- 1. General
- 2. Planul de campanie bulgar împotriva României
- 3. Armata 3 română și Armata 3 bulgară
- 4. Deschiderea ostilităților pe Dunăre
- 5. Sistemul defensiv de la Turtucaia
- 6. Atacatorii de la Turtucaia
- 7. Primele operațiuni de la Turtucaia
- 8. 5 septembrie la Turtucaia
- 9. Căderea Turtucaiei
- 10. Silistra și Bazargic
- 11. Bătălia de pe vechea frontieră
- 12. Bătălia de pe aliniamentul Rasova-Cobadin-Tuzla
- 13. Contraofensiva armatei române
- 14. Străpungerea frontului dobrogean
Luptele pentru Dobrogea
Optimismul datorat victoriilor armatelor române din primele zile ale campaniei de cucerire a Transilvaniei a fost spulberat de evenimentele de pe frontul din sudul Dobrogei. Lașitatea și incompetența comandanților, generalii Aslan și Teodorescu, au condus la rușinoasa înfrângere de la Turtucaia. Întreaga situație de până atunci a operațiunilor militare românești s-a schimbat, atât pe frontul de sud cât și pe cel din Transilvania.
1 din 6
În luptele din Dobrogea, Armata 3 română, comandată de generalul Mihail Aslan, s-a confruntat cu ofensiva Armatei 3 bulgare, sprijinită de trupe germane și turcești. Comandantul bulgar, generalul Ștefan Toșev, a pierdut comanda în favoarea generalului german Anton-August von Mackensen, supranumit „spărgătorul de fronturi”.
2 din 6
Concomitent cu traversarea trecătorilor Carpaților de către cele trei armate române, în partea de sud a frontului românesc au început luptele cu bulgarii și trupele germane sosite în ajutorul acestora.
3 din 6
Manevra de la Flămânda, concepută de generalul Alexandru Averescu, a reuşit să pună într-o situaţie dificilă gruparea de forţe aflate sub comanda mareşalului Anton-August von Mackensen. Se urmărea ca printr-o lovitură frontală, executată de forţele româno-ruse din Dobrogea şi o amplă manevră de învăluire, executată de Armata a III-a peste Dunăre, să fie încercuite şi nimicite forţele germano–bulgaro–turce care acţionau în Dobrogea. Manevra s-a soldat cu un eșec, datorită condițiilor meteo nefavorabile și contraofensivei Puterilor Centrale în Transilvania.
4 din 6
„Călcâiul lui Ahile” al defensivei române din sudul Dobrogei îl reprezenta cetatea Turtucaia, aflată pe malul Dunării. Aici a avut loc prima lovitură puternică a trupelor germano-bulgare. Căderea Turtucaiei a condus la răsturnarea situației generale pe frontul dobrogean. Dezastrul militar de la Turtucaia a fost urmat de o panică generală. Situația a condus la abandonarea altor puncte strategice, Bazargic și Silistra, în favoarea unui nou aliniament defensiv, mai la nord.
5 din 6
După pierderea primului aliniament de apărare, Turtucaia-Silistra-Bazargic, trupele române şi ruse s-au repliat pe aliniamentul Canlia-Lipniţa-Negru-Vodă-malul de nord al lacului Mangalia-ţărmul Mării Negre. Acest aliniament a fost părăsit. Comandantul Armatei de Dobrogea a dispus o nouă repliere, în afara contactului cu inamicul, pe aliniamentul Rasova-Balta Baciului-Cocargea-Cobadin-Topraisar-Tuzla.
6 din 6
Trupele germano-bulgaro-turce au reușit să spargă aliniamentul defensiv al românilor și rușilor. Au cucerit astfel Cernavodă și Constanța. În retragere, unitățile române au distrus o parte a podului de peste Dunăre, de la Cernavodă. Partea de nord a Dobrogei urma să fie apărată de unitățile rusești.
Planul de campanie al armatei bulgare și locul ei în cadrul reprezentat de acțiunile viitoare ale Puterilor Centrale împotriva României au fost stabilite în consiliul de război de la Pless. Întrunirea s-a ținut la Cartierul General German. Aceasta s-a întâmplat cu o lună înainte de intrarea României în război. Planul bulgar de campanie împotriva României prevedea ca trupele bulgaro-germano-turce să atace întăriturile românești de pe malul Dunării, Turtucaia și Silistra.
1 din 7
Presată de Antanta și Puterile Centrale, ca și România, Bulgaria a semnat un tratat secret de alianță cu Austro-Ungaria. Acesta viza un eventual conflict al celor două cu statul român. Prin mijlocirea Puterilor Centrale, s-a mediat o apropiere între Bulgaria și adversarul său din cele două Războaie Balcanice, Imperiul Otoman.
