Influența Iluminismului asupra Revoluției
autor Gilda Stoica, 2015
Iluminismul şi epoca sa, transformarea monarhiei, apariția Deismului, noile valori politice si economice în societate, personalități iluministe, opinia publică.
Iluminismul a fost o mişcare filosofică. Adepții acesteia considerau că raţiunea umană este singura în stare să „ilumineze” calea către realizarea fericirii umane. Iluminismul a adus trecerea de la teorie la practică, de la critică la acţiunea amelioratoare, reformatoare, atât în educaţie, cât şi în administrarea gospodăriei, în reacţiile sociale şi în politică.
Text
1 din 4
Lumières este noţiunea franceză folosită pentru acest curent. Provine de la cuvântul lumière (lumină) și înseamnă „inteligenţă, cunoaştere şi claritate a spiritului”.
Imagine
Text
2 din 4
Se căuta o nouă stabilitate după crizele secolului al XVII-lea. Tocmai au luat sfârșit ultimele epidemii de ciumă și ultima izgonire în masă a celor neconvertiţi.
Imagine
Text
3 din 4
Iluminismul este o reacţie faţă de baroc, dogmă şi contrareformă. Curentele care supravieţuiau încă în epocă şi care au favorizat trezirea gândirii critice sunt: Umanismul de factură erasmică, curentul vorbirii şi scrierii deschise, critica influenţată de Antichitate.
Imagine
Text
4 din 4
Societatea blama luxul, risipa şi mai ales trândăvia paraziţilor de la curţile regale. Aceștia duceau o viaţă foarte plăcută, fără a presta vreo muncă propriu-zisă. Se întrețineau din dările unui principat.
Imagine
Directoratul

Directoratul

Executivul urma să aparțină unui Directorat format din cinci persoane. Ele erau alese de Consiliul Bătrânilor dintr-o listă întocmită de Cei Cinci Sute. Directoratul a rămas în funcție cinci ani.
Vechiul Regim Monarhic

Vechiul Regim Monarhic

Monarhia și Revoluția Franceză. Ludovic al XVI-lea de Bourbon și Maria Antoaneta. Haosul administrativ și regimul fiscal din Franța
Societatea franceză

Societatea franceză

Societatea franceză a secolului al XVIII-lea era împărțită în ordine sau stări. Clerul forma prima stare, nobilimea starea a doua, iar starea a treia cuprindea restul populației, alcătuită din burghezie, țărani și muncitori urbani. Titlul nobiliar.
Cauzele Revoluției

Cauzele Revoluției

Originile Revoluţiei Franceze încep odată cu cele patru mişcări revoluţionare din ultima parte a secolului al XVIII-lea. Aceste mişcări vor zgudui din rădăcini societatea franceză şi puterea regală.
Desfăşurarea revoluţiei

Desfăşurarea revoluţiei

Reformele Adunării Constituante, Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului, conflictul dintre rege şi Adunarea Naţională, secularizarea averilor bisericeşti, Clubul Iacobinilor şi Cordelierilor, Constituţia din 1791, Câmpul lui Marte.
Înlăturarea monarhiei şi Comuna din Paris

Înlăturarea monarhiei şi Comuna din Paris

Fragilitatea din timpul războiului, Revolta lui La Fayette, Patria în primejdie, istaurarea Comunei Revoluţionare, căderea monarhiei.
Guvernul revoluţionar şi Teroarea

Guvernul revoluţionar şi Teroarea

Ghilotina a rămas simbolul Terorii. Lupta pentru putere dintre girondini şi iacobini, masacrele din septembrie, procesul lui Ludovic al XVI-lea.
Consulatul

Consulatul

S-a constituit pe ruinele Directoratului un nou regim, Consulatul. A fost condus de trei consuli. Napoleon a fost prim-consul. El a beneficiat în această calitate de puteri sporite.
  • Barnea Alexandru, Istorie, manual pentru clasa a X-a, Ed. Corint, Bucureşti, 2005
  • Duncan Townson, Franţa în revoluţie, Ed. All Educaţional, Bucureşti, 2000
  • Ulrich Im Hof, Europa Luminilor, Ed. Polirom, Bucureşti, 2003
  • Marinela Elena Bogdan