Șoimii Patriei
Creația și nebunia lui Nicolae Ceaușescu
Organizația Șoimii Patriei a fost o „organizație de masă a copiilor preșcolari și școlari între 4 și 7 ani”. A fost creată de către PCR din dorința de a manipula și educa în spiritul comunist copiii de vârste fragede. Copiii încadrați în Șoimii Patriei erau îndoctrinaţi politic şi înregimentaţi în sistemul comunist.

Susține financiar History Lapse făcând o donație de $5 (PayPal, credit card sau bitcoin).

bitcoin: 1PpagscXKttC5FidgV2WQNRaBgSPwjvP9Z
Organizația Șoimii Patriei a fost o „organizație de masa a copiilor preșcolari și școlari între 4 și 7 ani”, specificat în regulamentul acesteia. A fost creată de către PCR din dorința de a manipula și educa în spiritul comunist copiii de vârste fragede. Copiii încadrați în Șoimii Patriei erau îndoctrinaţi politic şi înregimentaţi în sistemul comunist. Șoimii Patriei a fost create în timpul lui Nicolae Ceaușescu. Refuzul de a fi integrat într-o organizație de înregimentare atrăgea după sine foarte multe piedici în dezvoltarea profesională. Calitatea de membru în UTC sau Partid îți oferea șansa absolvirii unei Facultăți, a unui doctorat sau obținerii unui loc de muncă bun.

Aceasta urmărea extinderea îndoctrinării poporului român asupra copiilor. Astfel că urma ca toți copiii cu vârste cuprinse între 4 și 7 ani să fie cuprinși în această organizație politică, de la 7 ani aceștia urmau să fie încadrați în Organizația „Pionierilor”. În anul prăbușirii comunismului în România, Șoimii Patriei număra peste 1 500 000 de membri. De la sine se înțelege că cei care făceau parte din Șoimii Patriei nu aveau convingeri politice, ci erau obligați să se înscrie. Înscrierea în Șoimii Patriei era un traseu ce trebuia parcurs.

Orice organizație de înregimentare era controlată de regim, de autoritățile comuniste direct interesate de a ține sub control situația din țară. Populația era înregimentată fără prea multe informații, aproape cu forța. Refuzul de a face parte dintr-o organizație de îndoctrinare ideologică și înregimentare politică era catalogată ca fiind o riposte la adresa regimului, persoana în cauză ne mai putând promova în diversele activități sau domenii în care era implicată. Devenea o persoana „antisocială”.

Organizația Șoimii Patriei trebuia, la îndrumarea partidului, să acorde o atenție deosebită educării patriotice a copiilor, o educare socialistă, obedientă față de partid, sub pretextul dezvoltării dragostei și respectului față de patrie și popor. În fapt, totul se rezuma la a crea oameni care să iubească și să susțină partidul și planurile acestuia. Copiii erau supuși unui proces de educare și formare comunistă, revoluționară și patriotică.

Organizația Șoimii Patriei, prin activitățile desfășurate, încerca să inducă copiilor plăcerea și respectul pentru muncă, față de oamenii muncii, sub sloganul „prin muncă, și numai prin muncă, pot să contribuie la înflorirea patriei”. Încă de la înscrirea în organizația Șoimii Patriei se avea în vedere cultivarea copiilor unor deprinderi practice dar și mobilizarea lor în diferite acțiuni de muncă.

PCR a fost preocupat de atragerea și înregimentarea politică și ideologică a poporului ncă de la cele mai fragede vârste. Tactica comuniștilor era implicarea a întregului popor în planurile sale de construire a socialismului. Organizația Șoimii Patriei, în sarcinile sale de creștere, educare și formare comunistă a tuturor copiilor RSR, se bucura de sprijinul consiliilor și comandamentelor pionierești, a comandanțiilor-instructori, a tuturor cadrelor didactice implicate în activitatea „Organizației Pionierilor”.

Activitățile desfășurate de către Șoimii Patriei urmăreau crearea unui cadru prielnic dezvoltării unei generații care să aprecieze și să iubească PCR, conducătorul, și să devină în viitor susținători ai programelor comuniste. Se urmărea manipularea celor mici, astfel încât aceștia să cunoască „tradițiile luptei poporului nostru, a clasei muncitoare și a PCR”, urmând ca tinerii să aprecieze, să respecte și să continue munca celor ce s-au jertfit pentru țară, care au luptat pentru „libertatea socială și independența națională”.

Copiii trebuiau să ajungă să aprecieze „realizările obținute în construcția socialismului”, activitatea desfășurată de oamenii muncii, dar și să fie conștienți, să iubească și să cunoască frumusețiile și bogățiile țării. Șoimii Patriei avea obligația de a forma și educa copii „în spiritul dragostei de muncă, al respectului față de oamenii muncii, al grijii pentru bunul obștesc”, ajungând chiar ei să participe la acțiuni de muncă.

