Islamul și Ierusalimul

Nur al Din, nume care înseamnă „lumina credinței”, s-a remarcat ca cel mai de seamă lider musulman în perioada de după a doua cruciadă. El a unificat Siria. Şi-a extins puterea în Egipt. A obținut o serie de victorii împotriva francilor creștini. A devenit unul dintre cei mai străluciți oameni ai Islamului și campion al jihadului împotriva statelor cruciate latine.

Text

1 din 3

În timpul lui Nur al Din, Ierusalimul a început să joace un rol proeminent în ideologia jihadului. Poeții de la curtea lui au compus lucrări larg răspândite. Ele au evidențiat necesitatea de a recuceri cel de-al treilea oraș sfânt al Islamului. Textele ce au preamărit virtuțile Orașului Sfânt au început să fie recitate la marile adunări publice din Damasc.

Imagine

Text

2 din 3

Nur al Din a comandat și sculptarea unui minbar, un amvon din lemn cu ornamente extraordinare. El a sperat să îl pună în moscheea Aqsa după recucerirea Ierusalimului. Istoricii consideră că Nur al Din a îmbinat înțelept propriile interese cu dedicarea față de cauza jihadului. El a avut nevoie de legitimitate socială, politică și religioasă pe care a obținut-o astfel.

Imagine

Text

3 din 3

Nur al Din și-a concentrat atenția asupra Egiptului. Stăpânirea acestuia i-ar fi permis să încercuiască statele cruciate. Cu controlul asupra Alepului și Damascului asigurat, anexarea orașului Cairo a înclinat irevocabil în favoarea lui balanța puterii din Orientul Apropiat. Bogăția Egiptului a fost un alt factor care l-a transformat într-o posesiune râvnită de musulmani și de franci deopotrivă.

Imagine

Ascensiunea lui Saladin

Eforturile pentru cucerirea Egiptului i-au permis kurdului Shirkuh, apropiat al lui Nur al Din, să își demonstreze îndemânarea, talentul și viclenia. Temut ca războinic, bătrân și șiret, Shirkuh s-a impus ca vizir în Egiptul șiit. Nur al Din a sărbătorit această realizare. A poruncit ca în toată Siria să fie vestită cucerirea Egiptului. Shirkuh nu s-a bucurat de realizările sale. A murit la doar trei săptămâni de la preluarea puterii. La conducerea Egiptului a urmat nepotul lui Shirkuh, Saladin.

Text

1 din 3

Yusuf ibn Ayyub a devenit cunoscut în istorie sub numele de Salah al-Din, „bunătatea credinței” sau, în limbile occidentale, Saladin. Realizările acestuia le-au eclipsat pe cele ale suzeranului său, Nur al Din.

Imagine

Text

2 din 3

Saladin a fost ultimul vizir fatimid. Califii din dinastia fatimidă au condus Egiptul de multă vreme. În preajma celei de-a treia cruciade vizirul a devenit persoana care a exercitat puterea reală în regat. La moartea ultimului calif fatimid, Saladin a dezmembrat califatul șiit din Egipt care de atunci a rămas sunnit. El a poruncit masacrarea gărzilor sudaneze din Cairo, devenite prea puternice. A adăugat Mecca, Medina, Tunisia și Yemenul regatului său aflat în expansiune.

Imagine

Text

3 din 3

După moartea lui Nur al Din, Saladin a avansat spre nord și a ocupat Damascul. Și-a extins apoi dominația asupra Irakului, Siriei, dar și asupra teritoriului Iordaniei de astăzi, aflat parțial sub control cruciat. Și-a îndreptat apoi atenția asupra Ierusalimului nu doar din considerente teologice ci și politice. Cucerirea Ierusalimului a fost un pas logic în politica sa de extindere imperială.

Imagine