Asociaţii Studenţeşti Comuniste
De la rezistența studenților la subordonarea lor
Asociaţiile studenţeşti erau deosebit de importante pentru întregul sistem comunist. Profesorii erau direct implicaţi în educarea „viitorilor patrioţi” ai statului. Toate aceste rigori se năşteau din teama de răzvrătire a tineretului, cu sprijinul cadrelor didactice. Studenţii erau principalul pericol, deoarece au reuşit să surprindă regimul prin organizarea de manifestaţii şi de mişcări anticomuniste.

Susține financiar History Lapse făcând o donație de $5 (PayPal, credit card sau bitcoin).

bitcoin: 1PpagscXKttC5FidgV2WQNRaBgSPwjvP9Z
Fiecare organizaţie de înrolare a tineretului avea sarcinile bine trasate sau stabilite, că fiecare activitate organizată era supusă unei verificări şi unui control sever din partea autorităţilor comuniste. Nici cadrele didactice nu erau scăpate de privirea partidului, fiind puse sub supraveghere, pentru că ele constituiau elementul formator. Profesorii erau direct implicaţi în educarea „viitorilor patrioţi” ai statului. Toate aceste rigori ale comuniştilor se năşteau din teama de răzvrătire a tineretului, cu sprijinul cadrelor didactice. Studenţii erau principalul pericol, deoarece au reuşit să surprindă regimul prin organizarea de manifestaţii şi de mişcări anticomuniste.

Asociaţiile studenţeşti erau deosebit de importante pentru întregul sistem comunist, deoarece, prin intermediul lor, se reuşea mai uşor controlarea tineretului. Acestea aveau obligaţia de a păstra o relaţie strânsă cu conducerea comunistă, precum şi cu UTM şi cu Casa de Cultură a Studenţilor.

Pentru a se face cunoscute şi a fi aplicate cerinţele şi planurile PMR era nevoie de subordonarea tuturor instituţiilor de învăţământ, indiferent de nivel. Se urmărea în special atragerea cadrelor didactice, urmată, bineînţeles, de o atragere a copiilor şi tinerilor de la cele mai fragede vârste.

Asociaţiile studenţeşti trebuiau să participe efectiv la îmbunătăţirea tuturor formelor de practică în producţie, la elaborarea căilor şi metodelor legării învăţământului superior de practică. Rezoluţia a subliniat că asociaţiile studenţeşti luptă pe mai departe pentru a dezvolta şi întări prietenia şi colaborarea frăţească între studenţii din RPR şi studenţii din URSS şi chiar din toate ţările de democraţie populară.

Orice activitate sau iniţiativă propusă şi desfăşurată din ordinele partidului era urmărită îndeaproape de autorităţi şi se exagera importanţa sau efectele acesteia, pentru o manipulare în masă. Prin transmiterea cât mai inexactă a realităţii se dorea încurajarea tineretului să adere la ideile comuniste, să accepte situaţia creată ca fiind una normală, să susţină şi să devină fideli regimului.

Partidul Comunist urmărea ca orice eveniment, indiferent de amploare – adunare, directive sau hotărări, o simplă dezbatere sau conferinţă etc. – să fie intens mediatizat, să fie cunoscut şi să se bucure de cât mai mulţi participanţi şi aderenţi.

Asociaţiile studenţeşti erau chemate să ajute studenţii aflaţi încă sub influenţa unor concepţii idealiste şi prejudecăţi mistice să se elibereze de aceste rămăşiţe ale trecutului în gândire, pentru a putea forma adevăraţi intelectuali de valoare.

Cu orice ocazie, autorităţile comuniste subliniau că asociaţiile studenţeşti au avut un loc de frunte în munca de educare politică, dezvoltând în rândul studenţilor sentimente de dragoste, stabilind frăţii între tineretul român şi minorităţile naţionale.

Asociaţiile studenţeşti au fost create pe baza Hotărârii Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român din iunie 1956 ca o măsură de îmbunătăţire a muncii politico-educative în rândul studenţilor. Acestea erau organizaţii profesionale ale studenţilor care aveau sarcina de a se ocupa de activitatea cercurilor ştiinţifice studenţeşti, de activitatea cultural-artistică şi sportivă în rândul studenţilor, precum şi de a rezolva probleme gospodăreşti şi de asistenţă socială ale studenţilor, sub conducerea organelor şi organizaţiilor de partid şi cu îndrumarea nemijlocită a organelor şi organizaţiilor Uniunii Tineretului Muncitoresc- UTM.

Asociaţiile studenţeşti din România au fost folosite, în perioada comunistă, ca instrumente de propagandă politică în rândul studenţilor. Înfiinţarea acestora se leagă de acţiunile de nesupunere a studenţilor faţă de directivele şi sarcinile creionate de partid. În anii 1956-1957 studenţii din mai multe centre universitare din România s-au întors împotriva regimului comunist.

Preşedinte al comitetului de organizare a Asociaţiilor studenţeşti a fost desemnat fostul preşedinte al României postdecembriste Ion Iliescu, numit ulterior preşedintele Uniunii Asociaţiilor Studenţeşti din România.

Autorităţile comuniste au manifestat o grijă deosebită faţă de tineretul român, în special faţă de studenţi. Trebuie menţionat că nu doar studenţii, ci şi copiii de la cele mai fragede vârste erau înregimentaţi în organizaţii create cu scopul îndoctrinării cu învăţământul marxist-leninist. După momentul 1956, când studenţii au avut curajul să înfrunte direct autorităţile comuniste, s-au organizat o serie de exmatriculări şi sancţionări în rândul studenţilor.

Încercarea de a-i manipula şi controla pe studenţi, acea îndoctrinare în masă nu trebuie să ducă la minimalizarea pregătirii ştiinţifice a studenţilor din această perioadă. Activităţile culturale denotă foarte clar acest aspect. Un aspect pozitiv al vieţii studenţilor după constituirea Asociaţiei Studenţeşti a fost acordarea de burse, locuri în cămine, chiar şi asigurarea mesei la cantină, totul fiind făcut în funcţie de anumite criterii stricte.

