- 1. Cine a fost Petru Groza?
- 2. Un guvern condus de Generalul Gheorghe Avramescu?
- 3. Preliminariile instaurării guvernului Groza
- 4. Instaurarea Guvernului Petru Groza
- 5. Guvernul Petru Groza în viziunea unor personalităţi
- 6. Partea de Nord-Vest a Transilvaniei revine României
- 7. Reforma agrară - tranziţia spre socialism
- 8. Măsuri adoptate de Guvernul Petru Groza
- 9. Manifestarea anticomunistă cu ocazia onomasticii Regelui Mihai
- 10. Alte legi şi măsuri adoptate de guvernul Petru Groza
- 11. Greva regală
- 12. Confesiunile lui Petru Groza
- 13. Aspecte pozitive ale politicii lui Petru Groza
Guvernul Petru Groza
Primul guvern comunist
Petru Groza s-a născut în judeţul Hunedoara. A fost jurist, deputat, ministru, preşedinte al Consiliului de Miniştri, preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale. A reuşit să-şi fondeze propriul partid, Frontul Plugarilor, cu care a intrat imediat sub „aripa protectoare” a Partidului Comunist.
1 din 6
Petru Groza a studiat la Facultatea de Drept şi de Studii Economice din Budapesta. Petru şi-a continuat studiile la Berlin, iar apoi la Facultatea de Drept Comercial şi Economie Politică din Leipzig. A obţinut titlul de doctor în ştiinţe juridice, cu distincţia „Magna cum Laude”. La întoarcerea în ţară, dr. Petru Groza a practicat avocatura la Lugoj, apoi la Deva.
2 din 6
Petru Groza a fost fondatorul unei formațiuni politice minore, de stânga, numită Frontul Plugarilor. Imediat după înființare, acest partid a intrat sub aripa protectoare Partidului Comnunist, care se afla în ilegalitate în acele vremuri.
3 din 6
Petru Groza a intrat în Partidul Național Liberal. A fost atras de idealurile pentru care luptau liderii mişcării naţionale din Ardeal: Ghe. Pop de Băsești, Ștefan Cicio Pop, Al. Vaida Voievod, Iuliu Maniu, Vasile Goldiș ș.a. Petru Groza a participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, unde s-a hotarât Unirea Transilvaniei, Crișanei, Maramureșului și Banatului cu România.
4 din 6
MADOSZ - Uniunea Oamenilor Maghiari din România și Frontul Plugarilor au înființat Frontul Popular Antifascist. Această grupare s-a aflat tot în subordinea Partidului Comunist. Împreună cu Blocul Democratic și Partidul Socialist s-au întrunit la Țebea. Aici, sub gorunul lui Avram Iancu, au hotarât să lupte împreună împotriva pericolului fascist.
5 din 6
După Marea Unire, Petru Groza a fost ales deputat al Partidului Național Român. Ulterior, acesta s-a înscris în Partidul Poporului. Pe perioada de guvernare a acestui partid, Petru Groza a deținut funcțiile de ministru, ministru secretar de stat, respectiv deputat în Parlamentul României.
6 din 6
Frontul Plugarilor a contribuit la crearea Frontului Patriotic Antihitlerist. A susținut apoi formarea coaliției între PNȚ, PNL, PSD și P.C.R. - Blocul Național Democrat.
Generalul Gheorghe Avramescu a comandat Armata a 4-a, când aceasta a eliberat Ardealul de ocupanții hitleriști și hortyști. Gheorghe Avramescu a devenit popular și iubit de soldați, motiv pentru care regele Mihai l-a considerat oponentul perfect al lui Petru Groza.
1 din 5
Înaintea momentului instaurării guvernului Petru Groza, numele generalului Avramescu a fost vehiculat pentru postul de premier, atât în presă, cât și în rapoartele secrete sovietice.
2 din 5
Regele Mihai l-a înștiințat pe Gheorghe Avramescu că intenționează să-l aducă la București pentru a conduce noul guvern. Trebuia, însă, așteptat momentul oportun, după căderea guvernului Rădescu. Din mărturia locotenentului Alexandru Doroftei, comandantul gărzii personale a generalului, se înţelege că Avramescu a acceptat propunerea regelui, din dorința de a menține un regim democratic și umanitar în țară.
3 din 5
Atât URSS, cât și membri Partidului Comunist din România au fost conștienți că, în mod democratic, generalul Avramescu ar fi fost foarte greu de învins. Acesta din urmă se bucura de imaginea de erou eliberator al patriei. Din acest motiv, generalul a fost arestat în secret de către NKVD în timp ce regele Mihai îl aştepta la Bucureşti pentru a forma guvernul.
4 din 5
Vîșinki nu l-a dorit pe Avramescu, astfel că a ordonat serviciilor sovietice să găsească informații compromițătoare pentru general. NKVD a fost expert în eliminarea presupușilor adversari. Conform documentelor oficiale, generalul Avramescu a fost ucis în urma unui atac aerian german.
5 din 5
Regele Mihai a cedat presiunilor sovietice și l-a acceptat pe Petru Groza ca prim-ministru. Generalul Avramescu a dispărut, astfel România ajunge sub conducerea regimului totalitar comunist. Rămâne sub această autoritate încă o jumătate de secol.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Lovitura de stat de la 23 august 1944
Prin lovitura de stat de la 23 august 1944 România a întoars armele împotriva fostului aliat, Germania, şi s-a aliat cu Naţiunile Unite.
Falsificarea alegerilor din 19 noiembrie 1946
Comuniştii români şi-au legalizat puterea prin câştigarea alegerilor parlamentare. Au făcut astfel primul pas spre preluarea puterii totale, prin instalarea guvernului procomunist condus de dr. Petru Groza.
Lichidarea partidelor politice istorice
Guvernul condus de Petru Groza a început prigoana asupra membrilor partidelor istorice, PNŢ şi PNL, sub acuzaţia de „criminal de război”, participanți sau membri ai unor „organizaţii de tip fascist”. Naţional-ţărăniştii şi naţional-liberalii erau vânaţi. Se încerca asocierea lor cu criminali de război sau cu fasciştii.
Abdicarea Regelui Mihai
Obligat de comunişti, Regele Mihai a ales să semneze declaraţia de abdicare de la tronul României. Acest act a atras după sine şi lichidarea Monarhiei.
Partidul Comunist Român
Crearea PCR-ului s-a făcut cu acordul Moscovei. Comuniştii români au trimis în Rusia o delegaţie pentru a obține aprobarea fondării propriului partid.
- Gheorghe Onişoru, România în anii 1944-1948, ed. Fundaţia Academia Civică, Bucureşti, 1998, p.95
- Dinu C. Giurescu, Alex. Ştefănescu, Ilarion Ţiu, România şi Comunismul, Editura Corint, Bucureşti, p.20
- Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hirchins, Şerban Papacostea, Istoria României, Editura Corint, Bucureşti, p. 399
- Dorin Dobrincu, Constantin Iordachi, Ţărănimea şi puterea. Procesul de colectivizare, Editura Polirom, 2005, p.51
- Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, ed. Universul Enciclopedic, Bucureşti, 1997, p. 427
- Gabriela Pantiș