- 1. Context general
- 2. Pregătirea şi organizarea alegerilor
- 3. Legea electorală
- 4. Dej în propaganda electorală comunistă
- 5. Comuniştii şi campania electorală
- 6. Desfăşurarea alegerilor
- 7. Rezultatul alegerilor
- 8. Adevărul privind rezultatul alegerilor
- 9. Occidentul şi alegerile falsificate
- 10. Impactul alegerilor
- 11. Abuzuri electorale sesizate de PNȚ
Falsificarea alegerilor din 19 noiembrie 1946
Furtul, soluția perfectă pentru comuniști
Comuniştii români şi-au legalizat puterea prin câştigarea alegerilor parlamentare. Au făcut astfel primul pas spre preluarea puterii totale, prin instalarea guvernului procomunist condus de dr. Petru Groza. Acesta, ca urmare a presiunii internaţionale, a hotărât „efectuarea alegerilor generale legislative în cel mai scurt timp posibil, asigurarea libertăţii acestora, care vor fi făcute pe baza sufragiului universal şi secret cu participarea tuturor partidelor democratice şi antifasciste...”.
1 din 3
URSS s-a implicat în organizarea acestor alegeri. Acest fapt s-a simţit inclusiv în alegerea datei de desfăşurare. Au acordat sprijin material comuniştilor români. După vizita de la Moscova a lui Gheorge Gheorghiu-Dej şi a lui Teohari Georgescu, s-a hotărât ca alegerile să se desfăşuare în intervalul 5-15 noiembrie. Printr-un decret regal, era convocat corpul electoral pentru data de 19 noiembrie. Generalul Sănătescu a considerat că această dată a fost aleasă de sovietici „ca să-şi bată joc de noi”. Atunci se împlineau 4 ani de la înfrângerea armatelor române pe Don.
2 din 3
Pentru a intra în cursa electorală, Partidul Comunist Român a format o alianţă electorală sub denumirea de Blocul Partidelor Democrate „ca o creaţie a luptei partidului de a unifica toate forţele democratice”. În componenţa alianţei au intrat: P.C.R., Partidul Social Democrat Român, Frontul Plugarilor, Partidul Naţional Liberal-Tătărescu, Uniunea Patrioţilor, Partidul Naţional Ţărănesc-Anton Alexandrescu, Comitetul Democrat Evreiesc.
3 din 3
În vederea atragerii electoratului, Blocul Partidelor Democrate şi-a creat o platformă electorală care cuprindea o serie de promisiuni: garantarea libertăţilor democratice, respectarea proprietăţii particulare, îmbunătăţirea nivelului de trai al populaţiei, dezvoltarea industriei grele ca bază a refacerii economice, mecanizarea şi raţionalizarea agriculturii, impozite progresive pe venit etc.
În scopul pregătirii alegerilor, comuniştii români au desfăşurat la Bucureşti conferinţe cu responsabilii regionalelor din ţară, pe probleme de cadre, probleme organizatorice şi financiare. La scurt timp, s-au constituit Comitetele Electorale Judeţene ale P.C.R. din teritoriu, iar la centru un Comitet Electoral Central.
1 din 7
Comuniştii au adoptat o campanie electorală agresivă la adresa partidelor de opoziţie. Lozincile lansate vizau toate categoriile sociale şi blamau opoziţia: „Femei, înscrieți-vă pe listele electorale. Votând Blocul Partidelor Democrate cu semnul «soarele» asiguraţi pacea şi căminul copiilor voştri”.
2 din 7
Alte slogane folosite de către comunişti pentru a manipula populaţia şi a instiga la ură împotriva partidelor istorice erau: „Români! Niciun vot pentru Maniu şi Brătianu, agenţii trusturilor internaţionale. Votaţi «soarele» libertăţii şi independenţei naţionale!”etc. Propaganda împotriva partidelor de opoziţie a continuat şi prin răspândirea afişelor electorale cu caricaturi şi poezii satirice la adresa fruntaşilor acestor partide. O astfel de poezie avea următoarele versuri: „Când va face plopul mere. Şi răchita micşunele. Vine Maniu la putere!”.
3 din 7
În puternica campanie de discreditare a partidelor istorice, comuniştii s-au folosit şi de articolele apărute în presa interbelică, în care liberalii scriau împotriva ţărăniştilor şi invers. Liberalii erau acuzaţi în propaganda electorală comunistă de înăbuşirea în sânge a Răscoalei Țărăneşti din 1907, iar ţărăniştii de înăbuşirea grevelor de la Lupeni şi Griviţa.
4 din 7
Partidul Comunist Român a pregătit în şcoli cadre de activişti speciali, care studiau ziarul Scânteia şi broşurile editate de partid. Apoi meargeau să convingă şi să lamurească populaţia să voteze alianţa electorală. Se foloseau în demersul lor de menționarea înfăptuirilor guvernului Groza, în special de reforma agrară.
