- 1. Cauzele Revoluţiei
- 2. Criza Financiară
- 3. Încercări de reformă financiară
- 4. Revolta aristocraţiei
- 5. Stările Generale
- 6. Caietele de doleanţe
- 7. Activitatea Stărilor Generale
- 8. Adunarea Naţională
- 9. Conflictul cu Regele
- 10. Revolta din Paris
- 11. Căderea Bastiliei
- 12. Consecinţele cuceririi Bastiliei
- 13. Revoluţia municipală
- 14. Răscoala Ţărănească
- 15. Decretele din august
Cauzele Revoluției
Originile Revoluţiei Franceze încep odată cu cele patru mişcări revoluţionare din ultima parte a secolului al XVIII-lea. Aceste mişcări vor zgudui din rădăcini societatea franceză şi puterea regală.
1 din 6
Prima revoluţie a fost cea aristocratică. Aristocrații doreau să-și apere privilegiile și să le extindă. Aceștia s-au opus tentativelor Coroanei de a le retrage o parte din privilegiile fiscale, fiind sprijiniți de parlamente și Adunarea Notabililor. Aristocrații au cerut convocarea forului reprezentativ al Stărilor Generale. Aceasta a dus la izbucnirea revoluției burgheze.
2 din 6
Conducătorii burgheziei s-au declarat şi conducători ai Stării a Treia. Aceștia nu au acceptat ca primele două stări să aibă un număr mai mare de voturi. Au declanşat astfel lupta împotriva aristocraților. Burghezii vor milita pentru egalitate în drepturi și pentru desființarea privilegiilor nobilimii și clerului. Vor cere şi instaurarea unui sistem în care promovarea în funcțiile superioare să se facă după merit și nu după origine. Plata impozitelor să fie stabilită după aceleași norme și toți să fie egali în fața legii.
3 din 6
A patra revoluție a fost cea a țăranilor. A fost provocată de criza economică și de recoltele slabe. Aceștia militau pentru abolirea obligațiilor feudale și a corvezilor. Adunarea Națională a încercat să-i pună capăt prin decretele din august, însă fără succes.
4 din 6
Burghezia sprijinise aristocrația în rezistența împotriva despotismului ministerial. Situația a durat până când Parlamentul de la Paris a decis constituirea Stărilor Generale, adunări reprezentative ale populaţiei franceze. Astfel urma ca primele două stări privilegiate, clerul şi nobilimea, să dispună de un număr mai mare de voturi decât Starea a Treia. Aceasta era reprezentată de burghezie, tărani, muncitori care formau majoritatea populaţiei.
5 din 6
Burghezii au avut nevoie de sprijinul populației Parisului în lupta împotriva regelui și a stărilor privilegiate, care s-au aliat ca să mențină rezistența în fața atacului burghez.
6 din 6
Revoluția populară a fost cea de-a treia revoluție. A fost generată de criza econonomică și de creșterea prețului pâinii. Prin forță, regele va încerca să dizolve Adunarea Națională, noua formă a Stărilor Generale. Va fi împiedicat de insurecția populației sărace formată din meșteșugarii şi muncitorii din Paris. Insurecția va culmina cu Căderea Bastiliei, ceea ce va salva Adunarea Națională și va asigura succesul revoluției.
Guvernul francez va ajunge la faliment în urma unor războaie foarte costisitoare în care se implicase vreme de 20 de ani, precum: Războiul de Succesiune Austriacă, Războiului de Șapte Ani şi Războiul American pentru Independenţă. Falimentul era reprezentat printr-un deficit de aproape un sfert din venitul total al coroanei. Acest deficit va duce la creşterea datoriilor naţionale, cauzate de împrumuturile mari.
1 din 5
Unii istorici consideră că principala cauză a crizei franceze era reprezentată de structura sistemului financiar. O parte din banii proveniți din impozite nu ajungeau la rege. Fără o restabilire a controlului asupra finanțelor, nici o reformă fundamentală nu putea fi realizată. Deficitul nu putea fi redus nici chiar dacă nobilimea și clerul, care beneficiau de privilegii și scutiri, ar fi plătit impozite.
