Consulatul
autor Gilda Stoica, 2016
S-a constituit pe ruinele Directoratului un nou regim, Consulatul. A fost condus de trei consuli. Napoleon a fost prim-consul. El a beneficiat în această calitate de puteri sporite.
Revoluția a reușit să răstoarne Vechiul Regim și vechea ordine politică. A lăsat-o însă fără conducători puternici și expusă rivalilor precum Anglia, Austria, Prusia. Aceștia au încercat să o împartă, așa cum procedaseră și în cazul Poloniei. În fața amenințării, francezii s-au văzut nevoiți să-și mobilizeze toți soldații de care dispuneau. Astfel s-a făcut remarcat Napoleon Bonaparte. Născut la Corsica, Bonaparte s-a făcut remarcat pentru prima dată ca și locotenet de artilerie în timpul Revoluției. Apoi a urcat rapid în ierarhia militară.
Text
1 din 4
Napoleon Bonaparte s-a născut pe o insulă din Marea Mediterană, Corsica. Aceasta a fost dependentă față de Franța. Anterior a cunoscut o serie de invazii străine în funcție de țara dominantă în bazinul Mării Mediterane. Părinții lui erau nobili. Atât mama, Maria Letizia Ramolino, cât și tatăl, Charles, au fost implicați în Mișcarea de independență corsicană. În condițiile victoriei franceze, tatăl său a trecut de partea acestora, fiind înnobilat.
Imagine
Text
2 din 4
Napoleon s-a născut într-o familie numeroasă. A fost cel mai mare din cei șapte frați. A cunoscut sărăcia în perioada copilăriei.
Imagine
Text
3 din 4
Preocupați de viitorul lui Napoleon, părinții l-au înscris la o academie militară din Franța de la frageda vârstă de zece ani. În cariera militară s-a făcut remarcat ca locotenent de artilerie în timpul Revoluției. În 1793 s-a implicat în acțiunea de respingere a forțelor britanice care invadaseră portul Toulon.
Imagine
Text
4 din 4
Napoleon a urcat rapid în ierarhia militară. A fost promovat căpitan de divizie, apoi conducător al forțelor armate în prima expediție în Italia. În interior a fost considerat ca făcând parte din reacția thermidoriană. A fost numit de Barras să conducă represiunea împotriva contrarevoluționarilor.
Imagine
Cu trei ani înainte de terminarea revoluției prin lovitura de stat, Napoleon s-a căsătorit cu Josephine de Beauharnais. Ea era cu șase ani mai în vârstă decât el și nu avea origine nobilă. A fost destul de contoversată în epocă deoarece fusese amanta lui Paul Barras. Acesta a fost unul dintre liderii Directoratului. După ce a devenit împărat Napoleon a divoțat de Josephine. Motivul a fost acela că Josephine nu a mai putut avea copii.
Text
1 din 4
După căsătorie, Josephine de Beauharnais a locuit mai mult la Malmaison, în apropiere de Paris. S-a preocupat de relaxarea și distrarea lui Napoleon. A crescut lei și alte creaturi exotice și a oferit susținere morală lui Napoleon.
Imagine
Text
2 din 4
Mulți istorici susțin că Napoleon încă o iubea pe Josephine chiar și după divorț. Acest lucru a avut repercursiuni asupra vieții celor doi. Napoleon a menționat-o, în delirul său, chiar pe patul de moarte.
Imagine
Text
3 din 4
Primul soț al Josephinei a fost Alexandre de Beauharnais. El a fost ghilotinat în timpul revoluției franceze, când chiar Josephina a fost arestată. Împreună cu acesta, Josephina a avut doi copii.
Imagine
Text
4 din 4
Josephine de Beauharnais prin fiica ei, Hortense, a fost bunica maternă a lui Napoleon al III-lea. Prin fiul ei, Eugène, a fost străbunica ultimilor regi și regine ai Suediei și Danemarcei ca și a ultimei regine a Greciei. Actualele case regale ale Belgiei, Norvegiei și Luxembourgului sunt descendentele ei.
Imagine
Directoratul

Directoratul

Executivul urma să aparțină unui Directorat format din cinci persoane. Ele erau alese de Consiliul Bătrânilor dintr-o listă întocmită de Cei Cinci Sute. Directoratul a rămas în funcție cinci ani.
Vechiul Regim Monarhic

Vechiul Regim Monarhic

Monarhia și Revoluția Franceză. Ludovic al XVI-lea de Bourbon și Maria Antoaneta. Haosul administrativ și regimul fiscal din Franța
Influența Iluminismului asupra Revoluției

Influența Iluminismului asupra Revoluției

Iluminismul şi epoca sa, transformarea monarhiei, apariția Deismului, noile valori politice si economice în societate, personalități iluministe, opinia publică.
Societatea franceză

Societatea franceză

Societatea franceză a secolului al XVIII-lea era împărțită în ordine sau stări. Clerul forma prima stare, nobilimea starea a doua, iar starea a treia cuprindea restul populației, alcătuită din burghezie, țărani și muncitori urbani. Titlul nobiliar.
Cauzele Revoluției

Cauzele Revoluției

Originile Revoluţiei Franceze încep odată cu cele patru mişcări revoluţionare din ultima parte a secolului al XVIII-lea. Aceste mişcări vor zgudui din rădăcini societatea franceză şi puterea regală.
Desfăşurarea revoluţiei

Desfăşurarea revoluţiei

Reformele Adunării Constituante, Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului, conflictul dintre rege şi Adunarea Naţională, secularizarea averilor bisericeşti, Clubul Iacobinilor şi Cordelierilor, Constituţia din 1791, Câmpul lui Marte.
Înlăturarea monarhiei şi Comuna din Paris

Înlăturarea monarhiei şi Comuna din Paris

Fragilitatea din timpul războiului, Revolta lui La Fayette, Patria în primejdie, istaurarea Comunei Revoluţionare, căderea monarhiei.
Guvernul revoluţionar şi Teroarea

Guvernul revoluţionar şi Teroarea

Ghilotina a rămas simbolul Terorii. Lupta pentru putere dintre girondini şi iacobini, masacrele din septembrie, procesul lui Ludovic al XVI-lea.
  • Barnea Alexandru, Istorie, manual pentru clasa a X-a, Ed. Corint, Bucureşti, 2005
  • Câmpean George, Concordatele franceze
  • Paraschiv N, Cristea N, Sinteze pentru istorie, clasa a X-a, Ed. All Educaţional, Bucureşti, 2008
  • 100 de personalități, oameni care au schimbat destinul lumii, nr. 18, Napoleon Bonaparte, Ed. Deagostini, București, 2007
  • Cristina Todor