Autorităţile comuniste afirmau că asociaţiile studenţeşti erau chemate să participe activ la marea operă de educare a tineretului din universităţi şi instituţii de învăţământ superior în spiritul dragostei pentru adevărul ştiinţific, al pasiunii ştiinţifice, în spiritul patriotismului socialist şi al internaţionalismului proletar, al devotamentului faţă de Partidul Muncitoresc Român-PMR şi faţă de statul democrat-popular român.

Experienţa şi îndrumările Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice-URSS au fost folosite în învăţământul românesc, inclusiv în organizarea şi trasarea sarcinilor instituţiilor de înregimentare a studenţilor. PMR, sub directa influenţă a URSS şi-a pus serios problema mobilizării şi disciplinării mediului studenţesc.

În cadrul primei Conferinţe a Asociaţiilor Studenţeşti din Centrul Universitar Bucureşti s-a stabilit că Asociaţiile studenţeşti trebuiau să contribuie intens la formarea multilaterală a tinerilor intelectuali. Acestea au devenit, treptat, organizaţii active în viaţa studenţilor.

Întreaga activitate culturală din cadrul asociaţiilor studenţilor a fost controlată şi îndrumată în mod activ şi permanent de către organele de partid şi ale UTM. Pentru viaţa culturală studenţească şi, în general vorbind, pentru întreaga activitate a asociaţiilor studenţilor, Plenara Comitetului Central a PMR din 9-13 iunie a constituit un prilej însemnat de analiză, de orientare politică şi ideologică şi de control asupra eficacităţii politice a muncii culturale desfăşurate de asociaţiile studenţeşti.

Plenara a III-a a CC al UTM a pus în faţa asociaţiilor studenţilor sarcina de a urmări continuu educarea patriotică a studenţilor, cultivarea dragostei şi devotamentului lor faţă de partid, faţă de regimul democrat popular, fiind pregătiţi să participe activ, alături de întregul popor, la construcţia socialistă. Biroul CC al UTM a indicat tuturor organelor UTM din facultăţi organizarea unor cicluri de conferinţe pe teme politice, ideologice, de educaţie morală şi estetică, ca formă organizată de propagandă în rândul studenţilor, în scopul explicării politicii partidului şi statului nostru.

Consfătuirea organizată de Departamentul Învăţământului Superior a început la orele 9.00, şi a avut loc în localul Facultăţii de Ştiinţe Juridice a Universităţii „C. I. Parhon”, B-dul 6 Martie, Nr. 64. Se promova cultura şi învăţământul sovietic. Se sublinia, în cadrul cursurilor şi conferinţelor din facultăţi, contribuţia oamenilor de ştiinţă sovietici. În general, perfecţionarea şi modernizarea utilajelor din întreprinderile industriale constituia principala temă dezbătută şi prezentată.

Departamentul Învăţământului Superior, din cadrul Ministerului Învăţământului şi Culturii, a organizat o consfătuire cu cadrele didactice din învăţământul superior în vederea îmbunătăţii învăţământul superior. La această consfătuire s-au discutat măsurile luate de Ministerul Învăţământului şi Culturii şi de instituţiile de învăţământ superior, în scopul traducerii în viaţă a prevederilor Hotărârii Comitetului Central al PMR şi a Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române cu privire la îmbunătăţirea învăţământului superior.

Pentru a se înţelege mai exact care era linia P.C.R. şi ce se dorea să se obţină, cu privire la învăţământul românesc superior, la studenţimea română, la instituţiile de înregimentare a tineretului, în principal la asociaţiile studenţeşti, este necesară enunţarea a câtorva paragrafe din raportul prezentat de Ion Iliescu, şi anume: „Învăţământul nostru superior a devenit profund democratic. Prin introducerea burselor întreprinderilor şi sfaturilor populare, imensa majoritate a studenţilor, în cursul anului 1958-1959, la facultăţi sunt fii de muncitori şi ţărani muncitori. În anii regimului democrat-popular învăţământul superior a căpătat o largă dezvoltare, fiind legat de realitatea şi necesităţile construcţiei socialiste. Au luat fiinţă noi institute şi facultăţi, secţii profilate, în funcţie de nevoile economiei şi culturii naţionale.”

Ion Iliescu afirma cu privire la învăţământul superior: „Învăţământul a căpătat un conţinut cu adevărat ştiinţific, fiind aşezat pe temelia de neclintit a învăţăturii marxist-leniniste. Pe baza indicaţiilor partidului şi guvernului, Ministerul Învăţământului şi Culturii a introdus experimental, anual, o perioadă de practică, premergător studiilor, pentru studenţii de la Facultăţile de Construcţii, Mine şi Agronomie.”

Comuniştii afirmau că un rol important în pregătirea şi formarea studenţilor îl avea practica în producţie – parte integrantă a procesului de învăţământ. Activitatea ştiinţifică a studenţilor reprezenta, de asemenea, o formă importantă de participare a studenţilor la rezolvarea unor probleme concrete ale activităţii din industrie şi agricultură. Numărul membrilor cercurilor ştiinţifice a sporit ajungându-se la peste 10000, ceea ce reprezinta un procent însemnat din numărul studenţilor. La una din Conferinţele pe Ţară a Cercurilor Ştiinţifice au fost prezentate peste 150 de lucrări, comuniştii afirmând că multe din ele era de interes practic pentru nevoile economiei ţării.

În cadrul conferinţelor, instituţiile de învăţământ superior le insuflau tinerilor studenţi teoria revoluţionară a luptei de clasă împotriva duşmanului din interiorul şi din afara ţării noastre. Pentru informarea studenţilor cu cele mai noi evenimente interne şi internaţionale, se făceau, în mod regulat, abonamente, în special la „Scânteia tineretului” şi la „Viaţa studenţească”.

Asociaţiile studenţeşti trebuiau să ducă, aparent, o intensă activitate creatoare. Partidul Comunist sublinia, de câte ori avea ocazia, că după 23 august 1944 studenţimea „progresistă democrată”, încadrată în Uniunea Tineretului Comunist-UTC, a participat alături de întregul popor la lupta pentru democratizarea şi refacerea economică a ţării, pentru instaurarea şi întărirea regimului democrat-popular.

În propaganda comunistă se specifica faptul că studenţimea, mobilizată de UTM şi de asociaţiile studenţeşti, a participat larg la acţiunile de muncă patriotică în Gospodăria Agricolă de Stat-GAS, pe şantierele locale, la construirea de cămine studenţeşti.