Organizația Șoimii Patriei se angaja să cultive celor mici respect și dragoste față de părinți, față de generațiile vârstnice, față de educatori și învățători, cei mici să devină un sprijin pentru cei din jurul lor. Organizația Șoimii Patriei se concentra pe cultivarea în rândul celor mici a curajului, a unor valori precum: modestia, responsabilitate, cinste, hărnicie, precum și „dezvoltarea deprinderilor de comportare civilizată, a ordinei și disciplinei, formarea personalității copiilor”.

Copiii ce activau în cadrul organizației Șoimii Patriei trebuiau să deprindă sensibilitatea față de frumos, să-și dezvolte diferite talente, inclusiv dezvoltarea armonioasă fizică a lor și „călirea organismului”. „Organizația Șoimii patriei educă sentimente de prietenie ale copiilor din țara noastră față de copiii din lumea întreagă, respectul față de celelate popoare, dragostea pentru pace”.

Organizația Șoimii Patriei a fost creată de către Nicolae Ceaușescu, ultimul lider comunist al României. În contextul instaurării cultului personalității, Ceaușescu avea intenția de a se face cunoscut și iubit și de către cei mai mici cetățeni ai țării. Prin constituirea aceste organizații, Nicolae Ceaușescu reușea să controleze și să coordoneze întreg învățământ din România după principii comuniste. Șoimii Patriei era o organizație coordonată de partid. Activitățile acesteia se organizau sub îndrumarea și sub controlul PCR. Scopul organizației Șoimii Patriei era „educarea patriotică, socialist a copiilor, în spiritul dragostei și respectului față de patria și poporul nostrum, față de Partidul Comunist Român”.

Crearea „Șoimilor” oferea posibilitatea regimului de a cuprinde copiii, de la vârste fragede, în procesul educației comuniste, în acel demers de educație „revoluționară” a tinerei generații, stabilit ca țintă de PCR. Acest aspect a fost luat în discuție prin Programul de masuri pentru aplicarea hotararilor Congresului al XI-lea al partidului, astfel că înființarea „Șoimilor Patriei” era un ultim pas al PCR spre politizarea sistemului de învățământ.

Scopul stabilit al organizației „Șoimilor” era „educarea moral-civică a copiilor, în spiritul umanismului, al dragostei şi respectului faţă de patrie şi popor, faţă de Partidul Comunist Român”. Practic Organizaţia Șoimii Patriei, împreună cu celelalte organizații de tineret, cu Organizația Pionierilor şi Uniunea Tineretului Comunist, susțineau concret prin acțiunile desfășurate procesul de educare a tinerei generaţii, o generație de comuniști.

Pentru Ceaușescu crearea Organizației „Șoimilor” finaliza epoca de înregimentare a tuturor preșcolarilor și școlarilor. El reușise deja ca elevii de şcoală generală să fie deja înregimentaţi în uniformele de pionieri, iar elevii de liceu jurau deja credinţă patriei şi slavă conducătorului iubit din uniformele de UTC-işti. Singurii copiii din sistemul de învăţământ pentru care nu fusese creată încă o formă de înregimentare sub stindardul Partidului Comunist Român erau cei din ciclul preşcolar.

Organizația Șoimii Patriei era sprijinită, pe lângă Pionieri și de: Comitetele cetățenești de părinți, de organele de învățământ care conlucrau cu Organizația Pionierilor, Comitetele și comisiile femeilor, Organele sanitare și ale Societății de Cruce Roșie, UTC, Asociațiile Studențești, Organele și organizațiile sindicale, de Uniunea Națională a Cooperativelor Agricole de Producție și organele din subordine, Comitetele de cultură și educație socialistă, Consiliile pentru educație fizică și sport.

Ceauşescu a avut ideea înfiinţării organizaţiei Șoimii Patriei, prima organizaţie din ţările aflate sub comunism, care înregimenta copiii cu vârste cuprinse între 4 şi 7 ani. Decizia a fost luată la Congresul educației politice și al culturii socialiste, în domeniul muncii ideologice, politice şi cultural-educative. Pentru Ceauşescu, micuţii cu vârste începând de la 4 ani, fără să cunoască cititul sau scrisul, vor ajunge să participe la dezvoltarea „societății socialiste multilateral dezvoltate”.

