- 1. General
- 2. Ion Antonescu, de la militar de carieră la condamnat politic
- 3. Pregătirea înlăturării lui Antonescu
- 4. Ultima discuţie dintre rege şi mareşal, înaintea demiterii
- 5. Proclamaţia Regelui Mihai către Ţară
- 6. Impactul declaraţiei Regelui Mihai
- 7. Urmarea actului de la 23 august 1944
- 8. 23 august în viziunea lui Victor Rădulescu-Pogoneanu
- 9. Ion Antonescu, după momentul 23 august 1944
- 10. Procesul lui Ion Antonescu - procesul „Marii trădări naţionale”
- 11. Ion Antonescu, condamnat înainte sau după proces
- 12. Execuţia Mareşalui Ion Antonescu
Lovitura de stat de la 23 august 1944
România în drum spre influența URSS
Regele Mihai, suveranul României, a avut de luat o decizie grea privind situaţia României faţă de participarea la cel de-al Doilea Război Mondial. Regele a înlăturat pericolul transformării României într-un teatru de război. Astfel, a decis să întoarcă armele împotriva fostului aliat, Germania, şi să se alieze cu Naţiunile Unite.
1 din 6
Prin declaraţia lui Molotov, s-a precizat că URSS nu intenţionează să se amestece în viaţa politică internă a României. Din partea Rusiei Sovietice s-a propus o măsură de rezervă, în cazul neacceptării de către Antonescu a negocierilor pentru armistiţiu. Măsura a constat în formarea unui guvern de către opoziţie, cu sediul la Iaşi sau la Galaţi, însă, sub protecţia Armatei Roşii. Soarta României a fost decisă în pofida afirmaţiilor URSS- ului. Rusia a urmărit transformarea României într-un stat comunist sub influenţă sovietică.
2 din 6
Poziţia internaţională a României a fost nesigură, deoarece chiar la Stockholm s-au desfăşurat negocieri germano-sovietice. România risca să devină ţara cu statut de monedă de schimb între cele două puteri totalitare. Aceste tratative germano-sovietice au fost percepute ca o tentativă a Germaniei de a forţa mâna Marii Britanii şi a Statelor Unite pentru a încheia un tratat îndreptat împotriva Uniunii Sovietice. URSS era deja apreciată de către puterile occidentale ca un potenţial adversar.
3 din 6
Pătrunderea Armatei Roşii în Moldova a influenţat situaţia politică a României. Astfel, tratativele diplomatice ale guvernului Antonescu de la Cairo si Stockholm, iniţiate încă de la sfârşitul anului 1943, au fost în zadar. URSS a fost atât de aproape, încât a obţinut puterea deplină să hotărască soarta României.
4 din 6
Armata Roşie a început o puternică ofensivă asupra Moldovei, trupele române din „Poarta Iaşiului” s-au retras. Trupele sovietice au intrat în Iaşi, depăşind trupele Armatei a 4-a, aflate în retragere dezordonată. Mareşalul Antonescu a făcut o scurtă inspecţie pe front în această perioadă şi a constatat spargerea frontului şi retragerea haotică.
5 din 6
Diplomatul român Frederic Nanu a fost chestionat de către ministrul de externe Mihai Antonescu asupra încheierii armistiţiului, în cazul retragerii cabinetului mareşalului Antonescu. Acesta a răspuns că ruşii sunt dispuşi să negocieze şi cu guvernul aflat în exerciţiu. Gheorghe Brătianu a făcut un nou demers pe lângă mareşal, în vederea urgentării încheierii armistiţiului. Mareşalul Ion Antonescu a fost în audienţă la regele Mihai I. Antonescu a declarat că este dispus să semneze armistiţiul, după stabilizarea frontului şi obţinerea acordului lui Hitler. În aceste condiţii, regele Mihai I a ordonat demiterea şi arestarea mareşalului Ion Antonescu, conducătorul statului, şi a principalului său colaborator, Mihai Antonescu, viceprim-ministru.
6 din 6
Răspunsul lui Molotov, în contextul încheierii Convenţiei de Armistiţiu la Moscova, relevă faptul că mareşalul Antonescu s-a bucurat de prestigiu la Moscova. Lucreţiu Pătrăşcanu a întrebat: „De ce condiţiile de armistiţiu impuse de către URSS României sunt mai grele decât cele oferite lui Antonescu?”. Molotov a răspuns: „Antonescu reprezenta România, iar voi nu reprezentaţi pe nimeni”. Pătrăşcanu s-a aflat la Moscova împreună cu delegația română pentru semnarea armistiţiului. Acest armistițiu avea să instaureze controlul sever al URSS- ului asupra României.
