Înlăturarea monarhiei şi Comuna din Paris
Războiul, început într-un entuziasm general, va demonstra în scurt timp slăbiciunea armatelor franceze. Propaganda revoluţionară şi emigrarea ofiţerilor ruinaseră disciplina armatei regulate. Voluntarii nu erau nici instruiţi, nici echipaţi pentru luptă. Aceasta va duce la oprirea temporară a înaintării franceze în Țările de Jos şi la retragerea spre Lille.
1 din 4
După retragerea de la Lille, comandantul armatei a fost ucis. A urmat o perioadă grea pentru armata Franţei, având loc dezertări în masă. Aceasta a dus la accentuarea dorinţei generale de pace din partea celorlaţi comandanţi de armată. Efectele au fost grave. Armatele aliate au început să invadeze Franța.
2 din 4
Guvernul se va confrunta cu opoziția preoților refractari și a contrarevoluționarilor. Girondinii se vor vedea nevoiţi să acționeze împotriva trădătorilor în urma solicitărilor populare. Ca urmare, Adunarea va vota o serie de legi pentru trimiterea la vatră a Gărzii Regale și pentru constituirea unei tabere a Gărzii Naționale, formată din 20.000 de soldați, oameni aduşi din provincii. Aceştia vor purta numele de federați. Numele le-a fost dat ca urmare a sosirii lor în capitala Franţei în aceeaşi zi cu sărbătoarea Federaţiei din 14 iulie.
3 din 4
În aceste condiţii grele, când Franţa era atacată, a urmat trădarea reginei Maria Antoaneta. Aceasta a trimis austriecilor detalii ale planurilor militare franceze. Acţiunea va fi descoperită și regina va fi acuzată de înaltă tradare.
4 din 4
Federaţii aveau misiunea de a apăra Parisul de invaziile străine. Guvernul se temea de o lovitură de stat din partea generalilor, în special din partea lui La Fayette. Ludovic va refuza aprobarea legilor Adunării Naționale. Roland, ministrul girondin, va protesta. Aceasta îl va determina pe rege să-l demită împreună cu alți miniștri girondini. Dumouriez, ministrul de externe, va demisiona. Astfel, Ludovic și-a putut folosi dreptul de veto împotriva legilor privitoare la preoții refractari și la tabăra gărzilor provinciale.
Scrisoarea lui La Fayette va fi citită în Adunare. Acesta îi acuza pe iacobini că instauraseră un stat în stat. Totodată, cerea Adunării Legislative să pună capăt domniei cluburilor.
1 din 3
Scrisoarea lui La Fayette ilustra împărţirea Franţei în două tabere. Prima era reprezentată de La Fayette şi majoritatea ofiţerilor de armată. A doua era reprezentată de Adunare, iacobini şi marea majoritate a poporului.
2 din 3
Șefii celor 48 de secțiuni au reacționat la scrisoarea lui La Fayette, organizând o demonstrație armată. Cei mai mulți dintre liderii demonstranţilor proveneau din Clubul Cordelierilor. Iacobinii nu au intervenit, astfel că 8.000 de demonstranți, majoritatea fiind membri ai Gărzii Naționale, au năvălit la Tuileries.
3 din 3
La Tuileries, demonstranţii au încercat să-l intimideze pe rege şi să-l determine să accepte legile. Acesta însă va refuza să-şi retragă vetoul și să-i repună în funcţii pe miniștri girondini. Revolta a eșuat, însă a demonstrat puterea secţiunilor.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Directoratul
Executivul urma să aparțină unui Directorat format din cinci persoane. Ele erau alese de Consiliul Bătrânilor dintr-o listă întocmită de Cei Cinci Sute. Directoratul a rămas în funcție cinci ani.
Vechiul Regim Monarhic
Monarhia și Revoluția Franceză. Ludovic al XVI-lea de Bourbon și Maria Antoaneta. Haosul administrativ și regimul fiscal din Franța
Influența Iluminismului asupra Revoluției
Iluminismul şi epoca sa, transformarea monarhiei, apariția Deismului, noile valori politice si economice în societate, personalități iluministe, opinia publică.
Societatea franceză
Societatea franceză a secolului al XVIII-lea era împărțită în ordine sau stări. Clerul forma prima stare, nobilimea starea a doua, iar starea a treia cuprindea restul populației, alcătuită din burghezie, țărani și muncitori urbani. Titlul nobiliar.
Cauzele Revoluției
Originile Revoluţiei Franceze încep odată cu cele patru mişcări revoluţionare din ultima parte a secolului al XVIII-lea. Aceste mişcări vor zgudui din rădăcini societatea franceză şi puterea regală.
Desfăşurarea revoluţiei
Reformele Adunării Constituante, Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului, conflictul dintre rege şi Adunarea Naţională, secularizarea averilor bisericeşti, Clubul Iacobinilor şi Cordelierilor, Constituţia din 1791, Câmpul lui Marte.
Guvernul revoluţionar şi Teroarea
Ghilotina a rămas simbolul Terorii. Lupta pentru putere dintre girondini şi iacobini, masacrele din septembrie, procesul lui Ludovic al XVI-lea.
Consulatul
S-a constituit pe ruinele Directoratului un nou regim, Consulatul. A fost condus de trei consuli. Napoleon a fost prim-consul. El a beneficiat în această calitate de puteri sporite.
- Barnea Alexandru, Istorie, manual pentru clasa a X-a, Ed. Corint, Bucureşti, 2005
- Duncan Townson, Franţa în revoluţie, Ed. All Educaţional, Bucureşti, 2000
- Roberts J.M., Modern History, Ed. Duncan Baird Publishers, Londra, 2007
- Paraschiv N, Cristea N, Sinteze pentru istorie, clasa a X-a, Ed. All Educaţional, Bucureşti, 2008
- Marinela Elena Bogdan