
Iosif Vissarionovici Stalin
„Omul de Oţel” sau „Demon” cu chip de om
Iosif Vissarionovici Djugaşvil, supranumit „Stalin”, a fost președintele Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste și o figură centrală a lumii comuniste. S-a născut în oraşul georgian Gori, Tiflis Governorate, din Imperiul Ţarist. O parte din biografia găsită la departamentul moscovit al poliţiei, la începutul revoluţiei ruse, privitoare la viaţa lui Stalin, un bolşevic obscur la acea vreme, consemnează despre acesta:„Djugaşvili, I.V., ţăran din ţinutul şi din districtul Tbilisi, satul Didi-Lilo, ortodox, contabil.”






Stalin a fost fiul unui cizmar, Vissarion Ivanovici, şi al unei femei simple, Ekaterina Gheorghievna, cunoscută drept Keke. Ambii părinţi erau de origine ţărănească. A fost al patrulea copil al unei familii sărace. Primii trei fraţi au murit la vârste fragede.







În copilărie, Stalin era alintat cu numele „Soso” de către rudele cele mai apropiate şi de către tovarăşii de şcoală. Copilăria lui Stalin se caracterizează prin sărăcie şi lipsuri.




Stalin se înscrie la Seminarul Superior de Teologie Ortodoxă din Tbilisi la insistențele mamei sale. Seminarul era guvernat de o disciplină strictă şi de spirit dogmatic. Pentru Stalin, acest loc reprezenta prima experienţă veritabilă de formare. Timp de trei ani, a studiat şi a citit foarte mult, ajungând cel mai bun din clasă. Seminarul reprezenta locul formării şi al dezvoltării intelectuale pentru tinerii acelei epoci.





Stalin nu a manifestat nici un semn de revoltă faţă de autorităţi în primii ani de studiu la seminar. Apoi, împreună cu alţi seminarişti, închiriază o cămăruţă la Tbilisi, pentru a se întâlni şi a vorbi liber. S-a constituit astfel un fel de club clandestin, fără înclinaţii revoluţionare. În viaţa lui Stalin apare şansa de a se face cunoscut şi de se exprima liber.





Stalin a făcut mai multe acţiuni modeste, specifice unui revoluţionar: participarea la cercuri muncitoreşti, simpatia faţă de cercurile marxiste, discursuri publice la manifestări ale muncitorilor. Acestea au dus la urmărirea de către poliţie, care l-a descoperit foarte repede percheziţionând camera în care locuia.





Stalin a deţinut mai multe funcţii politice, folosindu-se ulterior de acestea pentru preluarea puterii depline. Funcţiile politice i-au fost acordate datorită reputaţiei de om serios, care munceşte din greu. A început ca lider al social-democraţilor din Caucaz și aderă apoi la Partidul Bolşevic. Devine membru al Comitetului Central după preluarea puterii politice de către bolșevici. Stalin a fost director al Pravdei, deşi Lenin controla această publicaţie comunistă.






Lenin l-a răsplătit pentru sprijinirea Revoluţiei din Octombrie, numindu-l Comisar al Naţionalităţilor. Sprijinind politica economică a lui Lenin, acesta l-a numit Secretar General al Partidului Comunist. După ce Lenin a paralizat, Stalin i-a eliminat din partid pe susţinătorii lui Troţki, principalul său rival la conducerea partidului. Lenin a murit înainte de a lua măsuri împotriva lui Stalin, care a devenit liderul Partidului Comunist din URSS.







În anii „Marii Terori”, Stalin a acţionat sub trei forme: Gulagul, deportările în masă a aproximativ şase milioane de oameni şi execuţiile sumare. Teama şi teroarea au fost instrumentele folosite de Stalin în represiunea politică, atât asupra duşmanilor reali sau ireali ai regimului, cât şi asupra populaţiei. Multe persoane erau luate din mijlocul familiei și arestate în cursul nopții, fiind de cele mai multe ori condamnate pe nedrept.






Stalin a hotărât să încheie un pact de neagresiune cu Germania Nazistă. A urmat invazia sovietică în Polonia, Finlanda, Ţările Baltice, Basarabia și Nordul Bucovinei. După ce Germania a încălcat pactul de neagresiune, Uniunea Sovietică s-a alăturat alianţei atlantice, jucând un rol important în înfrângerea Axei. Invadarea de către Germania lui Hitler a URSS, în campania Barbarossa, l-a surprins pe Stalin nepregătit militar.







La Ialta, SUA şi Marea Britanie au încercat să-l convingă pe Stalin să li se alăture în războiul cu Japonia. După încheierea celui de al Doilea Război Mondial, Stalin instaurează regimuri comuniste în România, Bulgaria, Ungaria, Germania de Est, Polonia şi Cehoslovacia. Impune totodată și prezenţa armatelor sovietice în ţările Europei de Est. Acestea s-au retras după instaurarea unor guverne prosovietice stabile.





Stalin a fost unul dintre cei mai puternici lideri ai secolului al XX-lea din Europa. A reuşit să atragă simpatii, dar şi sentimente de ură din partea unor personalităţii ale istoriei universale contemporane. Boris Souvarine, fost membru al Internaţionalei Comuniste, scria într-un articol: „Stalin vrea să rămână singurul supravieţuitor dintre tovarăşii de arme ai lui Lenin şi să nu aibă în jurul lui decât inşi mediocri, incapabili să privească «soarele» în faţă. Fiindcă Stalin pretinde să fie asemănat cu soarele, cazul este de competenţa psihiatrilor”.







În rândul partidelor comuniste din Internaţionala Comunistă, Stalin a fost obiectul unui cult extraordinar şi criteriul absolut al fidelităţii faţă de comunism. Nu exista critică adusă lui. Orice mică dispută sau ocară adusă marelui lider, era considerată o trecere în tabăra duşmanului de clasă. Pentru toţi comuniştii din lumea întreagă, Stalin era „marele cârmaci” şi „tătucul popoarelor”.







Iosif Vissarionovici Stalin, eroul naţiunilor comuniste şi succesorul lui Lenin, a intrat în comă şi a paralizat pe partea dreaptă a corpului. Câteva zile mai târziu, inima acestuia a încetat să mai bată. Întreaga lume comunistă a fost îndurerată.


După dineu, Stalin a plecat să doarmă, însă a doua zi a fost găsit cu faţa la pământ. Ipoteza otrăvirii nu a fost luată oficial în calcul. Din amintirile paznicilor lui Stalin, reiese că, cel mai probabil, liderul sovietic s-a otrăvit imediat ce a băut apa minerală, care se afla pe birou.


Trupul lui Stalin a fost mumificat şi păstrat în Mausoleul lui Lenin. A fost supus unui ritual funerar, asemenea lui Lenin, părintele fondator al URSS. După declanşarea procesului de destalinizare din Uniunea Sovietică, trupul liderului sovietic a fost îngropat lângă zidul Kremlinului.