Informările politice, ciclurile de conferinţe pe diferite teme, cercurile de ştiinţe sociale trebuiau să contribuie la ridicarea nivelului politic şi ideologic, la educarea patriotică şi în spirit internaţionalist a studenţilor. Studenţii anului I trebuiau să fie sprijiniţi pentru a se deprinde cu munca din facultăţi, cu o disciplină conştientă şi liber consimţită. Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Chivu Stoica subliniau rolul asociaţiilor studenţeşti în educarea studenţilor astfel încât să fie atraşi şi să cunoască internaţionalismul socialist.

Asociaţiile trebuiau să organizeze o legătură strânsă şi permanentă a studenţilor cu oamenii din fabrici şi uzine, cu muncitori, ingineri şi tehnicieni de producţie, cu tineretul muncitoresc.

Autorităţile comuniste doreau ca Asociaţiile studenţeşti să pună în centrul întregii lor activităţi o contribuţie crescândă la pregătirea profesională, temeinică a tuturor studenţilor, totul în folosul partidului. Acestea subliniau că în faţa asociaţiilor stătea sarcina de onoare de a se dezvolta continuu, de a participa activ la viaţa politică a poporului, la marile transformări prin care trecea ţara noastră. Asociaţiile studenţeşti trebuiau să-şi sporească eforturile în vederea îmbunătăţirii continue a educării politice, ideologice şi morale ale studenţimii, în spiritul patriotismului socialist şi al internaţionalismului proletar.

Organizaţiile UTM şi asociaţiile studenţeşti trebuiau să acorde o atenţie deosebită timpului liber al studenţilor şi să organizeze simpozioane, reuniuni, concursuri literare, sportive etc. Discuţiile au subliniat necesitatea organizării, cu simţ de răspundere, a învăţământului politic în în cadrul învăţământului superior.

Asociaţiile studenţeşti trebuiau să orienteze, în şi mai mare măsură, activitatea cercurilor ştiinţifice spre cele mai actuale probleme tehnico-economice ale producţiei industriale şi agricole.

Consiliul Uniunii Asociaţiilor Studenţeşti din România făcea încă puţin pentru legarea strânsă a pregătirii teoretice a studenţilor cu problemele producţiei. Comuniştii afirmau că în regimul burghezo-moşieresc învăţământul superior nu corespundea nevoilor reale ale dezvoltării ţării, nu pregătea specialişti în conformitate cu necesităţile economiei şi culturii naţionale. Se mai afirma că numai în anii primului plan cincinal statul nostru a cheltuit peste 340 de milioane de lei pentru construcţia de noi localuri de învăţământ, cămine, cantine. În ultimii 14 ani s-au construit şi amenajat 470 de noi laboratoare.

Activitatea culturală din cadrul asociaţiilor studenţilor era încredinţată unor studenţi sau absolvenţi, în marea lor majoritate, utemişti şi membri de partid sau candidaţi la această funcţie, cu o pregătire politică sau ideologică corespunzătoare. Instruirea culturală a studenţilor se făcea de către cadre calificate în această direcţie, recomandate de secţia culturală a sfatului şi de casa de creaţie.

Pentru cunoaşterea valorilor culturale în dramaturgie prin referate şi conferinţe se prezentau, în cadrul cercului „Prietenii teatrului”, păstrându-se o ordine cronologică, cele mai reprezentative opere din literatura antică: greacă şi latină. În cadrul teatrului universal se prezenta dramaturgia Evului Mediu, Renaşterea şi Romantismul, după care se făcea trecerea la teatrul rus prerevoluţionar, în lumina realismului critic, în care era prezentată şi dramaturgia clasică şi modernă românească până la 1944, urmând apoi prezentarea teatrului din timpul revoluţiei socialiste şi, după aceasta, teatrul sovietic, în lumina realismului socialist, până în zilele noastre.

Prin susţinerea unor conferinţe de dramaturgie se urmărea prezentarea teatrului în decursul veacurilor ca o tribună de luptă care şi-a adus contribuţia la dezvoltarea şi ridicarea conştiinţei de clasă, pentru transformarea progresistă a societăţii.

Tot în scopul cunoaşterii şi aprofundării ideilor înaintate cuprinse în dramaturgie se organizau concursuri pe teme din teatrul sovietic şi teatrul românesc contemporan, cum ar fi: spiritul de sacrificiu pentru binele social, munca sârguincioasă ca factor progresist al societăţii, cinstea şi devotamentul faţă de cauza comună a celor ce muncesc, lupta împotriva aţâţătorilor la război şi a asupritorilor de popoare, falsa civilizaţie occidentală etc. Totul îmbraca substratul îndoctrinării poporului.

În cadrul Asociaţiilor Studenţeşti se desfăurau mai multe cercuri artistice şi culturale: Cercul „Prietenii muzicii” putea iniţia audiţii muzicale, concerte, lecţii, medalioane muzicale, pagini din istoria muzicală, lucrări muzicale inspirate de plaiurile şi oamenii patriei noastre, precum şi de lupta poporului pentru libertate, oglindită în muzica românească etc. Cercul de artă plastică era un curs pentru începători, prima jumătate a anului consta în partea teoretică, iar cea de-a doua jumătate era partea practică.

Cercuri artistice şi culturale organizate de Asociaţiile Studenţeşti: Cercul „Prietenii cărţii” putea organiza: audiţii la emisiunea „Teatrul la microfon”, lecturi din literatura ţărilor ce construiau socialismul şi ale unor fragmente din opere literare închinate luptei comuniştilor, seri literare, concursul „Prietenii cărţii” şi „Iubiţi cartea!”.

Cercul de foto-amatori consta dintr-un curs pentru foto-amatorii începători şi un curs pentru cei înaintaţi şi organiza expoziţii cu fotografii executate de studenţi etc. Cercul de turism şi excursii cuprindea cursuri şi concursuri de orientare turistică, excursii turistice în oraş şi în împrejurimi.

Regimul comunist sărbătorea în fiecare an în şcoli şi instituţii de învăţământ superior, în scop propagandistic, eliberarea României de sub jugul fascist. De fiecare dată se sărbătorea în şcoli şi instituţii de învăţământ superior aniversarea eliberării României de sub jugul fascist. Ziua de 23 August era prezentată ca fiind ziua eliberării României de sub jugul fascist, ca cea mai mare sărbătoare a poporului nostru, fiind declarată chiar Ziua Naţională a României.

