Atena în epoca lui Pericle
Epoca clasică este perioada în care Grecia Antică a cunoscut cea mai mare dezvoltare. A început odată cu războaiele dintre greci și perși. Acestea sunt cunoscute și sub numele de războaie medice. Moartea lui Alexandru Macedon a marcat sfârșitul epocii clasice.
Atena se împărțea în două zone: Acropola și orașul de jos. Acropola a rămas centrul religios. Acropola era caracterizată printr-o ordine splendidă, spre deosebire de orașul de jos. Viața socială și economică, activitatea politică și juridică aveau drept cadru Agora sau piața publică din Cerameicos. Cerameicos era un cartier din orașul de jos care și-a luat numele de la numeroșii olari care aveau ateliere acolo.
Atena era o democrație directă, în care toți cetățenii întruniți în Adunare participau la conducerea statului. Puterea legislativă, cea exectuivă și cea judecătorească emanau de la Adunarea poporului. O asemenea formă de guvernare nu era posibilă decât în statele cu întindere mică.
Pericle s-a născut într-o familie ateniană de vază. Tatăl său, Xanthippus, era om de stat și comandant militar în timpul bătăliei de la Mycale împotriva perșilor. Mama sa, Agariste, a făcut parte din puternica familie a Alcmaeonizilor. Pericle s-a bucurat de condiții cu totul deosebite în ceea ce privește educația pe care a primit-o. Orator înnăscut, intelectual rafinat, acesta s-a format la școala filozofului Anaxagoras din Clazomenai și a muzicianului Damon din Oa. Pericle și-a început cariera la tribunal, fiind unul dintre principalii acuzatori care au determinat ostracizarea lui Cimon, principalul său adversar politic. Cimon a fost acuzat că a trădat interesele Atenei ajutând Sparta. Pericle a murit de ciumă. Chiar înainte de moartea sa, atenienii au schimbat legea privind dreptul la cetățenie. Aceștia au permis recunoașterea fiului lui Pericle cu Aspazia, numit Pericle cel Tânăr, ca cetățean atenian.
Pericle, prin reformele sale, a continuat procesul de democratizare a aparatului de stat atenian. Acest proces a fost început de bunicul său matern, Cleisthenes.
Pericle a schimbat radical politica dusă anterior de Cimon, o politică favorabilă unei alianțe cu Sparta. Acesta a încheiat, în schimb, alianțe cu cetățile Argos și Tesalia. Pericle urmărea impunerea Atenei ca principală forță politică și militară, ceea ce făcea din Sparta principalul său adversar.
Medicii greci au dat mare importanță igienei, îngrijirii corpului și exercițiilor fizice. Către sfârșitul secolului al V-lea, majoritatea populației a renunțat la baia în aer liber. A fost adoptată sala de baie, mai comodă, cu aducție de apă și evacuare prin țevi de plumb. Existau și instalații cu apă curgătoare pentru spălatul picioarelor. Maza era hrana de bază a vieții de toate zilele. Maza era o plăcintă obținută din făina de orz frământată. Pâinea din grâu și maza se găseau în brutării.
Spre deosebire de Sparta, unde educația era subordonată total statului, la Atena educația era lăsată în seama tatălui. Acest lucru se întâmpla până când copilul împlinea 18 ani. Băieții erau singurii care mergeau la școală.
La Atena, soția unui cetățean nu avea niciun drept, nici politic, nici juridic, asemenea sclavilor. Aceasta trăia închisă în casă, având un apartament rezervat femeilor, numit gineceu. Autoritatea femeii ținea doar de gospodărie. Pentru scalvi, soția era despoina, adică stăpâna.
