilor din cele două Principate, puterile politice au considerat că rolul său a luat sfârșit. Astfel, l-au detronat pentru a deschide un nou capitol în istoria României.
Carol I
Carol I și-a început domnia în România sub titlul de Alteță Regală. Abia după cucerirea independenței a fost încoronat sub numele de Regele Carol I al României, iar țara a devenit un regat. În modernizarea țării, regele s-a implicat intens, fiind cel mai perseverent în acest sens. Ceea ce a construit în cei 48 de ani de domnie părea să se destrame prin izbucnirea Primului Război Mondial.
Regina Elisabeta a României
Prin căsătoria cu Regele Carol I, Elisabeta de Neuwied a devenit regină a României. Aceasta s-a implicat mai puțin în viața politică, dar a câștigat pe terenul instituțiilor caritabile și în valorificarea unor elemente specifice românilor. A impulsionat dezvoltarea culturii, a înființat spitale și a stimulat producția meșteșugărească.
Regele Ferdinand
Pe parcursul întregii sale domnii, Regele Ferdinand I a demonstrat că pentru țară se sacrifică în modul cel mai democratic. La alegerea poporului a declarat război țării sale de origine, iar rezultatele s-au materializat prin unirea tuturor românilor într-un singur stat. Pe lângă acest aspect, meritele sale sunt și de ordin diplomatic, politic și cultural.
Regina Maria
O fire englezească și libertină, Maria s-a căsătorit la o vârstă fragedă cu principele moștenitor al României. Adusă într-o țară complet necunoscută și pusă în fruntea unui popor străin, regina a devenit una dintre figurile cele mai importante, hotărâte și inteligente care a coordonat românii în război și în drumul spre unire.
Regența
Regența reprezintă o guvernare provizorie asumată de una sau mai multe persoane. În România, Regența a funcționat între anii 1927-1930, de la moartea regelui Ferdinand I și până la revenirea lui Carol în țară. Au fost desemnați trei regenți, dar care și-au exercitat funcțiile aleatoriu, fără prea multă implicare, motiv pentru care instituția nu a avut o reputație strălucită.
Regina mamă Elena
Meritele Reginei Elena a României sunt numeroase, aceasta fiind caracterizată mai ales de dăruire și respect față de oamenii din jurul ei. Având un singur copil, viitorul Rege Mihai I, Regina-Mamă a investit toate resursele și toată iubirea în sensul formării și educării lui. Deși a fost prezentă mai puțin pe scena politică, acest lucru nu i-a anulat calitățile și actele de binefacere.
Mihai I al României
Regele Mihai a domnit de două ori. Prima dată pe vremea când era minor și a fost reprezentat de o Regență, iar apoi a reluat domnia după ce tatăl său a abdicat. Perioada de început a domniei a coincis cu al Doilea Război Mondial, România luptând pentru recucerirea teritoriilor cedate de Carol al II-lea. Continuarea domniei a stat însă sub semnul instaurării la putere a comuniștilor. Aceștia l-au forțat pe rege să abdice și i-au retras...
Regina Ana
- Gheorghe Bodea, Viața lui Carol al II-lea, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000
- Ioan Scurtu, Carol al II-lea, Ed. Enciclopedică, București, 2001
- Joachim von Kurenberg, Carol al II-lea și Doamna Lupescu, Ed. Științifică, București, 2000
- Lilly Marcou, Regele trădat. Carol al II-lea al României, Ed. Corint, București, 2003
- Paul Quinlan, Regele Playboy. Carol al II-lea al României, Ed. Humanitas, București, 2001
- Valeria Florin Dobrescu, Ion Pătroiu, Carol al II-lea în exil. Documente diplomatice, Ed. Vremea, București, 2002