În cadrul manifestărilor se preciza că victoria insurecţiei armate din 23 August 1944 şi răsturnarea dictaturii militare fasciste a fost realizată sub conducerea PCR prin acţiunea coordonată a forţelor patriotice populare, a soldaţilor, ofiţerilor şi generalilor patrioţi din armată, în condiţiile loviturilor zdrobitoare date armatelor fasciste de glorioasa armată sovietică eliberatoare. Acest moment era considerat de comunişti începutul revoluţiei populare şi al construirii socialismului în ţara noastră.

În vederea aniversării eliberării României de sub jugul fascist, Ministerul Învăţământului şi Culturii a dispus către conducerile şcolilor de cultură generală, profesionale şi tehnice, agricole, de meserii, către şcolile pedagogice şi speciale, precum şi către conducerile instituţiilor de învăţământ superior, cu sprijinul organizaţiilor de partid, al UTM şi al asociaţiilor studenţeşti să organizeze diferite activităţi.

Cu ocazia sărbătorii eliberării României de sub jugul fascist, eveniment petrecut în perioada vacanţei de vară, în instituţiile şcolare, cluburile elevilor, casele de cultură şi cluburile studenţeşti, precum şi în taberele de pionieri, elevi, ucenici şi studenţi, să fie organizate: întâlniri ale elevilor şi studenţilor cu activişti de partid şi de stat, ilegalişti, participanţi la luptele revoluţionare ale clasei muncitoare şi la înfăptuirea actului de la 23 August 1944, cu participanţi la războiul antihitlerist, cu personalităţi de seamă ale vieţii ştiinţifice şi culturale, toţi fiind desemnaţi de organele şi organizaţiile de partid.

Sub directa coordonare a PCR, se organizau vizite la anumite locuri istorice, muzee, monumente legate de lupta revoluţionară a partidului, de trecutul de luptă al clasei muncitoare, de lupta împotriva fascismului, precum: Muzeul Doftana, Muzeul de Istorie a Partidului, muzeele regionale, monumente ale eroilor români şi sovietici.

Erau organizate mai multe manifestări culturale ca: simpozioane, şezători literare, audiţii muzicale, seri ale cântecului şi dansului, vizionarea de filme în colectiv, concursul „Drumeţii vesele”, pe teme legate de lupta eroică a poporului muncitor pentru eliberarea patriei noastre şi de succesele obţinute în ţara noastră în anii regimului democrat-popular, participarea elevilor şi studenţilor la Spartachiada de Vară a Tineretului şi la Spartachiada Pionierilor.

Comuniştii luau măsuri pentru a se asigura participarea elevilor şi studenţilor la demonstraţia oamenilor muncii din ziua de 23 August, după cum urmează: studenţii, elevii şi ucenicii aflaţi la practică se încadrau în coloanele întreprinderilor şi ale instituţiilor. Elevii şi studenţii care îşi petreceau vacanţa în localitate participau la demonstraţii în grupe pe şcoli şi instituţii de învăţământ superior. Conducerile şcolilor şi instituţiilor de învăţământ superior asigurau, cu sprijinul organizaţiilor UTM, pregătirea şi participarea, în cele mai bune condiţii, a tineretului studios la demonstraţie.

Elevii şi studenţii care îşi petreceau vacanţa în tabere de odihnă participau la demonstraţie în centrele din imediata apropiere. În taberele şi în şcolile care se aflau la distanţe mari de centrele unde aveau loc demonstraţii se organizau, în dimineaţa zilei de 23 August, adunări festive. Elevii şi studenţii participau la manifestările cultural-artistice şi sportive care se organizau în după-amiaza şi seara zilei de 23 August. Delegaţii de elevi, ucenici şi studenţi participau, alături de ceilalţi tineri muncitori, la depunerea de coroane de flori şi făceau de gardă la monumentele şi mormintele eroilor români şi sovietici căzuţi pentru eliberarea patriei noastre.

Asociaţiile Studenţeşti, asemenea tuturor organizaţiilor de înregimentare al tineretului, erau obligate să participe la activităţi impuse de linia partidului. Partidul Comunist Român urmărea stabilirea de legături puternice între toate instituţiile de înregimentare a tineretului, precum şi organizarea unor acţiuni şi activităţi comune, pentru ca tineretul să fie controlat mai uşor, iar impactul evenimentelor să fie mai mare. Prin urmare, Uniunea Aociaţiilor Studenţeşti, Casa de Cultură a Studenţilor şi UTM colaborau în vederea sărbătoririi unor zile importante, de exemplu: Ziua Marinei, Ziua Muncii, Ziua Aviaţiei.

În contextul în care „oamenii muncii” sărbătoreau, împreună „cu marele popor sovietic”, o dată istorică importantă: 40 de ani de la Marea Revoluţie Socialistă din octombrie 1917, în învăţământul superior erau organizate conferinţe şi seminarii cu această tematică.

Din dorinţa de a se sublinia Istoria Comunismului, a URSS, a debutului mişcării comuniste se organizau o serie de manifestări menite să popularizeze condiţiile în care s-a desfăşurat Revoluţia din octombrie, urmările pe plan intern şi internaţional, precum şi influenţa ei asupra mişcării muncitoreşti internaţionale. Totul era prezentat conform „adevărului” impus de ruşi.

S-au ţinut în instituţii şi întreprinderi conferinţe pe teme ca: „Rolul poporului rus în înfăptuirea Marii Revoluţii Socialiste din octombrie”; „Politica externă a URSS, politică de apărare a păcii şi securităţii popoarelor”. De pildă, odată cu deschiderea „Lunii prieteniei româno-sovietice” s-a deschis şi festivalul „Prietenia româno-sovietică în cântec şi dans”, cu ocazia căruia s-au organizat spectacole în tot cursul lunii. La Cinematograful „Maxim Gorki” s-a prezentat un ciclu de filme.

La teatrul de stat se prezentau, în premieră, spectacolul „Ploşniţa” de Maiacovski. Se organizau concursuri, cum ar fi „Drumeţii veseli”, în limba română şi germană, pe tema „Marea Revoluţie Socialistă din octombrie”.

