Diurpaneus-Decebal
„Cântecul de lebădă” al dacilor în fața expansiunii Imperiului Roman
87 - 106 d.Hr.
autor Moise Gheorghe, 2018
După peste un veac de scădere a amenințării reprezentate de dacii de la Dunărea de Jos, Imperiul Roman s-a confruntat cu un episod de instabilitate în regiune, după cum se mai întâmplase în timpul regelui Burebista și al Republicii dominate de personalitatea lui Iulius Caesar. Ca și atunci, epicentrul perturbărilor din zonă se afla în munții Orăștiei. Astfel intra în scenă Diurpaneus, cunoscut sub apelativul Decebal. Seria de confruntări militare de amploare dintre daci și romanii conduși de împăratul Domițian a fost deschisă de incursiunea generalului Cornelius Fuscus în teritoriile dacice, soldată cu un dezastru pentru fiii Romei. Conflictul a escaladat odată cu implicarea personală a împăratului Domițian, care sosea în regiune pentru a coordona operațiunile. Acestea, deși încheiate cu succes, nu au tranșat definitiv chestiunea dacică, soldându-se cu o ... pace umilitoare pentru romani.

Urcarea pe tronul imperial a lui Marcus Traianus a adus după sine două campanii militare împotriva dacilor lui Decebal. Metodic, fostul general, acum imperator, lichida pericolul dacic la adresa stabilității Imperiului Roman în zona Dunării de Jos. Victoria a fost urmată de încorporarea unei mari părți din spațiul dacic în Imperiul Roman, mai exact în provinciile Moesia Inferior și nou-creata Dacia.
citește mai mult
Diurpaneus-Decebal ocupa tronul unuia dintre cele cinci regate dacice într-un moment în care tendinţele expansioniste ale Imperiului Roman, care-şi stabilise durabil frontiera pe linia Dunării, se accentuau rapid. La aproape 150 de ani de la dispariția lui Decebal, istoricul roman Dio Cassius îi făcea următorul portret elogios: “Era foarte priceput în ale războiului şi iscusit la faptă, ştiind să aleagă prilejul pentru a-l ataca pe duşman şi a se retrage la timp. Abil în a întinde curse, era viteaz în luptă, ştiind a se folosi cu dibăcie de o victorie şi de a scăpa cu bine dintr-o înfrângere, pentru care lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor”.
Text
1 din 5
Raidurile de jaf ale dacilor asupra lumii romane au început încă din vremea împăratului Octavianus Augustus şi au continuat până în timpul lui Domițian. Răspunsul roman a fost reprezentat de câteva expediţii de pedepsire, cu mai mult sau mai puţin succes, crearea unei flote a Dunării, ridicarea unor castre de-a lungul fluviului, precum și transmutarea de populaţie dacică de la nord la sud de Dunăre în două ocazii.
Imagine
Text
2 din 5
Conflictul deschis între romani și daci a început în momentul în care romanii aveau probleme cu marcomanii pe linia Dunării de Mijloc. În vreme ce trupele romane erau concentrate în acele zone, la sud de Dunăre, dacii au întreprins un atac, neprovocat, distrugător la sud de Dunăre Distrugerile au fost masive, în cursul invaziei fiind ucis guvernatorul provinciei Moesia. Răspunsul roman s-a încheiat cu o înfrângere de către daci. Este vorba despre campania lui Cornelius Fuscus, unul dintre cei doi comandanţi ai cohortelor pretoriene. Acesta a fost momentul în care Diurpaneus, şef militar de mare valoare, şi-a dobândit supranumele de Decebal.
Imagine
Text
3 din 5
Înfrângerea lui Fuscus a provocat o nouă reacţie romană, de data aceasta sub comanda unui experimentat general, Tettius Iulianus, soldându-se cu victoria romană de la Tapae. În urma acesteia s-a încheiat prima pace între Roma şi daci. De fapt, pentru romani, era repetarea unei vechi experienţe a alianţelor, dacii devenind foederați, adică aliați ai Romei. În schimb primeau subsidii, ajutor logistic și instructori militari.
Imagine
Text
4 din 5
Împăratul Traian a considerat că spaţiul dacic, chiar în condiţiile existenţei unui tratat de alianţă, nu prezenta siguranţă pentru Imperiul Roman. Ce i-a interesat în primul rând pe romani a fost Podişul Transilvaniei şi posibilitatea dezvoltării sistemului de apărare între Aquincum şi zona gurilor Dunării. Se crede că pretextul atacului au fost plângerile sarmaţilor yazigi la adresa lui Decebal, plângeri adresate aliaților lor, romanii.
Imagine
Text
5 din 5
Războaiele dacice au reprezentat un triumf uriaș pentru Roma și armatele sale. Cele două războaie au reprezentat victorii importante în cadrul campaniilor expansioniste ale Romei, câștigând sprijinul și admirația oamenilor pentru Traian. Prin cuceririle ulterioare din Asia, Traian a realizat cea mai mare întindere din istoria Imperiului Roman. Mai puțin de jumătate din Dacia a fost oficial anexată și apoi organizată ca provincie a imperiului.
Imagine
Dacii au trecut Dunărea înghețată, prădând provincia Moesia. Acesta era începutul unei serii de evenimente războinice, la finalul cărora legiunile învingătoare se opresc la Tapae. Înainte de a-i îngenunchea pe daci, Domițian a vrut să-i pedepsească pe quazi și pe marcomani, care refuzaseră să ajute Roma în războiul contra dacilor. Imperiul Roman era condus de împăratul Domițian. În timpul său, statul a început a se adânci într-o criză economică de proporții. Cercurile politice romane începeau deja să privească cu interes spre potențialul de resurse aparținând spațiului dacic. După aproape un secol și jumătate după dispariția regelui Burebista, în regatul dacic din interiorul arcului carpatic, cu centrul politic la Sarmizegetusa, stăpânea Duras, probabil frate și continuator al regelui Scorilo. Hegemonia lui Duras se extinsese parțial și asupra dacilor de la sud și est de Carpați.
Text
1 din 5
Pericolul expansiunii romane începea a se face din nou simțit, precum în timpul lui Iulius Caesar. Scythia Minor, actuala Dobrogea, era deja integrată de câteva decenii provinciei Moesia a Imperiului Roman. Nordul Moesiei era dominat de garnizoanele romane de pe linia Dunării iar pe fluviu patrulau corăbiile de război ale flotei flaviene. Partea sudică a câmpiei muntene era ținută sub observație de romani, aceștia apelând la câteva strămutări de populație către regiunile sud-dunărene. Dinspre vest, yazigii, aliați ai romanilor, reprezentau un pericol pentru dacii transilvăneni.
Imagine
Text
2 din 5
Iordanes scria că „pe când domnea împăratul Domițian, geții, de teama lăcomiei acestuia, desfăcură alianța pe care o încheiaseră odinioară cu alți împărați și începură să devasteze malul drept al Dunării, stăpânit de multă vreme de Imperiul Roman, nimicind armatele și pe comandanții lor. În fruntea acestei provincii, Moesia, era pe atunci, după Agrippa, Oppius Sabinus, iar la geți domnia o avea Diurpaneus. Dându-se lupta, romanii au fost învinși, lui Oppius Sabinus i s-a tăiat capul, iar geții, năvălind asupra multor castre și orașe, au prădat ținuturile ce atârnau de imperiu.”
Imagine
Text
3 din 5
După cum le era obiceiul, dacii au trecut Dunărea când aceasta era înghețată. Atacul lor neașteptat a semănat panică printre romanii din provincia Moesia. Istoricul roman Tacitus ne spune că, în urma atacului de succes al dacilor, „erau puse în cumpănă taberele întărite ale legiunilor și însăși stăpânirea noastră”.
Imagine
Text
4 din 5
Însuși împăratul Domițian sosea în regiune, stabilindu-se la Naissus, pentru a lua măsuri: împărțirea pe linia râului Ciabru a provinciei Moesia în Inferior și Superior. Comanda trupelor din regiune era încredințată generalului Cornelius Fuscus, prefect al pretoriului. Acesta reușea alungarea dacilor la nord de Dunăre. În plus, împăratul pregătește o campanie militară în teritoriile dacice. Foarte probabil în acest context de criză regele Duras ceda conducerea lui Diurpaneus, posibil nepotul său de frate.
Imagine
Text
5 din 5
Diurpaneus trimitea o solie împăratului Domițian, solicitându-i pacea. Surprins de propunere în toiul pregătirilor de trecere a Dunării, împăratul roman a refuzat oferta de pace. Diurpaneus avea să-i trimită o a doua solie „care să-i spună în batjocură că va face pace dacă ar vrea ca fiecare roman să-i trimită anual câte doi oboli, iar de nu, el îi va declara război și-i va aduce mari neajunsuri.”
Imagine
Lumea dacilor înainte de Burebista

