Casa de Cultură a Studenților
Timpul liber al studenților în atenția regimului
Partidul Comunist Român a pus în sarcina Casei de Cultură a Studenților educarea şi cultivarea comunistă a tineretului studenţesc, urmărind formarea ideologică marxist-leninistă, dar şi înarmarea acestuia cu o educaţie patriotică socialistă. În ciuda controlului politic, Casa de Cultură a Studenților a reușit să dețină un rol important în îndrumarea şi educarea tineretului studenţesc, fiind pentru sudenţi, în acelaşi timp, un loc de întrunire, distracţie şi relaxare, precum şi de comunicare şi cunoaştere.
1 din 5
CCS a desfăşurat, în concordanţă cu directivele venite de la partid, o intensă activitate în vederea educării şi pregătirii studenţilor. Această instituţie a îndrumat şi educat tineretul studenţesc, dar în acelaşi timp a reprezentat pentru studenţi un loc de întrunire, un mediu de distracţie şi relaxare, precum şi de comunicare şi cunoaştere. CCS a organizat diverse activităţi culturale, a căror menire era pregătirea ştiinţifică a tinerilor, şi a constituit, alături de celelalte organizaţii, precum Uniunea Asociațiilor Studențești, UTM un mijloc de propagandă comunistă printre studenţi, o posibilitate de îndoctrinare politică a studenţilor.
2 din 5
Sub îndrumarea directă a organelor de partid regional orăşenesc şi cu sprijinul direct al organelor UTM i s-a imprimat întregii activităţi a CCS un puternic conţinut politic. Era o nouă cale de subordonare a învățământului superior, a tineretului din partea partidului. CCS s-a călăuzit, în îndeplinirea sarcinilor educaţiei comuniste a studenţilor, după învăţătura marxist-leninistă în domeniul educaţiei comuniste a tineretului, după hotărârile partidului, ale UTM-ului, ale Consiliului Uniunii Asociaţiilor Studenţilor şi ale Ministerului Învăţământului şi Culturii.
3 din 5
Autoritățile comuniste explicau că rolul caselor de cultură era să contribuie la o mai bună cunoaștere a valorilor culturale și materiale prin organizarea de acțiuni culturale, prin activitățile de informare și prin vânzarea de bunuri culturale. Ele erau persoane juridice, supuse legislației juridice. Directorii organizau și conduceau întreaga activitate a caselor de cultură, pentru care purtau întreaga răspundere. Aceștia răspundeau pentru respectarea legislației și a principiilor politicii interne și externe.
4 din 5
Regimul comunist a făcut prin directivele și ordinele date ca CCS să-şi aducă o contribuţie importantă la formarea ideologică, marxist-leninistă a studenţilor, la înarmarea acestora cu cunoaşterea politicii partidului şi statului „democrat popular”, pentru educarea lor patriotică socialistă şi în spiritul frăţiei între popoare, pentru formarea unor intelectuali capabili, devotaţi cu trup şi suflet cauzei poporului muncitor – CONSTRUIREA SOCIALISMULUI ÎN ROM NIA.
5 din 5
În perioada comunistă Casa de Cultură a Studenților se afla sub directa îndrumare a partidului, ceea ce i-a conferit un puternic caracter politic, fiind un mijloc de propagandă comunistă printre studenţi, o posibilitate de îndoctrinare politică a studenţilor. Casa de Cultură a Studenților, prin activităților culturale diverse derulate a realizat o pregătire științifică a tinerilor studenți, nu numai o îndoctrinare politică. Timpul studenților era organizat eficient, astfel că se reușea implicarea tinerilor în diverse activități culturale-artistice, științifice, sportive, dar și cu un pronunțat caracter politic.
Casele de cultură studenţeşti au fost create pe baza Hotărârii Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, fiind una din măsurile de îmbunătăţire a muncii politico-educative în rândul studenţilor şi reprezentând o pârghie importantă în educarea comunistă a studenţilor. Existența Caselor de Cultură avea tradiție mai veche, în perioada interbelică fusese creată pentru prima oară o astfel de instituție. În toate aproape toate Centrele Universitare din România funcţionau câte un club pe lângă căminele studenţeşti. Cluburile funcţionau zilnic, în cadrul lor studenţii puteau citi ziare şi reviste, puteau juca şah şi tenis de masă, și puteau asculta programe de radio.
1 din 6
Constituirea Caselor de Cultură a avut drept scop controlarea și dirijarea politică a celor mai multe activități ale studenților. Totuși aceasta nouă instituție crea studenților posibilitatea participării la mai multe activități culturale, artistice, sportive și educative, cu un pronunțat caracter de îndoctrinare politică.
2 din 6
Casa de Cultură a Studenților, constituită ca un alt organism de înregimentare a studenților, stabilea legături cu UTM și cu Asociațiile Studențești, organizau împreună diverse activități. Astfel că, în cadrul Casei de Cultură a Studenţilor din Bucureşti s-au deschis lucrările Conferinţei pe ţară a Asociaţiilor Studenţeşti din Republica Populară Română. Acest lucru denotă că autoritățile comuniste erau interesate să creeze legături puternice între organizațiile de înregimentare a tineretului, urmărindu-se în principal subordonarea politică a acestora.