S-a semnat o convenţie de colaborare ştiinţifică între Academia RPR şi Academia de Ştiinţe a URSS, pe un termen de 3 ani, în cadrul Acordului de colaborare culturală cu URSS şi RPR. Tratativele în vederea încheierii acestei colaborări s-au ţinut la Bucureşti.

În cadrul tuturor facultăţilor şi institutelor de învăţământ superior, asociaţiile studenţilor sub îndrumarea partidului s-au preocupat de dezbaterea în conferinţe a unor probleme actuale, interpretate sub influenţa Moscovei, din viaţa internă şi internaţională, probleme de etică şi morală, de cultură generală, impresii de călătorie din URSS şi ţările democraţiei populare etc.

La Timişoara s-au ţinut conferinţe pe următoarele teme: „Era atomică trebuie să aducă pacea” – conferenţiar B. Rothenstein de la Facultatea de Electrotehnică; „Despre tovărăşie, dragoste şi prietenie” – profesor N. Apostolescu de la Facultatea de Electrotehnică; „Cercetările arheologice de la Cruceni” – M. Moga de la Institutul Pedagogic; „Şcoala de ieri şi azi” – lector E. Todoran de la Institutul Pedagogic; „Apariţia vieţii pe pământ” – profesor Drăcea de la Institutul Agronomic; „Oameni de ştiinţă din Timişoara în vizită în URSS” – rector Marin Rădoi şi profesor M. Bănărescu de la Institutul Politehnic din Timişoara.

Comuniştii urmăreau înrolarea tuturor studenţilor în cadrul Asociaţiilor Studenţeşti, pentru a putea urmării cu atenţie activităţile desfăşurate de aceştia. Din pretenţiile enunţate de autorităţile comuniste asupra asociaţiilor studenţeşti reiese foarte clar interesul de a manipula studenţimea română şi a o transforma într-un susţinător real, cea mai relevantă fiind: obligaţia de a cultiva în conştiinţa fiecărui student scopul moral înalt pentru care trebuia să se pregătească fiecare, şi anume acela de a fi folositor patriei noastre în vederea construirii socialismului.

Centru universitar Timişoara era mai atipic deoarece compoziţia naţională foarte eterogenă din această parte a ţării se reflecta, pe de o parte, într-un număr mare de studenţi de naţionalitate română, iar pe de altă parte, exista şi un număr mare de membri încadraţi în asociaţiile atudenţeşti de alte naţionalităţi, desfăşurând, în aceeaşi măsură, munca solicitată de asociaţie. Indiferent de naţionalitate, beneficiau toţi, în egală măsură, de calitatea de a fi membru al asociaţiei.

În componenţa organelor de conducere ale asociaţiilor intrau şi studenţi din rândul minorităţilor naţionale, asigurându-se, astfel, că pot să contribuie la rezolvarea problemelor studenţeşti. Comuniştii subliniau că între studenţii Centrului Universitar Timişoara nu au avut loc manifestări naţionaliste sau şovine.

Fiecare membru al asociaţiilor studenţeşti era obligat să achite o cotizaţie. Pentru studenţii străini din fiecare centru universitar din România era asigurat în excursii transportul dus-întors pe CFR, clasa a II-a, cu buletin colectiv redus. Decontarea se făcea la Comitetul Executiv al Uniunii Asociaţiilor Studenţeşti a RPR.

ARLUS avea un rol important în opera de educare a oamenilor muncii în spiritul patriotismului socialist şi al internaţionalismului proletar, al ataşamentului şi prieteniei faţă de URSS şi faţă de ţările din lagărul socialist. În cadrul celui de al V-lea Congres al ARLUS, URSS a fost prezentată ca fiind făuritoarea comunismului în lume. La acest congres s-au sărbătorit 15 ani de la înfiinţarea ARLUS şi 25 de ani de la constituirea Asociaţiei „Amicii URSS”.

În „Luna prieteniei româno-sovietice” s-au organizat foarte multe acţiuni ale Asociaţiei Române pentru Legături cu Uniunea Sovietică-ARLUS, prin care se ridicau în slăvi progresele Uniunii Sovietice în toate domeniile.

La 40 de ani de la Revoluţia din 1917, Consiliul Regional al ARLUS din Timişoara dar şi din alte centre universitare şi-a propus să popularizeze, pe scară cât mai largă, realizările URSS în domeniul ştiinţei, tehnicii şi culturii. De exemplu la Timişoara, în colaborare cu scriitori de la Filiala Uniunii s-au organizat şezători literare, procese literare, precum şi săptămâna cărţii sovietice.

Societatea culturală numită „Societatea pentru Răspândirea Ştiinţei şi Culturii”-SRSC a fost concepută ca un factor de seamă în opera de culturalizare a maselor. Activitatea acestei instituţii de popularizare a ştiinţei şi culturii îmbrăca forma conferinţelor, prin intermediul cărora cei mai competenţi oameni de ştiinţă şi cultură se adresează nemijlocit maselor largi, informându-le asupra celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii.

SRSC urmărea lărgirea activităţii. Numărul conferinţelor ce erau ţinute sporea de la an la an, dintre care o mare parte au fost ţinute în limbile minorităţilor naţionale din ţara noastră.

SRSC a organizat o serie de expoziţii, precum: „Originea şi evoluţia omului” şi „Apariţia vieţii”, ambele urmând să fie trimise în întreaga ţară. SRSC a editat în limba română şi în limbile minorităţilor naţionale numeroase broşuri de popularizare a diferitelor probleme din domeniul ştiinţei şi culturii.

„Societatea pentru Răspândirea Ştiinţei şi Culturii” colabora cu Asociaţiei Române pentru Legături cu Uniunea Sovietică, organizând numeroase acţiuni comune în vederea promovării realizările URSS în domeniul ştiinţei şi culturii.

Asociaţiile studenţeşti puteau deţine biblioteci proprii, puse la dispoziţia studenţilor, referitor la Centrul Universitar Timişoara doar Asociaţia Studenţilor din Institutul Politehnic avea o bibliotecă proprie, la Clubul „Iustin Georgescu”. Biblioteca funcţiona zilnic, studenţii găsind aici multe lucrări de literatură clasică universală şi literatură progresistă contemporană. Fondul de cărţi se îmbogăţea în fiecare an din bugetul asociaţiei, cu cărţi în valoare de circa 1000 de lei. Biblioteca era folosită în special de studenţii din căminele 1 şi 2.

