- 1. General
- 2. Consiliul de Coroană de la Cotroceni
- 3. Declarația de război
- 4. Trecerea Carpaților
- 5. Comandamentele armatelor române
- 6. Forțele Puterilor Centrale
- 7. Operațiunile Armatei 1 române
- 8. Operațiunile Armatei 2 române
- 9. Operațiunile Armatei 4 române
- 10. Declanșarea contraofensivei germane în Transilvania
- 11. Bătălia de la Sibiu
- 12. Bătălia dintre Olt și Mureș
- 13. Înaintarea germană de la Sibiu la Brașov
- 14. Bătălia de la Brașov
- 15. Sfârșitul campaniei românești în Transilvania
Ofensiva română în Transilvania
Campania română din Transilvania a început ca o încercare a armatei române de a cuceri această provincie și de a scoate Austro-Ungaria din război. Inițial, ofensiva română în Transilvania a fost marcată de succes. Ofensiva Bulgariei în Dobrogea a dus la retragerea unor efective importante ale armatei române din Transilvania și mutarea acestora pe frontul dobrogean. La două luni de la declanșarea ofensivei, un contraatac de succes germano-austro-ungar s-a finalizat cu retragerea totală a trupelor române din Transilvania.
1 din 5
Consiliul de Coroană de la București a dezbătut și aprobat intrarea României în Primul Război Mondial. Totuși, decizia fusese luată deja de regele și politicienii români. Ședința s-a ținut la Palatul Cotroceni. Ambasadorul român la Viena, Edgar Mavrocordat, a înmânat nota prin care România declara război Imperiului Austro-Ungar, secretarului de serviciu la Ministerul de Externe austriac.
2 din 5
Trei armate române au trecut la atac traversând Carpații Meridionali. Apoi au intrat în Transilvania. Gurile trecătorilor montane au fost deschise și securizate de unitățile românești de acoperire. Acestea se aflau de mult timp pe poziții. Primele atacuri au fost încununate de succes. Austro-ungarii au fost obligați să se retragă. Germanii au transferat pe frontul transilvănean patru divizii. Înaintarea românească a fost oprită.
3 din 5
Erich von Falkenhayn, recent numit la comanda Armatei 9 germane, a declanșat contraofensiva. Primul atac a fost îndreptat împotriva Armatei 1 române, lângă Hațeg. Avansarea românilor a fost oprită. În urma bătăliei de la Sibiu, trupele române au fost nevoite să se retragă în munți. Germanii au ocupat pasul Turnu Roșu. Armata 2 română a atacat forțele germane, la Brașov. A fost respinsă și s-a retras. Armata de Nord s-a retras în condițiile unei presiuni moderate a armatei austriece. După două luni de campanie, armata română se afla înapoi, în interiorul vechilor granițe.
4 din 5
Bătălia de la Sibiu a fost prima mare bătălie a armatei române pe frontul de nord. Armata 9 germană, condusă de generalul Erich von Falkenhayn, a lansat o puternică contraofensivă. Trupele românești au fost nevoite să se retragă spre sud.
5 din 5
Armata 9 germană și Armata 1 austro-ungară au declanșat o puternică contraofensivă pe tot frontul transilvănean, sub comanda generalului german Erich von Falkenhayn. Armatele române din Transilvania au început retragerea generală către vechea graniță. Eșecul campaniei române din Transilvania poate fi explicat prin slaba echipare și conducere a trupelor române. O altă cauză a eșecului este neîndeplinirea obligațiilor asumate față de România de către aliații ei din Antanta.
Intrarea României în război a fost decisă formal în Consiliul de Coroană din București, ținut la Palatul Cotroceni. Hotărârea, neoficială, fusese deja luată de rege și guvern, în urma încheierii negocierilor cu Antanta. În acest Consiliu, partizanii celor două curente, antantofilii și puținii germanofili, și-au expus argumentele. Polii celor două tabere, unitatea națională și securitatea națională, au fost reprezentați de regele Ferdinand I și de conservatorul Petre P. Carp.
1 din 7
Consiliul a fost prezidat de regele Ferdinand. Acesta îl avea în dreapta sa pe principele moștenitor Carol. Au fost invitați membrii guvernului condus de Ion I. C. Brătianu, președintele Adunării Deputaților, vicepreședintele Senatului, foști miniștri și șefii partidelor de opoziție.
2 din 7
Puternic atașat de familia sa din Germania, regele a precizat că, pentru a lua o asemenea hotărâre, a trebuit să se învingă pe sine. Ferdinand făcea aluzie la faptul că intra în război împotriva ţării în care s-a născut. Germanofilul P. P. Carp l-a atenționat pe rege: „Majestate, asta înseamnă că trebuie să-i învingem pe Hohenzollerni!”. Ferdinand i-a replicat: „Pe unul l-am învins deja!” Rudele sale din Germania l-au șters pe Ferdinand din cartea cea mare a familiei, purtând chiar doliu simbolic o perioadă. Românii l-au răsplătit cu apelativul „Loialul”.