În regulamentul organizației era specificat că Șoimii Patriei prin „activitățile inițiate, contribuie la dezvoltarea prieteniei și frăției între copiii români, maghiari, germani și de alte naționalități din țara noastră, a dragostei și atașamentului față de țară - Republica Socialistă România.” Ceaușescu ajunsese să creadă că printr-o îndoctrinare politică puternică își asigură trăinicia sa și a regimului său. El visa o societate uniformizată sub principiile comunismului şi se pregătea să crească şi să educe tinere generaţii în spiritul societăţii socialiste.

În cadrul Regulamentului organizației Șoimii Patriei era precizat modul de organizare, drapelul și uniformele. Uniformele era achiziționate de părinți, însă totul era stabilit de PCR. Nimic nu era la voia întâmplării. Conform unor decrete prezidențiale s-a stabilit prețul uniformelor. Uniforma șoimilor fetițe pentru activități zilnice cuprindea: fustiță albastră sau pantalon albastru, bluză portocalie cu epoleți, fundă roșie cu tricolor, pălărie albastră,ciorapi albi, ecuson imprimat cu însemnele organizaţiei.

La fete uniforma cuprindea un bluzon de zi, executat din fire poliester texturat 150 den, pe mașini circulare. Uniforma avea în compoziția sa și un bluzon pentru festivități, executat asemenea bluzonului de zi. Uniforma mai cuprindea: fustă, pantalon lung, pălărie, cravată și ecuson imprimat. Fusta era executată din fire poliester texturat 150 den, pe mașini circulare.

Pentru băieții, uniforma Organizației Șoimii Patriei cuprindea: bluzon portocalie cu epoleți, pantalon albastru lung, pantalon albastru scurt, șapcă albastră, cravată roșie cu tricolor, ciorapi albi și ecuson imprimat cu însemnele organizaţiei. Uniforma era obligatorie și la fel pentru toți copii.

Intrarea în organizaţia Șoimii Patriei se făcea pe baza unui jurământ de credinţă obligatoriu, în cadrul unui ceremonial. Copiii de 4 ani erau puşi să jure: „Eu, Şoim al Patriei, mă angajez poporului credinţă să-i păstrez, să fiu cinstit şi drept, oricând, să apăr şi să cânt acest pământ.” Intrarea copiilor în organizația Șoimilor avea loc într-un cadru festiv, în prezenţa părinţilor, rudelor, a unor reprezentanţi ai organelor de partid şi de stat de la nivel local sau central.

Șoimii era îmbrăcați în uniforma cumpărată de părinţi. Fetiţele purtau fustiţă albastră, respectiv pantalon de aceeaşi culoare, bluză portocalie cu epoleţi, fundă roşie cu tricolor, pălărie albastră, ciorapi albi şi ecuson. Băieţii purtau pantalon albastru – lung şi scurt, în funcţie de anotimp, bluză portocalie cu epo­leţi, fundă roşie cu tricolor, şapcă albastră, ciorapi albi, ecuson. Festivitățile se bucurau de prezența părinților și în general se desfășurau cu prilejul vizitelor oficiale. Existau mai multe festivități organizate, la care participau organizația Șoimii Patriei. Copiii erau pentru autoritățile comuniste mijloc de propagandă.

Înscrierea în rândul Organizației „Șoimilor” începea pentru micuți odată cu înscrierea la grădiniţă. Acest moment era urmată de festivitatea de intrare în organizaţie. Întotdeauna festivităţile erau adevărate evenimente la care erau prezenți nu doar părinţii şi rudele copiilor, ci şi reprezentanţii organelor de partid şi de stat.

Toate festivitățile erau aproape la fel, autoritățile comuniste urmăreau implicarea părinților, prin solicitarea prezenței acestora la diferitele festivități. Pe lângă părinți erau prezenți de fiecare dată anumiți invitaţi şi persoane cunoscute din respectiva localitate. Evenimentul trebuia să fie spectaculos, să impresioneze pe cei mici. Momentul maxim era depunerea legământului de către micuțul șoim, care intra dintr-o dată în rândul propagandei comuniste. Festivitatea se încheia în aplauzele celor prezenţi, se recitau cântece şi poezii.

Festivitățile de înscriere în organizație nu erau lipsite de momente de poezie şi cântec dedicate Partidului Comunist Român, îndoctrinarea politică era în floare, deși micuții nu avea încă vârsta să ânțeleagă demersurile partidului. Din ceremonia de înscriere în Șoimii Patriei erau nelipsite versurile: „Port în inimă partidul/ Port pe cap pălărioară/ Şi la gât port tricolor,/Port în suflet România /Şi pe-al ei conducător. /Port în inimă partidul, /De nimic nu mă mai tem. /Sunt cuminte şi sunt harnic Şoim al patriei mă chem,/ Sunt fiul tău, partid, iubit părinte, /Ne-ai dăruit o ţară ca-n poveşti /Şi pentru ea cu dragoste ne creşti.