3 din 6
La Conferinţa pe ţară a Asociaţiilor Studenţeşti din Republica Populară Român au luat parte 445 de delegaţi aleşi la Conferinţele Asociaţiilor Studenţeşti din cele 10 centre universitare ale ţării: Bucureşti, Cluj Napoca, Iaşi, Timişoara, Târgu Mureş, oraşul Stalin, Craiova, Arad, Galaţi şi Petroşani. La deschiderea lucrărilor conferinţei au luat parte: Miron Constantinescu, Nicolae Ceauşeşcu, Leonte Răutu, C. I. Parhon, Florin Dănălache, Petre Lupu etc. Atât CCS cât și Asociațiile Studențești acordau o atenție deosebită studenților, modului în care aceștia își petreceau timpul liber, a activităților pe care le desfășurau.
4 din 6
Cuvântul de deschidere al Conferinței pe ţară a Asociaţiilor Studenţeşti din RPR din cadrul Casei de Cultură a Studenților din Bucureștia fost rostit de Ştefan Bîrlea, membru în Comitetul de Organizare a Asociaţiilor Studenţeşti din RPR, delegat al Centrului Universitar Bucureşti.
5 din 6
În prezidiul Conferinței pe ţară a Asociaţiilor Studenţeşti din RPR din cadrul Casei de Cultură a Studenților din București au fost aleşi Virgil Trofin, prim-secretar al Comitetului Central al UTM; Ion Iliescu, preşedintele Comitetului de Organizare al Asociaţiilor Studenţeşti din RPR; Ion Teoreanu, delegat al Universităţii din Bucureşti; Rozalia Costea, delegat al Universităţii din Timişoara, Judith Biro, delegat al Universităţii din Cluj Napoca.
6 din 6
Casele de Cultură funcționau pe baza unor regulamente emise de Ministerul Învăţământului şi Culturii, se aflau în subordinea acestuia. Activitatea desfășurată de acestea trebuia să fie în concordanță cu directivele PMR și a Consiliului de Miniștri. Scopul principal al autorităților comuniste, în ceea ce privește tineretul, era formarea ideologică marxist-leninistă dar şi înarmarea acestora cu o educaţie patriotică socialistă.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Șoimii Patriei
Organizația Șoimii Patriei a fost o „organizație de masă a copiilor preșcolari și școlari între 4 și 7 ani”. A fost creată de către PCR din dorința de a manipula și educa în spiritul comunist copiii de vârste fragede. Copiii încadrați în Șoimii Patriei erau îndoctrinaţi politic şi înregimentaţi în sistemul comunist.
Pionierii patriei
„Pionierii” au fost o organizație de masă a elevilor cu vârsta cuprinsă între 7-14 ani. Prin crearea Organizației de Pionieri, PCR urmărea educarea comunistă, crearea unor cetățeni de nădejde ai patriei, așa presupușii copii „multilateral dezvoltați”.
Uniunea Tineretului Comunist
Prin Uniunea Tineretului Comunist se urmărea înregimentarea tineretului din fabrici, universități, școli, unități militare, în vederea transformării acestuia într-un susținător fidel al regimului dictatorial. Tineretul era supus unei educații în spiritul marxist-leninist și unui învățământ politic. Se încerca chiar anularea gândirii individuale a tinerilor. Aceștia luau cunoștință numai despre realizările mult exagerate ale partidului.
Asociaţii Studenţeşti Comuniste
Asociaţiile studenţeşti erau deosebit de importante pentru întregul sistem comunist. Profesorii erau direct implicaţi în educarea „viitorilor patrioţi” ai statului. Toate aceste rigori se năşteau din teama de răzvrătire a tineretului, cu sprijinul cadrelor didactice. Studenţii erau principalul pericol, deoarece au reuşit să surprindă regimul prin organizarea de manifestaţii şi de mişcări anticomuniste.
- A.N.D.J.T., fond „Casa de Cultură a Studenţilor”
- A.N.D.J.T., fond Institutul Politehnic din Timişoara
- „Drapelul roșu”, 1957, 1958, 1959
- Consiliul de Stat – Colegiul Redacţional al Buletinului Oficial al Republicii Socialiste România, Hotărârea nr. 599 din 21 mai 1971 pentru aprobarea Convenției dintre guvernul Republicii Socialiste România și guvernul Republicii Sovietice Socialiste Cehoslovace privind înființarea de case de cultură pe bază de reciprocitate, în Colecţia de Hotărâri ale Consiliului de Miniştri şi alte acte normative 1 aprilie-31 iunie 1971, Întreprinderea Poligrafică „Grafica Nouă”, vol. II, 1971
- Deschiderea Conferinţei pe ţară a Asociaţiilor Studenţeşti din R.P.R., în „Drapelul roşu”, anul XIV, nr. 3800, 10 martie 1957
- Inaugurarea Casei de Cultură a Studenţilor din Timişoara, în „Drapelul roşu”, Anul XIV, Nr. 3893, 29 iunie 1957
- Lucrări ale clasicilor marxism-leninismului, în „Drapelul roşu”, anul XVI, nr. 4605, 20 octombrie 1959
- Studenţii petrec o vacanţă plăcută, în „Drapelul roşu”, anul XV, nr. 4246, 20 august 1958
- Spre un nivel tot mai înalt în studierea învăţăturii marxist-leniniste, în „Drapelul roşu”, anul XV, nr. 4166, 18 mai 1958
- Să asigurăm desfăşurarea permanentă a concursului „Iubiţi cartea!”, în „Drapelul roşu”, anul XIV, nr. 3820, 3 aprilie 1957
- 15 ani de la înfiinţarea Editurii Politice, în „Drapelul roşu”, anul XVI, nr. 4606, 21 octombrie 1959