3 din 7
Regele Ferdinand a deschis ședința, expunând motivele deciziei sale. Monarhul a rugat pe cei prezenți să-l ajute în actul pe care-l săvârșea ca bun român: „Am convocat aici pe mai marii ţării, nu ca să le cer un sfat, ci ca să le cer sprijinul. Văd situaţia în aşa fel încât nu mai putem rămâne în neutralitate. De aici înainte, victoria Puterilor Centrale este exclusă. Guvernul meu, care crede şi el că a venit momentul să începem războiul, a avut o consfătuire cu unul dintre guvernele beligerante”.
4 din 7
Cuvintele grele ale lui P.P. Carp la adresa deciziei Consiliului și a Regelui dovedeau consecvența convingerilor sale: „Am trei fii, îi dau Majestății Voastre să se bată și să moară. Iar eu mă voi ruga lui Dumnezeu ca armata română să fie bătută, căci numai astfel România va putea să fie scăpată”. Într-adevăr, bătrânul conservator a pierdut un fiu pe frontul din Transilvania. La bătrâneţe, fostul prim-ministru a asistat la întregirea României.
5 din 7
Conservatorii Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman au avut rezerve asupra oportunității intrării în război. Se temeau de expansionismul rusesc. În schimb, cei doi mari antantofili, Nicolae Filipescu și Take Ionescu, își exprimau satisfacția. Și-au văzut atins obiectivul urmărit în cei doi ani ai neutralității. Aceștia l-au asigurat pe monarh de sprijinul lor necondiționat. Brătianu era nesigur pe victorie. Era totuși convins că unitatea națională va fi atinsă la scurt timp, chiar și după o înfrângere a României.
6 din 7
Regele Ferdinand I a pus capăt ședinței Consiliului de Coroană, declamând: „Cu Dumnezeu înainte!” Pe străzi, mulțimea aștepta rezultatul, primindu-l cu bucurie și cu urale. Tot la Palatul Cotroceni, regele Ferdinand, împreună cu membrii guvernului, au semnat „Proclamaţia către ţară”. Prin acest document, se afirma idealul naţional: unirea Transilvaniei şi a Bucovinei cu România.
7 din 7
I.G. Duca scria în Amintirile sale: „Când am ieşit, era trecut de ora unu şi parcă eram în alt Palat. Când venisem, acesta era liniştit, aproape deşert, avea înfăţişarea lui obişnuită, dar acuma era deja Palatul înfrigurării războinice, coridoarele erau pline de aghiotanţi, de demnitarii Curţii, de ofiţeri, de şefii de cabinet, până şi de lachei. Pe toate feţele se citea agitaţia, bucuria şi grija, de pretutindeni, întrebări, felicitări şi urări”.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Apărarea trecătorilor
Operațiunea de apărare a trecătorilor din Munții Carpați a fost a treia operațiune strategică desfășurată de Armata Română. Această operațiune a avut loc în primele luni de campanie militară de la intrarea României în Primul Război Mondial.
Luptele pentru Dobrogea
Lașitatea și incompetența comandanților, generalii Aslan și Teodorescu, au condus la rușinoasa înfrângere de la Turtucaia.
Bătăliile din Muntenia
Oltenia a fost invadată de inamic. Craiova era ocupată. Drumurile și căile ferate erau sub controlul trupelor invadatoare. Trupele române s-au retras peste Olt, spre Muntenia.
România sub ocupația militară a Puterilor Centrale
După trei luni de campanie militară, România a cedat în fața trupelor combinate ale Puterilor Centrale. Mai mult de jumătate din teritoriul țării împreună cu capitala, București, a căzut în mâinile inamicilor.
- Coord.: Dinu C. Giurescu – Istoria României în date, Ed. Enciclopedică, București, 2007
- Kirițescu, Constantin - Istoria Războiului pentru Întregirea României, vol I., Ed. KartaGraphic, Ploiești, 2014
- Bărbulescu, Mihai; Deletant, Dennis; Hitchins, Keith; Papacostea, Șerban; Teodor, Pompiliu – Istoria României, Ed. Enciclopedică, București, 1998
- Constantiniu, Florin – O istorie sinceră a poporului român, Ed. Univers Enciclopedic, București, 2011
- Buzatu, Gheorghe; Dobrinescu, Valeriu Florin; Dumitrescu, Horia, România și primul război mondial, Editura Empro, București, 1998
- ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
- Marinela Elena Bogdan