În toată România existau Case ale pionierilor şi ale şoimilor patriei care aveau sarcina de a pregăti activiştii ce urmau să se ocupe de organizaţiile şoimilor patriei şi pionierilor. Activiștii aveau directive clare, trasate la nivelul partidului, astfel ca tineretul, chiar micuții de 4 ani să fie transformați în cetățeni cu un pronunțat spirit comunist. Atragerea celor mici în rândul organizaților comuniste, PCR își atingea scopul de a extinde linia și politica patidului la întreg popor, indiferent de vârstă. Îndoctrinarea politică a poporului era un scop politic declarat a comuniștilor. Se urmărea o comunizare a României.

În cadrul festivității de înscriere în Șoimii Patriei pionierii erau cei care înmânau grupelor de şoimi ai patriei însemnele organizaţie: drapelul, fundele şi insignele. Fiecare şoim primea insigna şi fiecare grădiniţă avea drapelul organizaţiei. Drapelul era de formă dreptunghiulară, de culoare roşie. Pe o parte era drapelul tricolor, iar pe cealalta parte, în centrul drapelului, era aşezată emblema Organizatiei care se instituia ca insignă şi ecuson. În jurul emblemei, înscrisă cu litere majuscule de culoare galbenă, se afla inscripția „Organizația Șoimii patriei din Republica Socialistă România.”

Comunismul urmărea ca întreaga suflare românească să fie antrenată în procesul de educare a omului de tip nou, astfel încât rezultatul să fie obținerea unui comunist desăvârșit, care să creadă și să participe la comunizarea țării. Pentru a se putea obține acest obiectiv era nevoie de subordonarea și instaurarea unui control sever asupra întregului popor. Politizarea întregii societății i-a cuprins mai întâi pe oamenii muncii, după care au fost vizați studenţii, liceenii şi elevii de şcoală generală. Nimeni nu a scăpat supunerii unei educații în spirit comunist. Inclusiv preşcolarii au fost cuprinși în acest proces de educației politică.

Organizația Șoimii Patriei oferea autorităților comuniste ocazia manipulării unor copii cu vârste mici. Se mergea pe considerentul că cei mici prind foarte repede, în plus nu pun în­tre­bări, doar ascultă şi execută. Educaţia politică a acestora era mai ușor de făcut, și bine controlată de partid. Organizaţia avea sarcina de a da o educaţie „moral-politică, patriotică, prin mun­că şi pentru muncă a tinerelor ge­neraţii, la formarea acestora în spiritul concepţiei revoluţionare despre lume şi viaţă”, idee expusă în volumul „Educaţia comunistă, patriotică, revoluţionară a Şoimilor Pa­tri­ei”.

Referitor la menirea organizației Șoimii Patriei, Nicolae Ceauşescu, creatorul acesteia menționa: „Faceţi totul, dragi prieteni tineri, pentru a fi la înălţimea încrederii partidului nostru comunist, a condiţiilor mi­nunate care vă sunt create. Învăţaţi, munciţi, munciţi şi învăţaţi, însuşi­ţi-vă cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi cu­noaş­te­rii, concepţia materialist-dialectică, fiţi cutezători, preţuiţi strămoşii şi părinţii voştri, acţionaţi permanent în spiritul romantismului revoluţionar, pregătiţi-vă să fiţi întotdeauna gata de a vă face datoria de a duce înainte neabătut făclia progresului pe pă­mân­tul României, mesajul de pace şi colaborare al naţiunii noastre socia­liste cu alte naţiuni ale lumii.”

Copiii înscriși în Organizația „Șoimilor”, prin diversele activităţi desfășurate, trebuiau învețe şi să înţeleagă anumite cunoştinţe despre „patrie, partid, popor, oamenii mun­cii şi realizările deosebite din ţara noastră în anii socialismului, cu­noaş­terea Imnului de Stat al Repu­blicii Socialiste România, a drapelului şi a stemei ţării, a drapelului PCR, al UTC, al Organizaţiei Pionierilor, a ceremonialului specific Organizaţiei Şoimii Patriei, în scopul cultivării sentimentelor de dragoste şi re­cu­noştinţă faţă de partid, tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Cea­u­şes­cu, al dezvoltării interesului copiilor pentru muncă, ordine, disciplină”, după cum era scris în volumul „Educaţia comunistă, patriotică, revoluţionară a Şoimilor Pa­tri­ei”.

În viziunea lui Ceaușescu, șoimii urmau să contribuie şi ei la construcţia „societătii socialiste multilateral dezvoltate” şi la întărirea cultului personalității. Organizația preșcolarilor era controlată politic, astfel că își desfăşura întreaga activitate sub conducerea PCR, iar sarcina îndrumării activității îi revenea Organizației Pionierilor. A fost singura organizație de acest fel din țările blocului socialist.

