Burebista
Prima încercare de coagulare statală a lumii dacice
82 - 44 î.Hr.
La începutul secolului I î.Hr, în teritoriile dacice aveau loc schimbări majore. Regele tribal Burebista, stimulat cel mai probabil de cucerirea romană a peninsulei Balcanice, își impunea hegemonia asupra triburilor daco-getice. Această reacție a lumii dacice nu putea trece neobservată, fiind documentată de scriitori antici, greci și romani.
1 din 5
După spusele lui Strabon, istoric și geograf grec contemporan al regelui dac, „ajuns în fruntea neamului său care era istovit de războaie dese, getul Burebista l-a înălțat atât de mult prin exerciții, abținere de la vin și ascultare față de porunci, încât în câțiva ani a făurit un stat puternic și a supus geților cea mai mare parte din populațiile vecine, ajungând să fie temut chiar și de romani”.
2 din 5
În prima jumătate a secolului I î.Hr. dezvoltarea societății dacice, consolidarea aristocrației tribale militare și transformarea ei în clasă politică, iar pe plan extern migrația celților și amenințarea Republicii Romane au constituit un mediu prielnic pentru încadrarea triburilor dacice sub hegemonia lui Burebista. Cel mai probabil, acesta a fost la origini liderul unei uniuni de triburi din interiorul arcului carpatic.
3 din 5
Burebista își impunea autoritatea asupra coloniilor grecești de pe litoralul septentrional și apusean al Mării Negre, de la Olbia, aflată la gurile Bugului, și până la Apollonia, situată pe țărmul golfului Burgas în Tracia. Orașe care s-au opus, precum Olbia, Histria si Messembria, au fost asediate, suferind grave distrugeri și fiind obligate să accepte apoi garnizoane dacice. Burebista ajunge astfel stăpânul ținuturilor de dincolo și de dincoace de Dunăre, devenind „cel dintâi si cel mai mare dintre regii din Tracia”, după cum îl numea o inscripție greacă contemporană.
4 din 5
Aflat la apogeul puterii, Burebista era pe punctul de a interveni în coflictul civil din statul roman dintre Iulius Caesar și Pompeius. Monarhul dac trimitea în preajma bătaliei de la Pharsalos, lui Pompeius, ca sol, pe Acornion din Dionysopolis. Înfrângerea și moartea lui Pompeius Magnus făceau ca oferta de alianță a lui Burebista să nu se materializeze.
5 din 5
Singura știre despre dispariția lui Burebista provine de la același Strabon. Potrivit acestuia, regale „a pierit din pricina unei răscoale mai înainte ca romanii să apuce a trimite o armată împotriva lui”. Nu se poate spune cu precizie nici cine au fost conjuratii. S-a formulat si ipoteza că, deoarece politica lui Burebista amenința să împingă Dacia într-un conflict cu Roma, însuși Deceneu, Marele Preot, l-ar fi înlăturat pe acela al cărui principal consilier și colaborator fusese.
Descoperirile arheologice din zona fortificațiilor de pe munții Orăștiei demonstrează că originile puterii lui Burebista se aflau în dezvoltarea societății dacice din Transilvania actuală. Aceasta a manifestat o mai rapidă evoluție față de cea din exteriorul Carpaților, posibil datorită prezenței zăcămintelor de minereuri feroase și prețioase din Munții Apuseni.
1 din 4
A avut Burebista „o reședință regală”? Trei locuiri sunt luate în calcul: Costeşti, Sarmisegetuza Basileion şi Popeşti. Argumentul pentru Costeşti are la bază vechimea cetăţii din Munţii Orăştiei. Unii istorici cred că reședința s-ar fi aflat unde se afla Burebista, adică una itinerantă. În privința Sarmizegetusei Basileion, nu există dovezi stratigrafice de pe vremea lui Burebista. Probabil că aceasta era doar o cetate regală de refugiu. C. Daicoviciu crede că în Transilvania s-ar fi aflat centrul de putere pentru că numai aici se constată o continuitate a regalităţii şi un sistem de fortificaţii coerent. Totuși, multe cetăţi ori nu au existat pe vremea lui Burebista, ori au fost folosite şi după cucerirea romană.
