- 1. Revoluţia din februarie
- 2. Desfăşurarea Revoluţiei
- 3. Revoluţia Bolşevică. Lenin preia puterea.
- 4. Prăbușirea Regimului Țarist
- 5. De la Rusia bolşevică la URSS
- 6. Scoaterea Rusiei din Primul Război Mondial
- 7. Războiul Civil din Rusia
- 8. Crearea Internaţionalei comuniste
- 9. Constituirea URSS
- 10. Testamentul lui Lenin și declinul lui Troțki
- 11. Ascensiunea lui Stalin
- 12. Stalinizarea URSS
- 13. Marea Teroare sau Marea Epurare
Experiența Sovietică
Drumul Rusiei spre comunism
Se urmărea instaurarea în Rusia a unei monarhii constituționale. Țarul urma să fie controlat de Parlament (Duma), instituţie pe care el o desfiinţase în 1916. Guvernul provizoriu constituit atunci îi cuprindea, între alţii, pe prinţul Lvov, pe istoricul Miliukov şi pe avocatul social-democrat Kerenski, atât liberali cât şi social-moderaţi. A fost o revoluţie liberală, care a avut drept rezultat proclamarea Republicii. Guvernul se obliga să conducă într-o manieră mai eficientă eforturile de război.
1 din 4
Țarul Nicolae al II-lea a fost obligat să abdice pe fondul tensiunilor din interiorul ţării. A fost format un guvern provizoriu din care făceau parte liberali și socialiști moderați care promiteau că vor conduce într-o manieră mai eficientă eforturile de război. Adevărata putere în stat era deținută de liderii socialiști din Sovietul de la Sankt Petersburg. Aceştia doreau terminarea conflictului printr-o pace generală „fără anexări sau indemnizații de război”, o formulă pe care nici Aliații, nici Germania nu ar fi acceptat-o.
2 din 4
Prin refuzul Marelui Duce Mihail de a prelua puterea în Rusia începe ceea ce istoricii numesc perioada de “dualitate a puterii” dintre “Comitetul provizoriu al Dumei”, proaspăt constituit, şi “Comitetul executiv provizoriu”.
3 din 4
Guvernul provizoriu, de comun acord cu Ţarul Nicolae al II-lea, care abdicase, a propus fratelui acestuia, Marele Duce Mihail, sa-i urmeze la tron țarului. Marele Duce Mihail se bucura de sprijinul soldaţilor, ţăranilor, muncitorilor dar şi de sprijinul clasei conducătoare a Rusiei.
4 din 4
Reprezentanţii “revoluţiei” bolşevice din octombrie erau aproape toţi în Occident: Troțki la New York, iar Lenin și Zinoviev în Elveţia.
Troțki a recunoscut mai târziu că: “Revoluţia ne-a surprins în plin somn, ca pe fecioarele nebune din Evanghelie”.
Revoluţia din februarie se referă la nemulţumirea populaţiei, manifestată prin proteste, căpătând treptat caracterul unei revoluţii, faţă de anumite decizii luate de autorităţi: ideea de a introduce cartele pentru raţionalizarea alimentelor. Lipsa pâinii şi a produselor de primă necesitate a făcut să explodeze o situaţie pe care înfrângerile militare de pe front, condiţiile de muncă dificile ale muncitorilor o făcuseră tot mai imposibil de controlat.
1 din 5
Timp de trei zile, cortegii de muncitori, femei, tineri, într-un număr tot mai mare, se revarsă dinspre suburbiile capitalei, invadând străzile din centru, fără a provoca incidente grave.
2 din 5
Ţarul abdică, dar marele duce Mihail nu reuşeşte să îşi impună autoritatea. Puterea este scindată între Comitetul Provizoriu al Dumei - format în majoritate din forţele liberale - şi Comitetul Executiv al Sovietului - dominat de partidele socialiste. Noul guvern condus de prinţul de Lvov este recunoscut de aliaţi şi va promulga o serie de acte normative care legiferează, pentru prima oară în Rusia, libertăţii cetăţeneşti (libertatea de presă, de asociere, de reunire).
3 din 5
După o telegramă a ţarului, prin care se ordona încetarea dezordinii, cea de-a patra manifestaţie populară împotriva guvernului se va solda cu o sută cincizeci de morţi, ucişi de mitralierele mânuite de ofiţeri, soldaţii refuzând să tragă în mulţimea neînarmată. In timpul nopţii, mai multe regimente se revoltă, iar în dimineaţa celei de-a doua zile fraternizează cu populaţia, punând stăpânire pe cele mai importante clădiri publice şi începând un marş în vederea cuceririi Palatului de Iarnă.
4 din 5
Kerenski îi primeşte pe participanţii la insurecţie, în numele deputaţilor Dumei aflaţi în şedinţă în palatul Tauride. Violenţa spontană a mulţimii şi a soldaţilor se soldează cu peste o mie cinci sute de victime în numai câteva zile, în mare parte funcţionari şi simboluri ale unui regim bulversat de dezastrele unei autocraţii neputincioase şi de suferinţele provocate de război.
5 din 5
La sate, începe o luptă a ţăranilor împotriva nobililor proprietarii de teren. In oraşe, mai ales la Petrograd şi Moscova, muncitorii ies în stradă, intrând în grevă, alături de oameni ai muncii din alte sectoare de activitate, care se alăturau revendicărilor acestora şi se organizează, inclusiv din punct de vedere militar.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Karl Marx
Karl Marx a fost părintele ideologiei comuniste. Ideile lui au avut la bază materialismul dialectic. Concepţiile lui Marx au exercitat o influență majoră asupra mișcării muncitorești.
Lenin
Lenin a fost un revoluționar rus care, alături de bolşevici, a preluat puterea politică. A devenit conducătorul noului regim instaurat, reuşind să alinieze Rusia după bunul său plac.
Iosif Vissarionovici Stalin
Iosif Vissarionovici Djugaşvil, supranumit „Stalin”, a fost președintele Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste și o figură centrală a lumii comuniste.
Mihail Sergheevici Gorbaciov
Gorbaciov a avut un rol important în promovarea păcii la nivel mondial. A fost preocupat de reluarea şi îmbunătăţirea relaţiilor cu SUA.
Comunismul în Republica Democrată Germană
Înfrângerea Germaniei Naziste a dus la împărțirea Germaniei. RFG sau Germania Vestică sub ocupație anglo-americană și RDG sau Germania de Est, sub influența sovietică. RDG a îmbrățișat comunismul, astfel că aceasta a urmat cursul impus de URSS.