Partidului Comunist Român se bucura de mari elogii în rândul preșcolarilor și școlarilor înscriși în organizația Șoimii Patriei. Au fost compuse mai multe cântece dedicate partidului, prin care se sublinia devotamentul față de PCR. Această organizaţiei avea ca scop principal educarea copiilor într-un spiritul elogios comunist, fidel faţă de PCR şi față de dictatorul Nicolae Ceaușescu.

În lucrarea „Educația comunistă, patriotică, revoluționară a şoimilor patriei” erau retrasate sarcinile politico-educative pentru educătorii Şoimilor Patriei, pentru cei însărcinații cu instrucția preșcolarilor: „Cunoaşterea Drapelului PCR, recunoaşterea portretului tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi al tovarăşei Elena Ceauşescu, informarea copiilor asupra înaltelor funcții pe care le îndeplinesc pe linie de partid şi de stat, prezentarea unor aspecte semnificative din copilărie şi adolescentă, principalelor momente din activitatea revoluţionară din trecut şi din ultimele decenii”. Greu de crezut că un copil de 4 ani avea vreun minim interes față de aceste obiective stabilite de partid.

Port în inimă partidul: Port pe cap pălărioară / Şi la gât port tricolor, /Port în suflet România / Şi pe-al ei conducător. / Port în inimă partidul, / De nimic nu mă mai tem./Sunt cuminte şi sunt harnic / Şoim al patriei mă chem, / Sunt fiul tău, partid, iubit părinte, / Ne-ai dăruit o ţară ca-n poveşti / Şi pentru ea cu dragoste ne creşti./Să o slujesc cu inima fierbinte./Eu sunt un şoim al patriei în zbor/Şi tu mi-ai dat aripile acestea/Viteaz să mă înalţ spre viitor,/Spre luminoase, comuniste creste./Pământ iubit, pământ al biruinţei/Pe care întâi lumina am văzut/Noi, şoimii patriei şi pionierii,/Îţi dăruim cu drag un cald salut.

Micii şoimi şi pionierii: Sub un cer senin,/De lumină plin,/Pionierii vieţii înfloresc/Şi cu cântecul, din tot sufletul,/Patriei iubite vestesc: Micii şoimi şi pionierii/Şi-au dat mâna peste ţară/Şi-n avântul primăverii/Au scăldat plaiul lor minunat;/Pui de Făt-Frumos/Şi cântând voios/Viţa nouă scriu şi citesc/Mulţi ca florile, vii ca zorile/Fericiţi ca patria cresc.

Au existat și ironii la adresa acestei organizații comuniste de preșcolari, glume despre șoimi, micuții de 4 ani care trebuiau să devină cunoscători și susținători ai regimului comunist: „Jur cu mâna pe fundiţă/ Şi cu fundul pe oliţă/ Să cresc mare şi voinic/ În intuneric şi în frig/ Fără să mănânc nimic!”, o altfel de variantă-banc a jurământului şoimilor.

Suntem şoimii patriei: Ta, ta, ta, ta, ta, ta/ A sunat trompeta/Trec şoimii patriei cântând/Avem fundiţe cu tricolor/Şi ni-s obrajii surâzători/Noi suntem şoimii neînfricaţi/Azi mici, dar mâine cu toţii bărbaţi./Ta, ta, ta, ta, ta, ta/Suntem şi noi gata/Să apărăm ce-am moştenit/Ţara, tricolorul, pacea şi poporul/Şi un partid de toţi iubit/Partid, părinte drag, îţi mul­ţu­mim!/De grija ta şi noi o să fim/Harnici, cinstiţi, mândria gliei/Noi, şoimii mici ai României.

Simona Preda, doctor în Istorie, afirma cu privire la organizația „Șoimii”: „În 1976 apare și organizația Șoimilor Patriei, o organizație ciudată, pentru că o regăsim doar în România, în celelalte țări din blocul comunist nu se regăsește o organizație care să înregimenteze copiii de la 4 ani, de la cea mai fragedă vârstă. Se pare că a fost chiar creația lui Nicolae Ceaușescu”.

Pe lângă participarea la diferite activități, cu un pronunțat caracter politic, în cadrul organizației Șoimii Patriei se tipărea revista pentru copii Arici-Pogonici. Aceasta va fi transformată în revista Șoimii Patriei, în urma unui anunț făcut de Nicolae Ceaușescu în cursul unei sedințe a Secretariatului CC al PCR. . Revista Arici Pogonici, o revistă dedicată preșcolarilor, era o revista foarte uşoară, la care Nicolae Ceaușescu anunța că necesită măsuri serioase de îmbunătaţire. Noua revista Şoimii Patriei, care ajungea în toată grădiniţele din ţară, conţinea diverse jocuri, anecdote, benzi desenate, dar şi poezii şi alte texte „educative” în spirit de partid.