2 din 4
În timpul lui Burebista nu s-a bătut monedă în nume propriu regelui dac. Dacii au preferat falsificarea denarului republican roman. Moneda bătută în numele unui rege este unul dintre indicatorii unui stat centralizat, aici lipsind. Burebista, poate din cauza preocupărilor militare, nu a dat stăpânirii sale o formă coerentă, nereuşind să atingă etapa de stat. Fărâmițarea politică rapidă de după dispariția sa contribuie la această teorie. Despre succesorii lui Burebista, precum Deceneu și Comosicus, istoricii consideră că i-au urmat acestuia doar în zona de sud-vest a Transilvaniei, posibil în una din cele 4, apoi 5, părţi care au rezultat după împărţire.
3 din 4
O controversă privește stăpânirea lui Burebista: a condus un stat centralizat sau o uniune de triburi? Istoricul Karl Strobel propune teoria unei formaţiuni politice şi militare efemeră. Ideea de stat sclavagist, avansată de istorici precum Constantin Daicoviciu, a fost abandonată, din moment ce nu poate fi dovedită existenţa sclaviei la daci ca bază economică. Statul tributal, care presupune coexistenţa proprietăţii private cu cea comună, organizarea în obşti, este și el greu de aplicat stăpânirii lui Burebista. Sunt prea puţine izvoare care să permită folosirea formulei de „statul dac”.
4 din 4
Una dintre cele mai menționate instituții de către antici ale perioadei lui Burebista a fost armata. Cifra de 200000 de soldați avansată de Strabon este, evident o exagerare. Armata, însă, pare a nu fi una permanentă, ci mai degrabă adunată în stare de război. O instituţie care a sprijinit regalitatea pare să fi fost religia, care implica şi o dimensiune juridico-morală importantă, după cum reiese şi din „reforma” lui Deceneu: renunțarea la vin și ascultarea de poruncile autorității supreme.
Pentru a citi toată lecția trebuie să fii autentificat.
sau
Nu ai cont History Lapse? Fă-ți unul acum.
Lumea dacilor înainte de Burebista
Primele veacuri ale evoluției societății dacice au fost dominate de relațiile tipice popoarelor tribale. Vestigiile arhitecturale ale așezărilor civile dacice sunt, de cele mai multe ori, modeste. Aceasta se datorează perisabilității materialelor de construcție. Lipsa acestora este suplinită de numeroase obiecte de uz casnic și chiar militar. Acestea demonstrează atingerea de către civilizația dacică a unui nivel ridicat al metalurgiei...
De la Burebista la Diurpaneus-Decebal
Învăluită în mister, dispariția bruscă a lui Burebista a fost urmată, la scurt timp, de tendințele centrifuge ale unor lideri locali dacici. Criza financiară a lumii romane, precum și agresivitatea dacilor de la frontiera danubiană au condus către noi conflicte de anvergură între cele două civilizații. Seria acestor războaie a fost deschisă de campaniile nord-dunărene ale împăratului Domițian, spre finalul secolului I d.Hr.. Contra-reacția...
Diurpaneus-Decebal
Urcarea pe tronul imperial a lui Marcus Traianus a adus după sine două campanii militare împotriva dacilor lui Decebal. Metodic, fostul general, acum imperator, lichida pericolul dacic la adresa stabilității Imperiului Roman în zona Dunării de Jos. Victoria a fost urmată de încorporarea unei mari părți din spațiul dacic în Imperiul Roman, mai exact în provinciile Moesia Inferior și nou-creata Dacia.
Provincia romană Dacia „Felix”
Cucerită în urma a două grele războaie, Dacia devenea prima provincie nord-dunăreană a Imperiului Roman.
- Constantiniu Florin, O istorie sinceră a poporului român, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2011
- Bărbulescu M., Deletant D, Hitchins K., Istoria României, editura Corint, București, 2004
- Hadrian Daicoviciu, Dacii, ed. Hyperion, Chișinău, 1991
- Ion Bulei, O istorie a românilor, ed. Meronia, 2012
- Karl Strobel, Dacii. Despre complexitatea mărimilor etnice, politice și culturale ale istoriei spațiului Dunării de jos, în SCIVA, 49, nr.1, 1998