General

Operațiunea de apărare a trecătorilor din Munții Carpați a fost a treia operațiune strategică desfășurată de Armata Română. Această operațiune a avut loc în primele luni de campanie militară de la intrarea României în Primul Război Mondial. Planul de atac al Puterilor Centrale a avut, în prima fază, o dublă ofensivă. Dacă aceste două operațiuni reușeau, planul prevedea o a treia operațiune. Aceasta consta în trecerea Dunării și un atac concentrat asupra Bucureștiului. România a pierdut în urma acestei înfrângeri două treimi din teritoriul său, în mai puțin de două luni.

Text

1 din 5

Planul de atac al Puterilor Centrale a avut, în prima fază, o dublă ofensivă. Prima ofensivă trebuia purtată de către Armata 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz. Scopul a fost ocuparea trecătorii și interceptarea liniei de comunicație de pe Valea Siretului. Cea de-a doua ofensivă era a Armatei 9 germane și a avut ca obiectiv crearea unui drum spre București.

Imagine

Text

2 din 5

Planul strategic militar român a prevăzut trecerea imediată de la ofensivă la apărare strategică pe întregul front de nord. Totodată, românii au dorit să mențină prin cadrul celor trei armate - de Nord, 1 și 2 - apărarea liniei Carpaților până la venirea iernii. Abundența zăpezii avea să oprească acțiunile ofensive ale Puterilor Centrale. Odată cu această oprire a dușmanilor de a avansa, românii doreau o regrupare și o nouă strategie de luptă.

Imagine

Text

3 din 5

Puterile Centrale au suferit un eșec la ruperea frontului în sectorul Armatei Române de Nord, în Bătălia de la Oituz. Prin urmare, Puterile Centrale și-au concentrat efortul de cucerire asupra sectorului Armatei Române 2. Și aici au avut parte doar de eșecuri, mai ales în urma bătăliilor din Rucăr-Bran, Valea Prahovei și Valea Oltului. Toate încercările de trecere a munților au eșuat complet, într-o primă etapă.

Imagine

Text

4 din 5

Prima bătălie a trecătorilor s-a încheiat printr-un eșec general al planurilor comandamentului german. Însă defensiva română devenea din ce în ce mai grea. Noi divizii ale Puterilor Centrale au fost aduse de pe alte fronturi pentru a zdrobi rezistența forțelor române. Inamicul, cu forțe sporite, a declanșat cea de a doua bătălie a trecătorilor, atacând simultan pe mai multe direcții. Gruparea generalului Kuhne a atacat pozițiile române de pe Valea Jiului, apărate de o singură divizie română. În ciuda disproporției forțelor, românii au opus rezistență în fața orașului Târgu Jiu, dar au fost nevoiți să se retragă.

Imagine

Text

5 din 5

Armata 1, având o conducere slabă, chiar ezitantă, a fost afectată de schimbările organizatorice produse. De asemenea, a avut un dispozitiv de luptă supradimensionat, nereușind să facă față forței ofensive germane. Distrugând apărarea Armatei 1, forțele germane au străpuns frontul românesc pe Valea Jiului. Această cucerire, în timp, s-a dovedit a fi hotărâtoare pentru întreaga soartă a campaniei.

Imagine

La porțile Moldovei

Arhiducele austriac Carol a insistat ca planul de ofesivă al Centralilor împotriva României să prevadă și participarea trupelor austro-ungare. Carol dorea să învingă Armata 1 română și să pătrundă în Moldova. În același timp, Armata 9 germană a lui Falkenhayn trebuia să atace România prin trecătorile Carpaților Meridionali, într-o direcție divergentă de cea austro-ungară. Planul l-a nemulțumit pe generalul german Falkenhayn. Acesta a considerat ideea unor atacuri spre est și spre sud drept una „nenorocită”, amenințând cu compromiterea succesului.

Text

1 din 4

Ofensiva austro-ungară din nordul frontului român, în munții Sucevei și Neamțului, a eșuat, fiind respinsă cu artileria și cu tirul infanteriștilor. Un detașament austro-ungar a fost decimat de români la pichetul Bolovăniș, fiind capturați doi ofițeri și 65 de soldați. Brigada 74 honvezi s-a mulțumit cu păstrarea pozițiilor de la Bilbor și Corbu, părăsite de români în timpul retragerii. Feldmareșalul Bandiani, comandantul Diviziei 72 austro-ungară, a primit ordin să forțeze trecătoarea Bicaz. Astfel, putea participa la ofensiva generală.

Imagine

Text

2 din 4

Un detașament austro-ungar condus de colonelul Sander a atacat pozițiile românești de pe muntele Țipcheș, aflate pe marginea văii Bicazului. Timp de două zile, muntele a fost cucerit și pierdut succesiv de ambele tabere. Conduși de colonelul Gherăscu și maiorul Rogobete, românii au reușit păstrarea pozițiilor pe munte, fiind nevoiți să lupte la baionetă. Tunurile și mitralierele capturate de la adversar au fost distruse. Acțiunea ofensivă a Corpului 21 austro-ungar a luat definitiv sfârșit. Frontul Diviziei 14 române a mai suferit doar bombardamente de artilerie și acțiuni de rutină ale patrulelor inamice.

Imagine

Text

3 din 4

Corpul 6 austro-ungar a primit misiunea de atacare a văii Trotușului prin văile superioare. Prin cele inferioare urma să atace grupul lui von Schmettow. Comandantul Diviziei 7 române, generalul Istrati, a profitat de legătura slabă dintre coloanele inamice, izolate pe văi, și le-a atacat, pe rând. Detașamentul Boian, poziționat în tranșeele din satul Agăș, a intrat în capcana inamicului. Colonelul Boian și sute de subalterni au fost luați prizonieri. Cu toate acestea, luptele de la Agăș-Goioasa au produs mari pierderi Diviziei 61 austro-ungare, obligând-o să se retragă pe pozițiile inițiale.

Imagine

Text

4 din 4

În valea Uzului, generalul Molnar a utilizat la atac întreaga Divizie 39 austro-ungară, reușind ocuparea Poienei Uzului. Trupele române s-au retras spre Sălătruc. Cu ajutoarele primite, românii au contraatacat, ajungând până la fortificația de la vestul satului, transversal peste valea Uzului. Cu ajutorul Regimentului 4 vânători al colonelului Gherculescu, fortificația a fost cucerită, iar garnizoana austro-ungară capturată. Înfrângerea Diviziei 39 austro-ungare a încheiat ofensiva Corpului 6. Forțarea Trotușului prin văile laterale a eșuat. Epuizați, austro-ungarii s-au mulțumit cu atacuri minore, respinse de artileria română.

Imagine