Comunismul a creat frustări, neliniști, îndoctrinări. PCR a pus preț pe ideologie și îndoctrinare politică, astfel că acea perioadă frumoasă din viața unui om, copilăria a fost umbrită și minimalizată în raport cu IDEOLOGIA COMUNISTĂ. Simona Preda afirma cu privire la acest aspect „copii fiind, dacă regimul comunist nu s-ar fi sfârșit - te fac să-ți dai seama că, până la urmă, am trăit cu toții într-un sistem opresiv, în care individul nu era încurajat să fie liber, în care eram cu toții creați să devenim orice, mai puțin oameni liberi, în care ne era negată personalitatea, un regim care a dorit să fim milioane de mici "eu", într-un imens "noi", să fim Omul Nou”.

După înfiiințarea organizației „Șoimilor Patriei” s-a constituit, la nivel central, Comisia pentru îndrumarea activităţii Organizaţiei Şoimii Patriei, din care făceau parte adulţi şi pionieri, membri ai Consiliului Naţional al Organizaţiei Pionierilor, precum şi reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei şi Învăţământului, CC al UTC, şi ai altor ministere, mame eroine etc. Consiliului Naţional al Organizaţiei Pionierilor edita și îndruma activitatea revistelor destinate șoimilor.

PCR urmărea prin îndoctrinarea politică, începută de la vârste fragede, crearea din copil a unui „om nou”. Implicarea celor mici în acțiuni și activități politice oferea ocazia partidul să transmită copiilor cât sunt de importanți și ce viitor luminos îi așteaptă în acea lume comunistă. Copilul urma să devină un comunist convins. În ciuda vârstei fragede, copiii ajungeau să cunoască activități desfășurate de partid, așa zisele „reușite” ale PCR, să recunoască conducătorii țării, pe Nicolae și Elena Ceaușescu, educarea copiilor într-un spiritul elogios faţă de PCR şi față de conducătorul țării.

La nivel local, în comune, orase, municipii și județe, Comisiile pentru îndrumarea activității șoimilor patriei se constituiau cu prilejul alegerii consiliilor Organizatiei Pionierilor, alegeri care aveau loc o dată la 5 ani. Aceste comisii aveau ca organ executiv de conducere - atât la nivel central, cât și teritorial - Biroul, format din președinți, vicepreședinți și membri.

Activiștii organizațiilor Șoimilor Patriei și Pionierilor erau pregătiți în: Centrul de perfectionare a cadrelor care muncesc cu pionierii de pe lângă Consiliul Național al Organizației Pionierilor, Academia „Stefan Gheorghiu”, școlile interjudețene de partid, dar și în Casele pionierilor și șoimilor patriei exitente la nivelul întregii țări. Cadrele de baza ale celor doua organizații erau retribuite cu sume lunare plătite de Consiliul Național al Organizației Pionierilor.

Procesul de îndoctrinare a preșcolarilor a pornit de la dorința lui Nicolae Ceauşescu de a realiza o societate uniformizată sub principiile comunismului, stabilindu-și ca țintă creșterea şi educarea tinerei generaţii în spiritul acestei societăţi socialiste. Preșcolarii erau singurii ce nu fuseseră încă încadrați politic, elevii de şcoală generală erau deja înregimentaţi în uniformele de pionieri, iar cei de liceu jurau deja credinţă patriei şi slavă marelui conducător iubit din uniformele de UTC-işti.

Prin înregimentarea preșcolarilor, PCR reușea ca întreg sistem de învăţământ să intre în sfera de influență sa, ținând astfel sub control și manipulând toate categoriile sociale, de la cele mai fragede vârste. Ceauşescu, prin înfiinţarea organizaţiei Șoimii Patriei, a creat prima organizaţie din ţările aflate sub comunism, care înregimenta copiii cu vârste cuprinse între 4 şi 7 ani.

Nicolae Ceauşescu, prin crearea „Șoimilor” urmărea ca preșcolarii, care deși nu ştiau să scrie sau să citească, să-şi aducă şi ei contribuţia la creşterea „societății socialiste multilateral dezvoltate”. Scopul organizaţiei „Șoimilor” era „educarea moral-civică a copiilor, în spiritul umanismului, al dragostei şi respectului faţă de patrie şi popor, faţă de Partidul Comunist Român”.