Lumea dacilor înainte de Burebista

Primele veacuri ale evoluției societății dacice au fost dominate de relațiile tipice popoarelor tribale. Vestigiile arhitecturale ale așezărilor civile dacice sunt, de cele mai multe ori, modeste. Aceasta se datorează perisabilității materialelor de construcție. Lipsa acestora este suplinită de numeroase obiecte de uz casnic și chiar militar. Acestea demonstrează atingerea de către civilizația dacică a unui nivel ridicat al metalurgiei...
Burebista

Burebista

În ultimul secol al erei pre-creștine, evoluția politică și militară a Republicii Romane a determinat o reacție naturală de apărare a lumii tribale dacice: hegemonia lui Burebista. Prin îmbinarea celor două metode clasice, diplomația și războiul, acest rege dac, inițial liderul unei uniuni de triburi, a reușit să-și extindă dominația asupra lumii dacice.
De la Burebista la Diurpaneus-Decebal

De la Burebista la Diurpaneus-Decebal

Învăluită în mister, dispariția bruscă a lui Burebista a fost urmată, la scurt timp, de tendințele centrifuge ale unor lideri locali dacici. Criza financiară a lumii romane, precum și agresivitatea dacilor de la frontiera danubiană au condus către noi conflicte de anvergură între cele două civilizații. Seria acestor războaie a fost deschisă de campaniile nord-dunărene ale împăratului Domițian, spre finalul secolului I d.Hr.. Contra-reacția...
Provincia romană Dacia „Felix”

Provincia romană Dacia „Felix”

Cucerită în urma a două grele războaie, Dacia devenea prima provincie nord-dunăreană a Imperiului Roman.
  • Cosac Marian, Introducere în istoria veche a României, Ed. Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2006
  • Constantiniu Florin, O istorie sinceră a poporului român, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2011
  • Bărbulescu M., Deletant D, Hitchins K., Istoria României, editura Corint, București, 2004
  • Hadrian Daicoviciu, Dacii, ed. Hyperion, Chișinău, 1991
  • Ion Bulei, O istorie a românilor, ed. Meronia, 2012