General

În antichitate tracii de nord - geții, dacii, tyrageţii, crobizii, tribalii, costobocii, carpii - populau regiunile de la nord de Balcani. Arealul de vieţuire al geţilor cuprindea un vast teritoriu între Balcani şi Nipru şi între regiunile muntoase ale Transilvaniei şi Marea Neagră. Aceştia erau agricultori şi crescători de vite.

Text

1 din 5

Cel mai probabil o ramură nordică a neamului indo-european al tracilor, dacii, sau geții, au apărut în ultimul mileniu pre-creștin în spațiul dominat de Dunăre, Carpați și Marea Neagră.

Imagine

Text

2 din 5

Dacii erau împărțiți în triburi având fiecare un nume și locuind un anumit teritoriu. Pe baza cercetării scrierilor lui Ptolemeu s-a stabilit că existau cel puțin 12 astfel de triburi. Din mărturia lui Ptolemeu, dar și a altor izvoare, putem constata că dacii erau un popor numeros fapt ce explică expansiunea din timpul lui Burebista și continuitatea lor după cucerirea romană.

Imagine

Text

3 din 5

Geto-dacii, asemenea celorlalte ramuri tracice, aveau ca ocupaţii de bază agricultura şi creşterea vitelor. Plugul cu brăzdar de fier era folosit încă din secolul III î.Hr. Meşteşugurile au cunoscut şi ele o amploare deosebită, fiind prelucrat fierul, arama, argintul şi aurul. Ritul incinerației predomină în epoca târzie a istoriei dacice. Atunci când mai apare, sporadic, inhumația este prezentă la copii. Cauzele acestei substituiri a inhumației cu incinerația nu au putut fi explicate încă.

Imagine

Text

4 din 5

Informaţiile istorice referitoare la daci sau traci sunt puţine, iar textele scrise lipsesc cu desăvârşire. Nici măcar lucrările din orbita romană nu s-au conservat: opera împăratului Traian – De bello dacico – şi respectiv cea a medicului Criton, însoţitorul lui Traian – Getica – s-au pierdut. Nici poemele scrise în limba getă de Publius Ovidius Naso în exilul său de la Tomis nu au reuşit să supravieţuiască. Singura deducţie ar fi că limba geţilor era o limbă diferită de latină.

Imagine

Text

5 din 5

Civilizația dacică a înflorit în ultimele secole ale erei pre-creștine și mulțumită contactelor și influențelor din partea altor societăți europene antice. Cele mai vechi contacte cunoscute ale gețo-dacilor au fost cu grecii, aceiași care ne-au lăsat primele informații scrise despre această ramură de la nord de Istros a marelui neam tracic. Influența relativ pașnică a grecilor avea să fie înlocuită, în primul veac de după Hristos, de conflictele militare cu romanii.

Imagine

Originea geto-dacilor și orizontul geografic

Prima menționare într-un izvor scris a geților i se datorează istoricului elen Herodot, în contextul campaniei militare a împăratului persan Darius contra sciților din nordul Mării Negre. „Părintele Istoriei” afirma că „înainte de a ajunge la Istru, Darius biruia mai întâi pe geți care s-au crezut nemuritori”. Despre faptul că aceștia au pierdut lupta spunea: „ei (geții) au fost cei mai viteji și cei mai neînfricați dintre traci”.

Text

1 din 5

Strabon afirma că geții și dacii vorbeau aceeași limbă. Anticii greci întrebuințau numele de „geți” pentru triburile din Muntenia, Dobrogea și sudul Moldovei. Apropierea geografică a triburilor din arcul carpatic de civilizația romană le-a adus din partea acestora apelativul de „daci”. Despre cuvântul „dac”, romanii credeau că provenea chiar din limba acestora, având sensul de lup, animalul totemic al acestui popor. Apropierea, sau chiar identitatea comună a dacilor și geților, apare la Strabon, în contextul stăpânirii lui Burebista asupra spațiului geto-dac.

Imagine

Text

2 din 5

Izvoarele grecești utilizează de cele mai multe ori numele de „geți”. Istoricii romani de mai târziu apelau la denumirea de „daci”. Trogus Pompeius considera că „dacii erau un vlăstar al geților”.

Imagine

Text

3 din 5

Herodot îi considera pe geți o ramură nordică a poporului trac, însă una destul de distinctă față de celelalte. Tracii erau un grup de triburi de origine indo-europeană, vorbitori a unei limbi din grupul satem, precum slavii, iranienii, sciții sau albanezii. În Epoca Bronzului, tracii s-au individualizat în grupul indo-european, aproximativ concomitent cu ilirii și grecii. Tracii sunt menționați cel mai timpuriu de către Homer, în Iliada și Odiseea, ca aliați ai troienilor asediați.

Imagine

Text

4 din 5

În privința etimologiei, cele mai multe păreri consideră că „daci” și „geți” sunt două denumiri pentru același popor, utilizate în forma aceasta de cele două civilizații mediteraneene, romanii și respectiv grecii. Herodot vorbește despre evenimente în care sunt prezenți geții la sfârșitul secolului al VI-lea î.Hr.. Arheologii au demonstrat existența în spațiul nord-dunărean al unei culturi de tip Hallstatt, pe care au datat-o la aceeași vârstă ca Herodot. Nu se cunoaște gradul în care au participat populațiile neolitice la formarea neamului getic.

Imagine

Text

5 din 5

După Strabon, dacii populau zona muntoasă traversată de Mureș, întinzându-și teritoriile până la ieșirea acestuia în câmpia Pannoniei. Despre geți, același istoric scria că populează regiunea cuprinsă între Cazanele Dunării și gurile de vărsare în Pontos Euxinos, adică Marea Neagră, ale aceluiași fluviu. Același Strabon ne dă asigurări că „dacii au aceeași limbă ca și geții”.

Imagine