Menirea Organizaţia Șoimii Patriei era, ca împreună cu Organizatia Pionierilor şi Uniunea Tineretului Comunist, să completeze procesul de educare a tinerei generaţii pe care Ceauşescu o visa o generaţie matură de comunişti convinşi, fideli partidului, cu puternice aspirații politice. La 4 ani copiii erau obligaţi să-i recunoască pe Elena și pe Nicolae Ceauşescu din poze. Recunoaşterea fotografiilor cu cei doi şi recunoaşterea drapelului erau unele dintre sarcinile celor micuți.

Simona Preda declara despre ceremonia solemnă de înscriere în rândul Șoimilor, timp în care copil primea cravata, moment transformat în ceva măreț pentru micuț de către partid:„Era o teză a "înnobilării" patriotice. Tu primeai acest lucru, te regăseai ca fiind un vajnic oștean al partidului, iar, la rândul tău, ce erai obligat să faci? Pentru că aceste "donații" de capital de imagine din partea partidului nu erau gratuite! Ele presupuneau să dovedești, să duci mai departe cuvântul partidului, să iubești necondiționat valorile partidului și întreg arsenalul comunist”.

Regulamentul organizatiei Șoimii Patriei stabilea activitățile ce urmau să fie organizate, cu participarea micuților cu vârste cuprinse între 4 și 7 ani: „Cunoașterea de către copii a tradițiilor luptei poporului nostru, a clasei muncitoare și a PCR, (...) prețuirea de către copii a realizărilor istorice obșinute în construcția socialismului, a activității pe care o desfășoara clasa muncitoare, întregul popor, eroii muncii socialiste și fruntașii în producție în uzine, pe șantiere și ogoare, (...) serbări și spectacole prilejuite de aniversarea unor evenimente din istoria patriei și partidului".

Grupele de șoimi ai patriei erau constituite astfel: în grădinițe - structura grupelor mijlocii și mari, îi cuprindea pe copii de 4 si 5 ani; în clasele I ale școlii primare erau cuprinsi copii de 6-7 ani; pe cartiere, străzi și sate, cuprindeau copii între 4 și 7 ani care nu erau înscrisi la grădinițe sau în clasa I. În anul școlar 1984-1985, efectivul Organizației Șoimii Patriei era de aproximativ 1,1 milioane de membri, organizați în circa 46.000 de grupe.

În documentul prin care se înfiinţa organizaţia Șoimii Patriei, scopul era următorul: „Cunoaşterea Drapelului PCR, recunoaşterea portretului tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi al tovarăşei Elena Ceauşescu, informarea copiilor asupra înaltelor funcţii pe care le îndeplinesc pe linie de partid şi de stat, prezentarea unor aspecte semnificative din copilărie şi adolescenţă, principalelor momente din activitatea revoluţionară din trecut şi din ultimele decenii; sublinierea rolului hotărâtor al tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi al tovarăşei Elena Ceauşescu în asigurarea tuturor condiţiilor de creştere şi educare a copiilor, de dezvoltare economico-socială a patriei noastre. Iniţierea asupra unor elemente accesibile lor cu privire la rolul conducător al partidului în societatea noastră, al calităţii acestuia de centru vital al naţiunii noastre, asupra necesităţii de a urma întocmai îndemnurile şi chemările partidului, ale conducerii sale“.

Obiectivele „Șoimilor Patriei” se realizau prin intermediul unor activități politico-educative, practico-aplicative, artiste și de educație fizică, igienico-sanitare.Activitățile erau organizate de cele mai multe ori în colaborare cu Organizația Pionierilor. Existau însă și acțiuni organizate doar de către Șoimi. Erau organizate convorbiri cu caracter educativ, întâlniri cu „militanți ai partidului, cu luptători pentru libertatea și independența patriei, cu activiști de partid și de stat, cu eroi ai muncii socialiste; activități de întreținere și îngrijire a monumentelor eroilor”. Activități pentru dezvoltarea îndemânărilor practice, de înfrumusețare a grădinițelor, a spațiilor de joacă, a școlilor, a locuințelor si a spațiilor verzi.

Erau organizate vizite în uzine, în fabrici sau în unități agricole. De asemenea, erau realizate excursii în vederea cunoașterii localității, a județului și chiar a țării. În vederea atingerii acestui scop erau organizate tabere pentru copii. Cei mici, copiii se bucurau de activitățile desfășurate în cadrul diferitelor organizații de înregimentare a tineretului.

Copiii înscriși în Organizația Șoimii Patriei participau la diverse „jocuri distractiv-recreative, la manifestări sportive, plimbări în aer liber, drumeții în mijlocul naturii, concursuri pe diferite teme, șezători, alte activități cultural-artistice și de petrecere plăcută și utilă a timpului liber”.