În secolul lui Pericle a apărut industria. A devenit mai rentabil să cumperi obiecte fabricate în ateliere specializate, decât să le fabrici acasă. Agricultura era o ocupație importantă în epoca clasică. Existau trei tipuri de proprietari: cel care își muncea singur pământul, cel care doar supraveghea munca câmpului și cel care își ducea viața doar la oraș, de pământ ocupându-se un administrator. Muncile cele mai grele erau lăsate în seama sclavilor sau a metecilor. În cel mai important dintre atelierele cunoscute lucrau o sută douăzeci de sclavi. Cele mai multe ateliere aveau în jur de cincizeci de sclavi. Existau și funcționari publici. Astinomii se ocupau de poliția orașului. Agronomii supravegheau piețele. De serviciul apelor se ocupau gunoierii și un funcționar. Problema apei la Atena era cea mai importantă dintre toate. De aceea, funcționarul care se ocupa de ape avea un rol major.
Costumul antic grecesc era un costum drapat. Acesta consta doar dintr-un dreptunghi de stofă care se înfășura liber pe corp. Era prins uneori cu o cingătoare, cu niște agrafe sau cu câteva împunsături de ac. Bărbații aveau în loc de cămașă o tunică pe care o purtau direct pe piele. Această tunică era folosită și drept cămașă de noapte. Mantaua obișnuită se numea himation. Era făcută dintr-o singură bucată de lână și era drapată în jurul corpului fără a fi prinsă undeva. Poalele himationului puteau fi trase până la bărbie sau până peste cap, în chip de glugă. Pe cap se purtau pălării. La război se punea pe cap o cască de metal. Boxerii aveau pe cap apărători din piele. Pilosul din fetru era cel mai folosit tip de pălărie.
Lupta dată de Pericle pentru reconstruirea templelor de pe Acropole, distruse de perși, a avut, în mare măsură, un substrat ideologic. Preamărirea Atenei ca divinitate biruitoare era principalul țel urmărit de strateg. Orașul Atena își arăta astfel forța și puterea. Templul, înconjurat de o colonadă în stil doric, conținea două încăperi fără comunicare între ele. Una era rezervată statuii zeiței Atena, sculptată de Fidias. Cealalată, mai mică, era numită partheon, fiind camera preoteselor fecioare. Acesta era locul în care se păstrau tezaurul templului si cel al statului. Myron este cel care a introdus ideea de mișcare în sculptură. Discobolul, adică aruncătorul de disc, redă cu o măiestrie rar întâlnită proporțiile și torsiunea mușchilor. Au început să fie respectate canoanele în artă. Cel mai folosit era canonul lui Policlet, conceput sub influența regulilor raporturilor matematice pitagoreice.
Profilul literar al epocii a fost dominat cu autoritate de poeții dramatici, tragici și comici. Activitatea lor era încurajată de concursurile afiliate sărbătorilor dionysiace. Cea mai importantă trăsătură a creației dramatice este preocuparea constantă a poeților de a înfățișa oameni în acțiune. Problematica contemporană se afla mereu prezentă în centrul interesului arătat unei anumite teme. Teatrele grecești erau amenajate în aer liber. Erau situate pe pantele unei coline de care se sprijineau băncile din theatron și care închidea orchestra circulară unde evolua corul. Teatrul de la Epidaur păstrează cel mai bine aspectul unui teatru din epoca clasică. Retorica avea o mare importanță la Atena. Cine nu avea talent oratoric făcea apel la retorii de profesie. Istoricul Tucidide vorbește despre marele talent oratoric al lui Pericle. Aristofan l-a numit, din aceleași motive, Olympianul.
Atena, în epoca lui Pericle, a jucat un rol esențial și în ceea ce privește istoria ideilor. Procesul de democratizare a adus noi cerințe și nevoia sporită de învățătură. Sofiștii, profesori prin excelență, erau cei care formau sufletele și spiritele.
Atena avea nevoie de o armată puternică pentru a-și putea susține prin fapte pretențiile de hegemonie în Grecia. Ca să își instaureze și să își mențină dominația maritimă, Atena avea nevoie de o flotă comercială mare și de o marină de război puternică.