Partidul susţinea că Asociaţiile studenţeşti au scăpat din vedere problema misticismului, afirmându-se că nu au existat manifestări evidente în această direcţie, însă autorităţile comuniste erau direct interesate de aceasta. De abia cu ocazia dezbaterii documentelor Plenarei CC a PMR din 9-13 iunie 1958, din cadrul Asociaţiilor Studenţeşti, sub îndrumarea organelor de partid şi UTM, s-a luat o atitudine hotărâtă împotriva acelor studenţi care frecventau diferite secte religioase.

În mai multe rânduri, autorităţile însărcinate de PMR să urmărească activităţile organizate de asociaţiile studenţeşti din România au precizat că, în Centrul Universitar Timişoara, asociaţiile studenţeşti au neglijat organizarea concursului literar permanent „Iubiţi Cartea!”, iniţiat de CC al UTM şi de Ministerul Învăţământului. Doar în cadrul Institutului Pedagogic a existat o oarecare preocupare în această direcţie, dar numărul celor înscrişi, respectiv al celor care s-au prezentat la concurs, a fost minim.

Asociaţiile studenţeşti, sprijinite direct de organele locale de partid şi de UTM, au organizat întâlniri ale studenţilor cu luptătorii comunişti din ilegalitate şi conferinţe politice pe teme ca: „Contribuţia PMR pentru asigurarea unităţii de luptă a clasei muncitoare împotriva revizionismului contemporan” sau „Politica PMR în domeniul transformării socialiste a agriculturii”.

În facultăţi s-au organizat conferinţe cu caracter ateist, institute şi la Casa de Cultură a Studenţilor. Marea masă a studenţilor a luat o atitudine de dezaprobare a manifestărilor de misticism ale colegilor lor şi, în grupe, s-au purtat discuţii pe aceste teme. În urma discuţiilor purtate, a insistenţelor şi manipulărilor puternice pe această temă, unii studenţi au fost „convinşi” de greşeala lor, ajungând să ţină ei conferinţe cu caracter ateist.

Prin stabilirea unor colective competente de lucru, prin grija organizaţiilor de partid şi UTM, s-a asigurat conţinutul politic al informărilor. În fiecare institut sau facultate a existat un grup de corespondenţi la presa centrală şi locală.

La Institutul Politehnic din Timişoara, prin „Foaia Politehnicii”, au fost popularizate acţiuni ale grupelor şi anilor de studiu, precum şi ale studenţilor fruntaşi în activitatea profesională şi obştească. Din păcate, „Foaia Politehnicii” nu a mai apărut din cauza lipsei hârtiei. Articolele publicate la gazetele de perete, cum ar fi la Facultatea de Mecanică, au reuşit să oglindească preocupările studenţilor facultăţii respective. Prin gazetele satirice s-a combătut chiulul de la ore, dezinteresul faţă de activitatea obştească etc.

Asociaţia studenţilor a organizat vizionări în colectiv ale filmelor de pe ecranele cinematografelor din oraş, la nivelul anilor şi al grupelor de studiu. Astfel, au fost vizionate filmele: „Dincolo de brazi”, „Idiotul”, „Ciulinii Bărăganului”, „Surorile”, „Ulisse”, „O invenţie diabolică” etc. De exemplu la Timişoara existau şi institute cu cinematografe proprii precum Institutul Politehnic, iar Institutul Agronomic dispunea de un aparat de proiecţie. Intrarea se făcea prin abonamente la spectacolele de operă şi concertele Filarmonicii de Stat Banatul. Erau acordate bilete gratuite pentru studenţii care desfăşurau munci sau activităţi obşteşti.

A doua Conferinţă pe ţară a UAS din RPR şi-a deschis lucrările la Palatul Marii Adunări Naţionale-MAN. La conferinţă au participat delegaţi aleşi de conferinţele asociaţiilor studenţeşti din toate centrele universitare din ţară. Au fost prezenţi Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Petre Borilă, Nicolae Ceauşescu, Constantin Pîrvulescu, Leonte Răutu, Anton Moisescu, Gheorghe Stoica etc. Lucrările le-a deschis Ion Iliescu, preşedintele Consiliului Uniunii Asociaţiilor Studenţeşti din RPR Conferinţa a adoptat următoarea ordine de zi: Raportul de activitate al Consiliului UASR; Raportul Comisiei de cenzori; Alegerea Consiliului UASR şi a Comisiei de cenzori.

Rezoluţia celei de-a doua Conferinţe a UAS a specificat că asociaţiile studenţeşti, conduse de organizaţiile de partid şi îndrumate de UTM, s-au dovedit a fi organizaţii viabile, care se bucurau de prestigiu şi încredere în rândul studenţilor. Conferinţa solicita insistent, tuturor asociaţiilor studenţeşti, să sporească eforturile pentru îmbunătăţirea întregii lor activităţi şi să contribuie la creşterea şi educarea tinerei generaţii de intelectuali.

În cadrul celei de-a doua Conferinţe a UAS din RPR, s-a încercat evidenţierea faptului că studenţimea din toată lumea a avut un rol important în menţinerea păcii. Prin urmare, s-a propus dezarmarea, distrugerea stocurilor de arme şi a bazelor militare.

La a doua Conferinţă pe ţară a UAS din RPR delegatul din partea Centrului Universitar Timişoara a fost Marcus Arke. Acesta a axat discursul pe înarmarea studenţilor cu concepţii ideologice în lupta dusă împotriva concepţiilor retrograde, mistice. Se menţiona că, în Centrul Universitar Timişoara, Consiliul Asociaţiilor Studenţeşti ducea o muncă politică de lărgire a orizontului ştiinţific şi cultural al studenţilor, urmărindu-se educarea acestora în spiritul concepţiilor materialiste. În vederea combaterii misticismului se organizau conferinţe de popularizare pentru atingerea scopului.

În cadrul acestor conferinţe sau chiar prin intermediul unor simple întâlniri ale studenţilor se purtau discuţii pe baza unor lucrări ateiste, se încerca explicarea ştiinţifică a fenomenelor din natură şi societate, se acorda o preocupare deosebită organizării judicioase a timpului liber al studenţilor. O altă iniţiativă discutată a fost aceea de a invita studenţii să participe la conferinţele din ciclul „Ştiinţă şi religie”. S-a propus chiar organizarea de cercuri de cultură generală.