Organizația Șoimii Patriei se preocupa de învățarea celor mici a mai multor cântece și poezii patriotice, de proverbe și zicători populare. Se organizau vizionări de filme pentru copii. Copiii erau implicați în diferite serbări sau spectacole prilejuite cu ocazia aniversării unor evenimente importante din istoria țării, a partidului, sau a luptei mișcării socialiste.

În cadrul organizației Șoimii Patriei se sărbătoreau zilele de naștere ale copiilor, precum și unele evenimente importante din viața grădiniței,a școlii, a localității, dar nu în ultimul rând reușitele oamenilor muncii. Până la urmă scopul PCR, prin înființarea „Șoimilor” era transformarea copiilor în susținători ai socialismului, a oamenilor muncii, a partidului și a unicului conducător.

În general comuniștii credeau că ei sunt binele suprem, că ce promovează ei are cu adevărat valoare, că regulile lor trebuie aplicate și respecate pentru că sunt bine făcute. Astfel, copiii erau supuși unor regulamente exagerate, create după principii politice, prin intermediul cărora să schimbe și să formeze anumite comportamente umane. Manipularea și îndoctrinarea politică constituiau litere de lege ce erau aplicate de activiști sau de diferite persoane însărcinate în acest scop.

Regulile de comportament stabilite în regulamentul organizației păreau destul de normale, însă unele erau exagerate pentru vârsta de 4 ani, mai ales cele cu conotație politică. Să iubești partidul sau țară, să explici și să pretinzi asta de la un copil, a cărei minte și viață se axează pe joc și veselie, este mult, dar se pare că comunismul, Nicolae Ceaușescu a putut să gândească așa ceva. Pentru Ceaușescu, proiectul lui părea plauzibil.

Copiii trebuiau să-și iubeacă și să-și ajute părinții, să-și respecte eductoarele sau învățătoarele, pe cei vârstnici, să le urmeze sfaturile. Cei mici aveau obligația să fie cinstiți, harnici, drepți, curajoși, ordonați, îngrijiți. Copiii cu vârste cuprinse între 4 și 7 ani, înscriși în Organizația Șoimii Patriei trebuiau să fie credincioși poporului și partidului, să devină în viitor niște comuniști înflăcărați, oameni ai muncii care să susțină activitățile PCR. Erau obligați să iubească școala și învățătura.

Să fie buni prieteni, să se ajute întrei ei, să se respecte reciproc, „să participe bucuroși la activitățile grupei sau clasei din care fac parte”. Ei au obligația să iubească natura, să o ocrotească, să îngrijească plantele de acasă, grădiniță sau școală.

Copiii trebuiau să fie doritori, chiar bucuroși să fie implicați în diferitele activități, să iubească cântecul, jocul, sportul și să fie veseli. Ei trebuiau să facă în fiecare zi fapte bune, recompensate prin diferite modalități stabilite prin regulamentul organizației. Preșcolarii erau încântați de activitățile desfășurate, mai ales dacă se bucurau la final de diverse aprecieri. Poate pentru ei, activitățile, inclusiv cele de îndoctrinare politică erau percepute ca un joc frumos.

Fiecare organizație comunistă de înregimentare a tinerilor aplica o serie de recompensare a celor implicați în activități, scopul era creșterea interesului față de sarcinile ce trebuiau îndeplinite, dar și intensificarea dragostei față de partid.

În cadrul organizației Șoimii Patriei copiii care făceau fapte bune, pentru activitatea desfățurată, pentru comportamentul frumos față de colegi sau cadre didactice erau recompensați. Cea mai utilizată recompensă era: evidențierea în fața clasei sau grupei. Altă recompensă aplicată celor mici era acordarea de diplome, insigne, premii și distincții specifice. Aceste recompense încurajau copilul, care se bucura pentru aprecierea ce o primea pentru comportamentul sau activitatea desfășurată. Un alt mijloc de recompensare a copilului cu merite deosebite era expunerea pe panoul grădiniței sau școlii a unei fotografii individuale sau colective. Era o mândrie să fie expus pe panou.

Cea mai exagerată, încărcată de conotație politică, era fotografierea unui copil, a unei grupe, sau a unei clase lângă drapelul PCR sau a Republicii Socialiste România. Această recompensă era un mijloc de manipulare politică, convingându-i pe copii că partidul este o țintă în sine, ceva deosebit în viața copiilor.

Nicolae Ceaușescu a găsit în copiii, cu vârste fragede, susținători ai cultului personalității lui, încercând prin orice mijloace să tranforme populația României, a copiilor în susținători ai regimului comunist, urmărind să nu permită crearea unor oameni independenți de politic, cu păreri proprii, greu de manipulat.