2 din 5
În timpul Războiului American, Jacques Necker, un bancher protestant din Geneva, a fost numit director general al finanțelor. Avea cunoștințe în domeniul financiar și abilitatea de a obține împrumuturi care să acopere costurile războiului. Acesta a reuşit să contracteze împrumuturi și să acopere cheltuielile de război. A trebuit să plătească însă dobânzi mari pentru a-i convinge pe financiari să împrumute. Datoriile coroanei au crescut. 50% din venituri erau utilizate pentru plata dobânzilor.
3 din 5
Jacques Necker a redactat Darea de seamă pentru a-i asigura pe creditori că dobânzile la împrumuturile lor sunt garantate. Aceasta a fost prima declarație publică a finanțelor regale şi a produs senzație. Se făcea o diferență între cheltuielile obișnuite din timpul păcii și costurile de război. A încercat să preia controlul asupra celor mai mari consumatori de fonduri, ministrul de război și ministrul marinei, și a cerut un loc în consiliul regal. Ceilalți miniștri au amenințat că-și dau demisia. Regele n-a reușit să-și susțină ministrul reformator și Necker a fost demis.
4 din 5
Directorul general al finanţelor regelui, Jacques Necker, a publicat Compte rendu au roi, „Dare de seamă către rege”, care indica un surplus financiar. În realitate însă, exista un deficit. Controlorii generali nu au mai putut crește impozitele în timpul păcii, pentru că Necker a făcut față unui război costisitor fără asemenea majorări. Pentru a câştiga controlul asupra finanţelor regelui, acesta a vrut să-i înlocuiască pe financiarii independenți, cu funcții cumpărate, cu funcționari dependenți, salariați, pe care controlorul general să-i poată numi şi demite. A reușit astfel să se debaraseze
5 din 5
Calonne și alți miniștri de finanțe au anulat toate realizările lui Necker. I-au readus pe nobilii financiari venali în vechile lor funcții. Joly de Fleury și Calonne, noii directori generali ai finanţelor de stat, au făcut împrumuturi mai mari decât făcuse Necker.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Directoratul
Executivul urma să aparțină unui Directorat format din cinci persoane. Ele erau alese de Consiliul Bătrânilor dintr-o listă întocmită de Cei Cinci Sute. Directoratul a rămas în funcție cinci ani.
Vechiul Regim Monarhic
Monarhia și Revoluția Franceză. Ludovic al XVI-lea de Bourbon și Maria Antoaneta. Haosul administrativ și regimul fiscal din Franța
Influența Iluminismului asupra Revoluției
Iluminismul şi epoca sa, transformarea monarhiei, apariția Deismului, noile valori politice si economice în societate, personalități iluministe, opinia publică.
Societatea franceză
Societatea franceză a secolului al XVIII-lea era împărțită în ordine sau stări. Clerul forma prima stare, nobilimea starea a doua, iar starea a treia cuprindea restul populației, alcătuită din burghezie, țărani și muncitori urbani. Titlul nobiliar.
Desfăşurarea revoluţiei
Reformele Adunării Constituante, Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului, conflictul dintre rege şi Adunarea Naţională, secularizarea averilor bisericeşti, Clubul Iacobinilor şi Cordelierilor, Constituţia din 1791, Câmpul lui Marte.
Înlăturarea monarhiei şi Comuna din Paris
Fragilitatea din timpul războiului, Revolta lui La Fayette, Patria în primejdie, istaurarea Comunei Revoluţionare, căderea monarhiei.
Guvernul revoluţionar şi Teroarea
Ghilotina a rămas simbolul Terorii. Lupta pentru putere dintre girondini şi iacobini, masacrele din septembrie, procesul lui Ludovic al XVI-lea.
Consulatul
S-a constituit pe ruinele Directoratului un nou regim, Consulatul. A fost condus de trei consuli. Napoleon a fost prim-consul. El a beneficiat în această calitate de puteri sporite.
- Duncan Townson, Franţa în revoluţie, Ed. All Educaţional, Bucureşti, 2000
- coord. Cornelia Marinescu, Ilieş Câmpeanu, Enciclopedia Universală Britannica, Ed. Litera, Bucureşti, 2010, vol. 3, 10, 13
- Roberts J.M., Modern Historz, Ed. Duncan Baird Publishers, Londra, 2007
- Marinela Elena Bogdan