Condiția femeii în Evul Mediu
Condiția femeii a fost definită în primele secole ale creștinismului de către Părinţii Bisericii. Această concepție are la bază tradiţia iudaică a Bibliei şi gândirea lumii greco-romane.
Istoria femeilor în perioada medievală este diferită de cea a bărbaţilor, datorită evoluțiilor sociale, economice, politice sau culturale care le-au afectat într-un mod diferit de cel în care au fost afectați bărbații. O diferență majoră între femeie și bărbat este de natură socială. Atunci când aparţin elitelor, bărbații beneficiază de o serie de privilegii. De cealaltă parte femeile, indiferent de statutul lor social, sunt considerate drept fiinţe inferioare și neputincioase şi adesea tratate ca atare. Spre deosebire de restul societăţii, femeile din nobilime se pot bucura de o situaţie mai bună decât unii bărbaţi din clasele inferioare, cum ar fi țăranii.
Text
1 din 5
În cadrul familiei, femeia este întotdeauna obedientă, considerându-se că are nevoie de un bărbat protector şi de un şef masculin, care poate fi tatăl, fratele sau vreun unchi al acesteia.
Imagine
Text
2 din 5
Într-o societate rurală subdezvoltată, marcată de decăderea ţărănimii libere şi aservirea ei, principala grijă a bărbatului era subzistența familiei sale şi achitarea taxelor către stăpânire. De cealaltă parte, statutul social al femeii era tributar unei paradigme bazată pe o serie de cutume, unele dintre acestea bucurându-se de susținerea Bisericii.
Imagine
Text
3 din 5
Fiind exclusă din viaţa publică, românca medievală îşi desfăşura existenţa în limitele spaţiului domestic. Ea era limitată la o fiinţă mai puţin înzestrată fizic şi intelectual, având în vedere „neputinţa şi slăbiciunea firii“ şi faptul că „iaşte mai proastă şi mai leasne spre cădere decât bărbatul“. Astfel, femeia era supusă obedienței față de bărbații din familie, cum ar fi tată, frate şi după căsătorie, soţ.
Imagine
Text
4 din 5
În urma căsătoriei, care de cele mai multe ori nu avea loc în acord cu opţiunea fetei, ci mai degrabă era condiţionată de existenţa zestrei, femeia devenea obedientă soţului și era deposedată de partea ei din patrimoniul patern. Soţul avea drept deplin de administrare şi folosire a zestrei, însă, din fericire, nu o putea vinde sau înstrăina.
Imagine
Text
5 din 5
În ceea ce privește pedeapsa aplicată femeii, bărbatul socotea că aceasta îi aparţine în totalitate, că are drept de viaţă şi de moarte asupra ei. Cu toate acestea, deşi legislaţia medievală românească îngăduia uciderea femeii doar în caz de încălcare a fidelităţii conjugale sau prin confirmarea unor legături incestuoase cu rude „ce să sue sau de cealea ce se pogoară până a doa spiţă“.
Imagine
Condiția femeii a fost definită în primele secole ale creștinismului de către Părinţii Bisericii. Această concepție are la bază tradiţia iudaică a Bibliei şi gândirea lumii greco-romane. Concepția despre femeie a rămas în linii mari neschimbată până în perioada modernă, cu unele nuanţe care ţin de anumite evoluţii ale mentalităţilor. Momentul cel mai important din viața unei femei era căsătoria, limitată la o simplă formalitate. Existau chiar și manuale dedicate vieţii de cuplu, care ofereau sfaturi femeilor ce îşi doreau să îşi vadă soţii fericiţi. Aserțiunea despre femeie ca fiind o fiinţă nedesăvîrşită a fost popularizată de mai mulți filosofi, inclusiv de Aristotel, a cărui operă a avut o influenţă majoră asupra Occidentului medieval începând cu redescoperirea scrierilor sale.
Text
1 din 3
Poziţia inferioară a femeii în societate şi în familie este o caracteristică a lumii mediteraneene, influențate deopotrivă de gândirea greco-romană și de iudeo-creștinism. Acest lucru poate fi observat în operele medicilor şi ale filosofilor. In ceea ce privește concepţia greco-romană despre femeie, aceasta este văzută ca o fiinţă incompletă, mai puţin perfectă decât bărbatul. Medicii credeau că bărbatul și femeie au trupuri similare, cu deosebirea că femeia e mai slabă din punct de vedere fizic, ceea ce-i conferă o inferioritate intelectuală.
Imagine
Text
2 din 3
Medicii mai considerau că organele sexuale ale femeii sunt identice cu ale bărbatului, dar aşezate în interiorul corpului. Acest lucru sugera că femeia e un bărbat ratat, care încă din timpul gestaţiei nu a reuşit să se dezvolte normal. De aceea, naşterea unei fete era considerată o eroare a naturii, un eveniment nefast, iar abandonarea nou-născuţilor de sex feminin era mult mai frecventă decât cea a băieţilor.
Imagine
Text
3 din 3
În creștinismul primar, Sfântul Ambrozie al Milanului arată clar că Eva l-a făcut pe Adam să cadă în păcat, şi nu invers. Această concepție justifică privarea femeii de drepturi, punerea sub obediența bărbatului şi limitarea ei la sfera privată, cu excluderea oricăror roluri în viața publică.
Imagine
  • Angelloz J.-F., La littérature allemande, Paris, ed. a 9a, 1971
  • Bloch Marc, Societatea feudală, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996
  • Boşca T., Poezia trubadurilor, truverilor şi minnesängerilor, Cluj, 1983
  • Cantor Norman, The Medieval World, 300-1300, New York, 1968
  • Comorovski C., Literatura umanismului şi renaşterii, Bucureşti, 1972
  • Drîmba Ovidiu, Istoria literaturii universale, vol.I, Bucureşti, 1998
  • Duby Georges, L'Europe au Moyen Age, Paris, 1984
  • Gilson Etienne, Istoria gîndirii medievale, Bucureşti, 1995
  • Lung Ecaterina; Zbuchea Gheorghe, Istorie medie universală, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti 2003
  • Eadem, Istoricii şi politica la începuturile evului mediu european, Editura Universității din București, Bucureşti, 2001
  • Martin H., Mentalités médiévales, XIe-XVe siècle, Paris, 1998