5 din 7
Cei care erau trimişi să vorbească oamenilor în campania electorală, trebuiau să deţină anumite calităţi: „să fie buni oratori şi să cunoască bine problemele expuse, nu să vorbească ca o placă de patefon”, „să folosească sentimentul patriotic”, iar afişele electorale să fie atractive. Cu toată silinţa dată de cei din fruntea partidului, printre cei recrutaţi să facă propagandă electorală s-au aflat şi unii care nu au corespuns, fie din lipsă de pregătire, fie că au dus o viaţă imorală, folosind birturile ca loc de desfăşurarea a activităţii.
6 din 7
Comuniştii au acţionat în vederea blocării iniţiativelor politice ale opoziţiei din perioada campaniei electorale. Au apelat la şantaj, presiuni şi teroare. Funcţionarii trebuia să facă parte din partidele „democratice” ale alianţei. Economatele aprovizionau doar muncitorii înscrişi în partid. Armata a fost supusă unui val de epurări. Orice încercare a partidelor de opoziţie de a face întruniri publice era împiedicată de civili înarmaţi cu pistoale şi bâte. Intervenţia forţelor de ordine se termina cu arestarea membrilor partidelor politice ca instigatori ai dezordinii.
7 din 7
P.N.L. şi P.N.Ţ. se bucurau de susţinere din partea populaţiei române, în ciuda campaniei violente a comuniştilor îndreptată împotriva lor. Au avut loc manifestări electorale. În cadrul acestora, se ţineau discursuri politice şi se prezentau oamenilor programele partidelor. În scopul susţinerii partidelor istorice, populaţia a scandat lozinci antiguvernamentale de genul: „Vrem guvern democrat şi pe Groza spânzurat”.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Lovitura de stat de la 23 august 1944
Prin lovitura de stat de la 23 august 1944 România a întoars armele împotriva fostului aliat, Germania, şi s-a aliat cu Naţiunile Unite.
Guvernul Petru Groza
După înlăturarea lui Ion Antonescu de la conducerea statului, Petru Groza s-a afirmat pe scena politică. Acesta era susținut de liderii de la Moscova și de comuniștii autohtoni.
Lichidarea partidelor politice istorice
Guvernul condus de Petru Groza a început prigoana asupra membrilor partidelor istorice, PNŢ şi PNL, sub acuzaţia de „criminal de război”, participanți sau membri ai unor „organizaţii de tip fascist”. Naţional-ţărăniştii şi naţional-liberalii erau vânaţi. Se încerca asocierea lor cu criminali de război sau cu fasciştii.
Abdicarea Regelui Mihai
Obligat de comunişti, Regele Mihai a ales să semneze declaraţia de abdicare de la tronul României. Acest act a atras după sine şi lichidarea Monarhiei.
Partidul Comunist Român
Crearea PCR-ului s-a făcut cu acordul Moscovei. Comuniştii români au trimis în Rusia o delegaţie pentru a obține aprobarea fondării propriului partid.
- Virgil Ţârău, Alegeri fără opţiune, ed. Eikon, Cluj Napoca, 2005, p. 483
- Direcţia Judeţeană Timiş a Arhivelor Naţionale(D.J.T.A.N.), fond Comitetul Judeţean Timiş al P.C.R., dosar 2, fila 172
- K. Hitchins, România 1866-1947, ed. Humanitas,Bucureşti, 1998, p. 522
- Victor Frunză, Istoria stalinismului în România, ed.Humanitas, Bucureşti, 1990, p.287
- Ziarul Luptătorul Bănăţean, an III, nr. 601/13 septembrie 1946, p.5
- Eugen Mioc, Comunismul în Banat, ed. Excelsior Art, Timişoara, 2007, p. 47
- D.J.T.A.N., fond Comitetul Regional P.C.R. Banat-Timişoara, dosar 13/1946, f.58
- D.J.T.A.N., fond Comitetul Regional P.C.R. Banat-Timişoara, dosar 3/1945, f.114
- D.J.T.A.N., fond Comitetul Judeţean P.C.R. Timiş-Torontal, d. 37/1946, f.49
- D.J.T.A.N., fond Legiunea de Jandarmi Timiş-Torontal, 1938-1949, d. nr.145/1946, f.200
- M. Ştefan, În umbra cortinei de fier, Magazin istoric, noiembrie 1995, p.9
- Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hirchins, Şerban Papacostea, Istoria României, Editura Corint, Bucureşti, p. 398-399
- Dinu C. Giurescu, Falsificatorii. Alegerile din 1946, Editura Enciclopedică, București, 2015, p.281
- Marinela Elena Bogdan