Vechiul Regim Monarhic
Monarhia franceză era o monarhie absolutistă. Puterea regilor nu era limitată de vreun organism reprezentativ, cum ar fii Parlamentul, fiind răspunzători doar în fata lui Dumnezeu.
1 din 6
Dinastia de Bourbon a dominat istoria Franţei timp de aproape patru secole. A început cu Henric al IV-lea, rege al Franţei şi al Navarei în 1589, care a pus bazele monarhiei absolutiste şi a pacificat Franţa de războaiele interne între protestanţi şi catolici. S-a sfârșit cu Henric al V-lea în 1830 a cărui domnie a durat doar 7 zile datorită tulburărilor revoluţionare prin care trecea Franţa. Astăzi ea îşi continuă existenţa prin regii Spaniei şi ai Luxemburgului.
2 din 6
Puterea monarhului francez nu era una despotică deoarece el era impiedicat de legile şi cutumele regatului său. Existau mai multe organisme independente, cum era Adunarea Clerului, consilierii, în special supraintendentul finanţelor.
3 din 6
Ludovic al XVI-lea din dinastia de Bourbon a Franţei, a fost stă - strănepot a lui Ludovic al XIV-lea supranumit şi „Regele Soare” datorită transformării monarhiei franceze într-una absolutistă clasică. Bunicul lui Ludovic al XVI-lea, Ludovic al XV-lea, a fost cel ce va implica Franţa într-o serie de războaie în urma cărora îşi vor pierde aproape toate posesiunile coloniale în faţa Angliei. Franţa începe, din acest moment, să intre în criză economică şi financiară.
4 din 6
Ludovic al XVI-lea s-a căsătorit cu Maria Antoaneta. L-a urmat la tron pe bunicul său însă nu va reuşi să realizeze reforma financiară atât de necesară Franţei. Sistemul financiar francez se afla în plină prăbuşire, deoarece Lodovic a insistat să apere privilegiile clericilor şi ale nobililor.
5 din 6
Ludovic al - XVI-lea de Bourbon, conducătorul Franței, era considerat un indecis şi ca urmare foarte influenţabil, în special de către consilierul lui Jean-Frédéric Phélypeaux conte de Maurepas. Acesta va lua toate deciziile importante până la moartea sa. De asemena, în public Ludovic era stângaci şi stînjenit, nu inspira respect, dar totuşi era privit cu afecţiune.
6 din 6
Ludovic al XVI-lea a luat o măsură populară prin redarea puterii parlamentelor, dar a obstrucţionat orice reforme importante.
Maria Antoaneta, regina a Franţei, ducesă de Austria, fiică a împăratului Francisc I şi a Mariei Tereza, s-a căsătorit cu Ludovic al XVI-lea de Bourbon la doar cinsprezece ani în ciuda rivalităţii dintre cele două state. Rivalitatea era cauzată în special datorită înfrângerii Franţei în războiul de şapte ani în urma căruia îşi va pierde mare parte din colonii.
1 din 3
Maria Antoaneta a avut o personalitate foarte controversată datorită exceselor, extravaganţei sale cât şi pentru cercul frivol de favoriţi pe care şi l-a creat în jurul ei la curte. Ea avea fermitatea care-i lipsea lui Ludovic dar era considerată frivolă şi arogantă.
2 din 3
A fost pe nedrept implicată în Afacerea colierului de diamante, care a discreditat monarhia. De asemenea ea a reuşit să acumuleze într-un singur an datorii de o jumătate de milion de livre la jocurile de noroc. Cumnatul ei, contele de Provence, o poreclise Madame Déficit. Excesele şi aroganţa ei vor atrage ura generală și vor contribui astfel la declanşarea revoluţiei prin creşterea antipatiei față de monarhie.
3 din 3
După declanşarea Revoluţiei Franceze, deciziile regelui au fost influenţate de ea, aceasta îndemnându-l pe Ludovic să se împotrivească încercărilor Adunării Naţionale de a limita prerogativele regale. A devenit ţinta revoluţionarilor, care i-au atribuit celebra replică „Să mănânce cozonac!” dată ca răspuns la faptul că poporul nu avea pâine.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Directoratul
Executivul urma să aparțină unui Directorat format din cinci persoane. Ele erau alese de Consiliul Bătrânilor dintr-o listă întocmită de Cei Cinci Sute. Directoratul a rămas în funcție cinci ani.
Influența Iluminismului asupra Revoluției
Iluminismul şi epoca sa, transformarea monarhiei, apariția Deismului, noile valori politice si economice în societate, personalități iluministe, opinia publică.
Societatea franceză
Societatea franceză a secolului al XVIII-lea era împărțită în ordine sau stări. Clerul forma prima stare, nobilimea starea a doua, iar starea a treia cuprindea restul populației, alcătuită din burghezie, țărani și muncitori urbani. Titlul nobiliar.
Cauzele Revoluției
Originile Revoluţiei Franceze încep odată cu cele patru mişcări revoluţionare din ultima parte a secolului al XVIII-lea. Aceste mişcări vor zgudui din rădăcini societatea franceză şi puterea regală.
Desfăşurarea revoluţiei
Reformele Adunării Constituante, Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului, conflictul dintre rege şi Adunarea Naţională, secularizarea averilor bisericeşti, Clubul Iacobinilor şi Cordelierilor, Constituţia din 1791, Câmpul lui Marte.
Înlăturarea monarhiei şi Comuna din Paris
Fragilitatea din timpul războiului, Revolta lui La Fayette, Patria în primejdie, istaurarea Comunei Revoluţionare, căderea monarhiei.
Guvernul revoluţionar şi Teroarea
Ghilotina a rămas simbolul Terorii. Lupta pentru putere dintre girondini şi iacobini, masacrele din septembrie, procesul lui Ludovic al XVI-lea.
Consulatul
S-a constituit pe ruinele Directoratului un nou regim, Consulatul. A fost condus de trei consuli. Napoleon a fost prim-consul. El a beneficiat în această calitate de puteri sporite.
- Duncan Townson, Franţa în revoluţie, Ed. All Educaţional, Bucureşti, 2000
- coord. Cornelia Marinescu, Ilieş Câmpeanu, Enciclopedia Universală Britannica, Ed. Litera, Bucureşti, 2010, vol. 10, 13
- Roberts J.M., Modern Historz, Ed. Duncan Baird Publishers, Londra, 2007
- Marinela Elena Bogdan