În cadrul celei de doua Conferinţe Naţionale a UAS din RPR, Athanase Joja, vicepreşedintele Consiliului de Miniştri al RPR, ministrul Învăţământului şi Culturii, a propus ridicarea pe o treaptă mai înaltă a conţinutului ştiinţific şi ideologic al învăţământului, pe baza ideologiei marxist-leniniste. Importante documente de partid şi de stat adoptate la congrese sau conferinţe, precum Hotărârea Biroului Politic al Comitetului Central al PMR, prevedeau unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii cultural-educative în rândul studenţilor. Virgil Trofin, prim-secretar al Comitetului Central al U.T.M., a subliniat importanţa participării tineretului, în special a studenţilor, la construirea socialismului.

La Casa de Cultură a Studenţilor, studenţii Facultăţii de Mecanică a Institutului Politehnic din Timişoara au dezbătut documentele celei de-a II-a Conferinţe pe ţară a UASR. S-a precizat că 237 din 436 de studenţi aveau burse de stat ori ale Sfaturilor Populare sau întreprinderilor, iar peste 350 aveau masă la cantină. Conferinţa UASR a fost dezbătută şi aprobată şi de studenţii de la Facultatea de Electrotehnică şi Chimie. În acea perioadă, la Facultatea de Chimie preşedinte al Asociaţiei Studenţilor era Aurel Iovi, iar decanul facultăţii era Coriolan Drăgulescu.

În sala „Maxim Gorki” s-au desfăşurat lucrările adunării activului UTM şi al Asociaţiilor studenţeşti din Centrul Universitar Timişoara, în scopul dezbaterii sarcinilor ce le revin organizaţiilor, stabilite în cadrul Conferinţei Naţionale a UASR, care a avut loc la Bucureşti.

Biroul Comitetului Orăşenesc al UTM şi Consiliul Uniunii Asociaţiei Studenţeşti din Timişoara au organizat un seminar al activului UTM şi al asociaţiei. Publicaţiile din perioada aceea au transmis că seminarul a constituit un schimb de experienţă în domeniul muncii educativ-politice în rândul studenţilor, înarmând activul cu unele cunoştinţe politice şi ideologice.

În cadrul seminarului organizat la Timişoara era urmărite, după spusele Partidului Comunist, „cu viu interes”, următoarele conferinţe: „Despre formele conştiinţei sociale”, ţinută de Martin Isac, prim-secretar al Comitetului Regional de Partid; „Despre unele probleme ale luptei de clasă pe plan ideologic”, ţinută de A. Hertzberger, secretar al Comitetului Orăşenesc al PMR, precum şi alte lecţii predate de membri ai Biroului Comitetului Regional al UTM. Un loc important l-a ocupat, în cadrul discuţiilor din seminar, practica de producţie şi munca obştească desfăşurată de studenţi în vacanţa de vară.

La Timişoara, în cadrul întâlnirilor organizate, discuţiile analizau, de asemenea, comportamentul şi activităţile studenţilor în sesiunea ştiinţifică a anului universitar respectiv, fiind prezentate, totodată, şi formaţiile artistice studenţeşti. Peste 600 de studenţi din Centrul Universitar Timişoara şi-au petrecut vacanţa în case de odihnă, în tabere cu corturi la munte sau la mare, în excursii în ţară şi în străinătate.

În centrul universitar Timişoara, cu ocazia seminarului organizat de UTM şi Asociaţia Studenţească, pe marginea referatelor Formele şi metodele de muncă folosite pentru întărirea vieţii interne de organizaţie, prezentat de Francisc Kovacs, secretar al organizaţiei UTM, de la Facultatea de Mecanică din Timişoara, şi Forme şi metode folosite în desfăşurarea muncii cultural-artistice, prezentat de Consiliul Asociaţiei Studenţilor din Institutul Pedagogic, s-a subliniat necesitatea îmbunătăţirii muncii, înlăturând schematismul din muncă.

În cadrul seminarului, s-au făcut propuneri în legătură cu organizarea adunărilor generale, a conferinţelor urmate de filme documentare, pentru a da posibilitatea tineretului studios să cunoască tradiţiile glorioase de luptă ale studenţilor comunişti şi frumuseţile ţării. S-a arătat că adunările generale trebuiau să-i ajute pe studenţi să cunoască şi să susţină hotărârile partidului şi ale guvernului.

Prima Conferinţă a Asociaţiilor Studenţeşti din Centrul Universitar Timişoara a avut loc în amfiteatrul Institutului de Medicină. Au fost luate în discuţie: darea de seamă, alegerea delegaţiilor pentru Conferinţa pe ţară şi a comitetului de asociaţii din oraş.

La Institutul de Medicină devenise o tradiţie organizarea săptămânală a audiţiilor muzicale, care reuşeau, de cele mai multe ori, să trezească în studenţi gustul pentru muzica clasică. Participarea studenţilor la activităţile culturale de masă dovedea că studenţii aspirau la o pregătire multilaterală.

UAS organiza conferinţe la nivel de ţară: sportive, profesionale, culturale şi sociale. Cu prilejul celei de a doua Conferinţe pe ţară a UAS din RPR, Comitetul Executiv al acesteia a organizat un concurs de fotografii pe tema „2 ani de activitate a Asociaţiilor Studenţeşti”. La acest concurs puteau participa cercurile foto din cadrul Caselor de Cultură Studenţeşti, institutele de învăţământ superior şi studenţi individuali-amatori care se ocupau cu această activitate.

Participanţii la concursul de fotografii pe tema „2 ani de activitate a Asociaţiilor Studenţeşti” se orientau asupra următoarelor aspecte din activitatea asociaţiilor studenţeşti: activitatea studenţilor la cursuri, seminarii, lucrări practice; practica în producţie şi cea pedagogică; activitatea în cercurile ştiinţifice; excursii cu caracter ştiinţific; participarea studenţilor la munca de folos obştesc-şantiere, agricultură etc.

UAS avea şi formaţii artistice precum: cor a capella, cor mixt, cor bărbătesc, orchestră de mandoline, orchestră de muzică uşoară, orchestră de muzică populară-taraf, echipă de teatru, brigadă artistică, brigadă de dansuri româneşti, formaţie de balet, brigadă de dansuri germane.