2 din 7
Convenția militară încheiată între Bulgaria și Puterile Centrale prevedea ca Sofia să anexeze teritorii ale Serbiei. Articolul 2 al convenției viza România: „În cazul în care România, în timpul prezentului conflict, fără nici o provocare din partea guvernului bulgar ar ataca Bulgaria, aliații săi, sau Turcia, Austro-Ungaria va consimți la anexarea de către Bulgaria a teritoriilor cedate României, prin tratatul de la București, precum și la o rectificare a frontierei româno-bulgare, trasată prin tratatul de la Berlin”.
3 din 7
Bulgarii și-au propus să înainteze până în centrul Dobrogei, în partea cea mai îngustă dintre Dunăre și mare. Apoi, trupele voiau să traverseze Dunărea, pe la Șiștov și să se îndrepte spre București. În acest timp, trupele austro-ungare aveau sarcina să încetinească ritmul înaintării românești în Transilvania. Aceasta era o operațiune secundară.
4 din 7
Generalul austro-ungar Conrad von Hötzendorf susținea atacarea directă a Bucureștiului. Comandamentul german nu a agreat ideea. Trecerea Dunării ar fi lăsat descoperit flancul estic al Bulgariei, în fața românilor și rușilor. Generalii bulgari au optat pentru atacarea Dobrogei, punând pe plan secund atacarea Bucureștiului.
5 din 7
La trei zile după trecerea Carpaților de către armatele române, ambasadorul Bulgariei la București, Radev, a declarat guvernului român că Bulgaria s-a solidarizat cu Puterile Centrale. Rupea astfel relațiile cu România. Peste două zile, un funcționar al ministerului de externe bulgar a remis ambasadorului român la Sofia declarația de război bulgară. Bulgaria invoca arestarea ambasadorului Radev de la București și atacul românesc asupra flotei austro-ungare de la Ruse.
6 din 7
Flota fluvială a Austro-Ungariei, constând din monitoare, a coborât pe Dunăre și a ancorat în portul bulgăresc, Ruse. În același timp, austro-ungarii au reușit să aducă în secret parcul de pontoane grele al trupelor de geniu. Acesta a fost ascuns în canalul Belene, în spatele ostrovului dunărean Persina.
7 din 7
Manifestul de război bulgar anunța poporul că „ora răzbunării a sunat”. Presa bulgară a salutat cu entuziasm începerea „războiului național împotriva inamicului ereditar”. Cu puțin timp înainte de înaintarea declarației bulgare de război, detașamente ale armatei bulgare au traversat granița cu România în timpul nopții și au atacat posturile de grăniceri români.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Ofensiva română în Transilvania
Campania română din Transilvania a început ca o încercare a armatei române de a cuceri această provincie și de a scoate Austro-Ungaria din război. Inițial, ofensiva română în Transilvania a fost marcată de succes.
Apărarea trecătorilor
Operațiunea de apărare a trecătorilor din Munții Carpați a fost a treia operațiune strategică desfășurată de Armata Română. Această operațiune a avut loc în primele luni de campanie militară de la intrarea României în Primul Război Mondial.
Bătăliile din Muntenia
Oltenia a fost invadată de inamic. Craiova era ocupată. Drumurile și căile ferate erau sub controlul trupelor invadatoare. Trupele române s-au retras peste Olt, spre Muntenia.
România sub ocupația militară a Puterilor Centrale
După trei luni de campanie militară, România a cedat în fața trupelor combinate ale Puterilor Centrale. Mai mult de jumătate din teritoriul țării împreună cu capitala, București, a căzut în mâinile inamicilor.
- Kirițescu, Constantin - Istoria Războiului pentru Întregirea României, vol I., Ed. KartaGraphic, Ploiești, 2014
- Bărbulescu, Mihai; Deletant, Dennis; Hitchins, Keith; Papacostea, Șerban; Teodor, Pompiliu – Istoria României, Ed. Enciclopedică, București, 1998
- Constantiniu, Florin – O istorie sinceră a poporului român, Ed. Univers Enciclopedic, București, 2011
- Buzatu, Gheorghe; Dobrinescu, Valeriu Florin; Dumitrescu, Horia, România și Primul Război Mondial, Editura Empro, București, 1998
- ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
- Scurtu, Costin - Armata terestră română din Dobrogea, Vol. I, Editura Muzeului Marinei Române, 2008
- Marinela Elena Bogdan