Ion Antonescu a avut o evoluţie rapidă în ierarhia militară. A fost general, mareşal al Armatei Române, preşedinte al Consiliului de miniştri, „conducător” al statului. Acesta a îndeplinit şi funcţii precum: şef al Statului Major General, apoi ministru al Apărării Naţionale.
1 din 7
Ion Antonescu s-a născut la Piteşti, într-o familie de militari. A urmat mai multe şcoli cu profil militar, a absolvit inclusiv Şcoala Superioară de Război. În 1907, în timpul răscoalei ţărăneşti, s-a distins în fruntea unui mic detaşament care apăra intrarea în Galaţi. Acesta i-a convins pe ţărani să nu intre în oraş fără a se trage niciun foc de armă.
2 din 7
Pentru calităţile militare a fost decorat de către regele Ferdinand I cu „Ordinul Mihai Viteazul”. Cu acest prilej, regele i-a adresat următoarele cuvinte: „Antonescu, nimeni altul nu poate şti mai bine decât regele tău marile servicii pe care le-ai adus ţării în acest război”.
3 din 7
Abdicarea regelui Carol al II-lea i-a oferit posibilitatea de a prelua efectiv conducerea statului. La început, Antonescu a format un guvern alături de Mişcarea Legionară. În cel de-al Doilea Război Mondial, Ion Antonescu a introdus România de partea Puterilor Axei. Această decizie avea să-i aducă condamnarea la moarte.
4 din 7
În timpul Primului Război Mondial, Antonescu a fost şef al Biroului operaţii la Corpul 4 armată, al Biroului operaţii la Grupul de armate comandat de generalul Constantin Prezan şi al Biroului operaţii de la Marele Cartier General. Antonescu a fost trimis la Petrograd ca delegat al Marelui Cartier General, pentru a stabili planul colaborării ruso-române. Antonescu este cel care a conceput planurile bătăliei de la Mărăşeşti, când armata română a obţinut o victorie răsunătoare.
5 din 7
Antonescu i-a înlăturat pe legionari de la conducerea statului din cauza asasinatelor organizate. Acesta a preluat întreaga putere a statului, regele Mihai fiind mai mult o figură onorifică a României. Antonescu și-a instaurat un regim autoritar, o dictatură militară.
6 din 7
Cu scopul de a elibera Basarabia şi Nordul Bucovinei, teritorii anexate de URSS, Antonescu a participat alături de Germania Nazistă la invadarea Rusiei Sovietice. Acest plan a purtat denumirea de „Operaţiunea Barbarossa”. Expresia celebră „Ostași! Vă ordon: treceți Prutul!” i-a aparţinut mareşalului.
7 din 7
Ziua înlăturării lui Antonescu şi a guvernului său a fost sărbătorită ca Ziua Naţională a României, din 1948 şi până în 1990. Însă, pentru România acea zi poate simboliza şi începutul calvarului comunist. S-a trecut de la o dictatură militară la una totalitară, fiind instaurat treptat un regim politic de extremă stângă: COMUNISMUL. Acesta avea să aducă României teroare şi represiune. Comuniştii au încercat să acrediteze ideea conform căreia 23 august este opera lor.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Guvernul Petru Groza
După înlăturarea lui Ion Antonescu de la conducerea statului, Petru Groza s-a afirmat pe scena politică. Acesta era susținut de liderii de la Moscova și de comuniștii autohtoni.
Falsificarea alegerilor din 19 noiembrie 1946
Comuniştii români şi-au legalizat puterea prin câştigarea alegerilor parlamentare. Au făcut astfel primul pas spre preluarea puterii totale, prin instalarea guvernului procomunist condus de dr. Petru Groza.
Lichidarea partidelor politice istorice
Guvernul condus de Petru Groza a început prigoana asupra membrilor partidelor istorice, PNŢ şi PNL, sub acuzaţia de „criminal de război”, participanți sau membri ai unor „organizaţii de tip fascist”. Naţional-ţărăniştii şi naţional-liberalii erau vânaţi. Se încerca asocierea lor cu criminali de război sau cu fasciştii.
Abdicarea Regelui Mihai
Obligat de comunişti, Regele Mihai a ales să semneze declaraţia de abdicare de la tronul României. Acest act a atras după sine şi lichidarea Monarhiei.
Partidul Comunist Român
Crearea PCR-ului s-a făcut cu acordul Moscovei. Comuniştii români au trimis în Rusia o delegaţie pentru a obține aprobarea fondării propriului partid.
- Marius Crunteanu, Negocierile româno-sovietice de la Stockholm pentru încheierea armistiţiului, în „Timpul”
- D. Deletant, România sub regimul comunist, ed. Fundaţia Academia Civică, Bucureşti, 2006, p.56
- Mihai Barbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins***, Istoria României, ed. Corint, Bucureşti, 2007, p. 390
- Gabriela Pantiș