Participanţii la concursul de fotografii pe tema „2 ani de activitate a Asociaţiilor Studenţeşti” aveau în atenţie: manifestări cu caracter cultural în cadrul caselor de cultură, cluburilor studenţeşti pe centru universitar şi al cluburilor din institute şi facultăţi; manifestări cu caracter artistic în cadrul trecerii în revistă a formaţiunilor artistice studenţeşti; exterioare şi interioare ale caselor de cultură şi cluburilor studenţeşti pe centru universitar; activitatea sportivă de masă - campionate universitare, competiţii tradiţionale, zile ale institutului; aportul la performanţele studenţilor - competiţii oficiale; aspecte din cămine, cantine, spitale, policlinici etc.; odihna studenţilor în timpul verii şi iernii - tabere la munte şi la mare etc.

Comitetul Executiv al UAS din RPR a dat o directivă către Consiliul UAS din Centrul Universitar Timişoara. Prin aceasta îi înştiinţa că trebuiau luate măsuri în vederea asigurării unui conţinut educativ-distractiv al tuturor revelioanelor studenţeşti care se organizau în Centrul Universitar Timişoara. Se puteau organiza concursuri distractive, jocuri de societate, puteau participa brigăzi artistice de agitaţie şi orchestre de muzică uşoară. Era necesar să se acorde o atenţie deosebită repertoriilor formaţiilor de muzică uşoară şi textelor brigăzilor artistice de agitaţie, în spiritul indicaţiilor Comitetului Executiv al UAS.

UAS organiza tabere pentru studenţi şi avea sarcina să ajute şi să asigure un număr cât mai mare de participanţi la concursuri precum la „Spartachiada Fetelor” din rândul tinerelor studente. De asemenea, era preocupată de creşterea membrilor cluburilor sportive.

UAS era interesată de organizarea mai multor cercuri cu diverse activităţi cultural-ştiinţifice, precum: Cerc literar, „Prietenii teatrului”, „Prietenii muzicii”, Cercuri de artă plastică, Cineclub, Cerc filatelic, Cercuri de presă şi informaţii, „Prietenii cărţii”, de foto-amatori, gazetă de perete şi ziare, Cercul „Prietenii prin corespondenţă”, Cerc de turism şi excursii, Cerc de şah, Cerc de tenis de masă.

O sarcină importantă a UAS era să-i sprijine pe sportivii tuturor cluburilor cu specific pentru a fi încadraţi în învăţământul de partid sau în UTM. De asemenea, trebuia să acorde o importanţă deosebită îmbunătăţirii conţinutului organizării şi desfăşurării practicii pedagogice în instituţiile de învăţământ superior şi de educaţie fizică.

Uniunea Asociaţiilor Studenţeşti din România avea la formare în jur de 50.000 de membri. Numărul acestora era în continuă creştere. După 1973, când partidul îi schimbă denumirea în Uniunea Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România, să depăşească suta de mii.

Cei mai însemnaţi liderii UASR-UASCR au fost: Ion Iliescu, Cornel Burtică, Ştefan Bârlea, Mircea Angelescu, Ion Traian Ştefănescu, Constantin Botin, Ion Sasu , Tudor Mohora, Ani Matei.

În timpul regimului de factură naţional-comunismului, perioada lui Nicolae Ceauşescu, fiul acestuia Nicu Ceauşescu, a fost implicat în conducerea UASCR, ulterior fiini impus în fruntea CC al UTC, ceea ce demonstrează şi importanţa pe care organizaţiile de tineret o aveau în cadrul mecanismelor puterii comuniste.

UASR-UASCR, precum şi alte organizaţii de înregimentare a populaţiei, avea ca foruri supreme conferinţele naţionale, organizate, de regulă, înaintea congreselor UTM-UTC. Totul era politizat, aflat sub directa influenţă a PCR.

Preşedintele Consiliului Asociaţiilor Studenţeşti din Centrul Universitar Timişoara era Gheorghe Tache. Acesta a prezentat un referat Adunării Activului UTM şi a Asociaţiilor Studenţeşti din Centrul Universitar Timişoara. Referatul prezentat de el evidenţia existenţa, din grija partidului, a mai multor cantine şi cămine pentru studenţi.

În cadrul referatului prezentat de Tache a fost dat ca exemplu Institutul Politehnic, ce fusese înzestrat cu un nou cămin, ce dispunea de 300 de locuri pentru cazarea studenţilor. La acesta se adăugau noile laboratoare şi aparaturi puse la dispoziţia studenţilor. De exemplu, fusese dat în folosinţă noul laborator de la Institutul Politehnic de Construcţii Metalice, unic în ţară. Gh. Tache preciza că în institutele superioare din Timişoara învăţau, alături de studenţii români, şi studenţi germani, maghiari, precum şi de altă naţionalitate.

Valeria Pascaru, studentă la Facultatea de Electrotehnică, a luat cuvântul în adunare, afirmând că sarcina principală ce stătea în faţa învăţământului superior era asigurarea unei strânse legături între procesul de învăţământ şi cerinţele industriei, agriculturii şi culturii socialiste în plină dezvoltare.

În cadrul adunării, de la Facultatea de Mecanică a luat cuvântul studenta Eleonora Cotociu, care a precizat că asociaţiile studenţeşti erau chemate să ia poziţie fermă faţă de orice manifestare a ideologiei străine şi a liberalismului şi să-i educe pe studenţi în spiritul ascuţirii vigilenţei revoluţionare faţă de manevrele politice ale duşmanului de clasă.

Pentru aceasta mulţi dintre studenţii prezenţi au asigurat partidul că vor satisface toate sarcinile date pentru a asigura construcţia socialistă. Din aceste afirmaţii ale studenţilor se poate observa influenţa şi manipularea politică majoră, cel puţin declarativ, unii studenţi afirmau ce se dorea să se audă, însă erau şi tineri ce credeau şi susţineau cu tărie politica dusă de Partidul Comunist Român.

Gheorghe Tache a afirmat că se dorea să se ajungă la un învăţământ înalt, în care să se reuşească îmbinarea teoriei cu practica şi cu o educaţie multilaterală. Studenţii au dezbătut şi au aprobat documentele conferinţei UASR.