Societatea franceză
Societatea franceză a secolului al XVIII-lea era împărțită în ordine sau stări. Clerul forma prima stare, nobilimea starea a doua, iar starea a treia cuprindea restul populației, alcătuită din burghezie, țărani și muncitori urbani.
1 din 3
Producţia agricolă a fost într-o creştere continuă, deși nu erau folosite tot timpul tehnologii sau unelte noi.
2 din 3
Franţa a înregistrat o importantă creştere demografică, de la 14 - 22 milioane, spre 23 - 28 milioane de locuitori. Cu toate acestea, s-a aflat sub media europeană a acelei perioade.
3 din 3
Industria a excelat îndeosebi în domeniul textil. A fost puternic susţinută de construcţia de drumuri.
Catolicismul era religia de stat. Existau 130.000 de clerici, dintre care, 60.000 erau membri ai ordinelor monahale, iar cei 70.000 de clerici seculari lucrau în parohii.
1 din 5
Conducătorii clerului erau numiţi din rândurile marii aristocraţii. Preoţii aveau însă origine burgheză sau ţărănească.
2 din 5
Numeroși episcopi dețineau mai mult decât o singură episcopie. Nu erau văzuți însă niciodată în vreuna dintre ele.
3 din 5
Cei mai tineri fii ai marilor familii nobiliare ocupau funcții înalte în Biserică. Scopul acestora era de a obține profit din imensa bogăție a Bisericii. Astfel, venitul Arhiepiscopiei de Strasbourg era de 400.000 de livre pe an. Preoții primeau între 7.000 - 10.000 de livre pe an.
4 din 5
Clerul avea multe privilegii. Scutirea de impozite era însă cel mai important privilegiu. În locul impozitelor, Adunarea Clerului, dominată de episcopi, a convenit împreună cu regele să plătească anual coroanei o sumă de „don gratuity”, adică dar gratuit. Această sumă se situa sub 5% din venitul clericilor. Însemna cu mult mai puțin decât plătirea impozitului.
5 din 5
Funcțiile Bisericii se extindeau dincolo de practicarea religiei. Preoții aveau atribuții extinse de cenzori. Se ocupau de săraci, de spitale și de școli. Preoţii țineau locul oficiilor moderne de stare civilă, notând în registrele parohiale toate nașterile, căsătoriile și decesele. Biserica acționa ca un minister al informației.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Directoratul
Executivul urma să aparțină unui Directorat format din cinci persoane. Ele erau alese de Consiliul Bătrânilor dintr-o listă întocmită de Cei Cinci Sute. Directoratul a rămas în funcție cinci ani.
Vechiul Regim Monarhic
Monarhia și Revoluția Franceză. Ludovic al XVI-lea de Bourbon și Maria Antoaneta. Haosul administrativ și regimul fiscal din Franța
Influența Iluminismului asupra Revoluției
Iluminismul şi epoca sa, transformarea monarhiei, apariția Deismului, noile valori politice si economice în societate, personalități iluministe, opinia publică.
Cauzele Revoluției
Originile Revoluţiei Franceze încep odată cu cele patru mişcări revoluţionare din ultima parte a secolului al XVIII-lea. Aceste mişcări vor zgudui din rădăcini societatea franceză şi puterea regală.
Desfăşurarea revoluţiei
Reformele Adunării Constituante, Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului, conflictul dintre rege şi Adunarea Naţională, secularizarea averilor bisericeşti, Clubul Iacobinilor şi Cordelierilor, Constituţia din 1791, Câmpul lui Marte.
Înlăturarea monarhiei şi Comuna din Paris
Fragilitatea din timpul războiului, Revolta lui La Fayette, Patria în primejdie, istaurarea Comunei Revoluţionare, căderea monarhiei.
Guvernul revoluţionar şi Teroarea
Ghilotina a rămas simbolul Terorii. Lupta pentru putere dintre girondini şi iacobini, masacrele din septembrie, procesul lui Ludovic al XVI-lea.
Consulatul
S-a constituit pe ruinele Directoratului un nou regim, Consulatul. A fost condus de trei consuli. Napoleon a fost prim-consul. El a beneficiat în această calitate de puteri sporite.
- Barnea Alexandru, Istorie, manual pentru clasa a X-a, Ed. Corint, Bucureşti, 2005
- Duncan Townson, Franţa în revoluţie, Ed. All Educaţional, Bucureşti, 2000
- Marinela Elena Bogdan